Victor Emanuel TOLAN

Born in Cluj-Napoca, Romania in 1953. Presently lives with his wife and two children in Yorba Linda, California, USA since 1979. Studied in Colegiul Electroenergetic in Cluj Studied in Technical University in Cluj with a degree in Civil Engineering. Studied at California State University, Fullerton, graduating with a Master in Business Administration .

After my studies in Romania I left the country moving to Paris, France in 1978. There I was hired by General Motors France (Genvilliers- north of Paris) where I worked as a Research and Development Engineer in the starter /cranking motor department. In 1979 I was sent for special studies to the GM Institute and as a result I moved to the USA. I was hired as a Research Engineer by Beckman Instruments in California to work on special materials. While working at Beckman , I enrolled in the MBA program at Cal State Fullerton.

After graduating with the MBA, major  in marketing and international finance, I changed jobs within the same company , moving from Engineering to Marketing. In 1990 I left Beckman to join a division of ITT in Pomona California as the Director of International Sales and Marketing. In 1995 he left ITT in order to organize a management buyout of one of the other ITT divisions, its instrument division located in Annecy, France.

Being fluent in French, it helped. In 1996, in order to increase market share in the USA, together with a group of investors , I arranged the acquisition of B&K Precision Corporation located in Chicago from a Private Equity group . In 1997 I moved the company to California from Chicago and moved manufacturing to Taiwan to lower our production cost. From 1998 to 2012 we extended our operation from $12 MIL to over $75 Mil in sales, through mergers and acquisitions.

As a result we now have modern factories in : Nanjing- China, Taipei- Taiwan, St Etienne- France and offices in Yorba Linda, CA . We maintain engineering teams in Romania, Israel and India that work on special well defined projects with our engineers in China, Taiwan, France and USA to develop new high performance products. Our worldwide work force is over 500 people and growing.Our goal is to reach $100 Million in sales profitably within the next 2 years.

In my private life , together with my wife Dr. Alina Tolan PharmD. , we are heavily involved with charitable organizations that focus especially on education.I am a lecturer in marketing at various business schools: California State University Fullerton, La Sierra University and University of California Riverside. We are also donors to these schools. Our major donations were the computer science building for La Sierra University that exceeded $1 Million in 2005 and over $500,000 over a period of 5 years to Orangewood Academy where our children graduated from.

Boston-Philadelphia- Washington DC
May 15, 2014

Intr-o zi superbă de mai, serbând Memorial Day, ziua veteranilor din toate războaiele americane, am găsit momentele necesare să organizez fotografiile făcute pe coasta de Est acum o săptămână. De mult nu am mai
călătorit în interiorul Americii petrecând mai mult timp pe alte continente şi m-am bucurat când s-a ivit ocazia să revăd aceste locuri fascinante.

S-au schimbat multe şi aş putea spune în bine în toate oraşele vizitate sau poate eu mi-am schimbat optica în ultimii ani. După şase ore de zbor din Los Angeles am aterizat pe Logan International Airport din Boston. Taxiul nu a făcut decât câteva minute pînă la hotelul Sheraton din Back Bay. Bostonul îşi are începutul în secolul al 17-lea când aşezământul de pe malul râului Charles a devenit un oraş important în coloniile de pe coastă. Azi este capitala statului Massachusetts şi
un mare centru istoric şi cultural .

Oraşul are mai multe locuri legate de revoluţia americană decât orice alt oraş. Majoritatea acestor puncte au fost unite între ele formând aşa numitul Freedom Trail. Am luat-o şi eu pe această cărare a libertăţii. Ce splendidă călătorie în timp am făcut parcurgând cei 4 km în spaţiu dar 250 de ani în timp ! Începând din parcul Boston Common unde am prins nişte poze superbe cu lalele, am luat-o pe Beacon Street , una din străzile renumite pentru luxul caselor (John Kerry , secretarul de stat locuieşte aici împreună cu soţia sa Heinz, regina« ketchupului »). Casele elegante în noul stil arhitectural federal a lui Charles Bulfinch segăsesc pe partea opusă a parcului. Ajuns in vârful dealului, văd splendida Massachusetts State  House, care a servit ca model mai tirziu Capitolului din Washington.

Piatra de temelie a fost pusă chiar de Samuel Adams si Paul Revere in 1795. Cupola aurită este la punctul zero al statului . Cobor la dreapta pe Park street unde la capătul străzii se găseşte biserica Park Street de unde a pornit mişcarea de eliberare a sclavilor. Cimitirul din grădina bisericii găzduieşte mormintele lui John Hancock si Paul Revere. O fac la stânga pe Tremont street si ajung la King’s Chapel, cea mai veche biserică a puritanilor din oraş. Fac câţiva paşi înapoi şi o iau pe stânga pe School street unde
un mozaic pe trotuar marchează locul primei şcoli din oraş din 1635.

Pe Washington Street pe colţ cu Milk Str. se găseşte Old South Meeting House, o biserică cu turla alba graţioasă şi cu zidurile din cărămidă roşie modelată după bisericile de la ţară din Anglia. Aici s-au strâns cei care protestau împotriva impozitelor britanice .

Samuel Adams a dat semnul revoltei numite « Boston Tea Party » când s-a aruncat transportul de ceai în ocean, acţiune care a declanşat lupta cu britanicii in 1773. Nu departe de aici se găseşte Old State House cu turnul in stil clasic colonial construit in 1713 şi unde in 1776 de pe balcon s-a citit declaraţia de independenţă. Tot aici pe 5 Martie 1770, britanicii au masacrat 5 colonişti care protestau împotriva taxelor « fără reprezentanţă ». Am continuat peC ongress St şi traverând strada largă ajung la Fanuil Hall construită ca o piaţă de legume dar considerată ca adevăratul leagăn al libertăţii.

Pe trotuar semnul roşu te îndrumă spre North End unde găsesc casa patriotului Paul Revere, una dintre cele mai vechi case care au mai rămas pe temelie. Aici ne găsim în mica Italie şi strada Hanover este plină de restaurante italiene. Nu departe mă opresc in Old North Church unde Paul Revere pusese  anternele ca semnal că britanicii avansau spre colonişti. Pe partea cealal ă a râului Charles se poate vizita corabia US Constitution, ultima corabie de război americană construită în 1797 şi care a participat in 42 de
lupte ieşind victorioasă. A fost scoasă din serviciul activ în 1997 după 200 de ani de funcţionare. Incredibil ce rezistenţă a dovedit. Din acest motiv purta numele de Iron Lady ( Doamna de Fier) .

La câţiva paşi, locul primei bătălii crunte între britanici şi americani care a vut loc la 17 Iunie1775 . Locul este marcat cu Monumentul Bunker Hill ce onorează pe cei căzuţi. Sunt multe alte locuri de vizitat in Boston şi ar fi multe de povestit mai ales despre muzeul de artă si universităţile faimoase Harvard, MIT(Massachuset Isntitute of Technology) şi Boston University din cartierul Cambridge. Dar acest expres mă duce din Boston la Philadelphia. Ce păcat că nu avem aceste trenuri rapide si pe coasta de Vest. Companiile petroliere şi de automobile au reuşit de minune să stopeze dezvoltarea transportului in public. Uneori capitalismul necontrolat nu este recomandabil.

Un înger mă întreabă dacă cred în capitalism. Răspunsul meu este clar si categoric : Da. Las politica la o parte şi continui cu plimbarea mea. Oraşul Philadelphia din statul Pennsylvania cunoscut ca si oraşul iubirii fraterne este locul de naştere a noi naţiuni americane şi a noului stat cunoscute ca Statele Unite ale Americii. În 1776, reprezentanţii din 13 colonii au semnat declaraţia de independenţă aici. Fiind pe malul riului Delaware, oraşul a primit cu braţele deschise sute de mii de imigranţi din toată lumea.

Din nou istoria bogată, muzeele şi intituţiile de cultură şi artă, hotelurile elegante, restaurantele pentru toate gusturile , te fac sa iubeşti din primul moment acest oraş. Au trecut mai mult de 15 ani de când am fost în Philadelphia. Eram curios să văd cum sa schimbat orasul “declarării Independentei “. Când trenul a ajuns in staţia care se numeşte 30, taxiul m-a dus în mai puţin de zece minute în centrul oraîului lângă Primărie unde pe Arch street se găseşte hotelul Le Meridien. Lângă clădirea superbă a primăriei , o alta cladire impozantă este templul Masonilor în stilul unei catedrale din Granada. Mă abţin să intru în lumea secretoasă a acestora si mă duc la culcare. Multe construcţii noi peste tot dar în multe locuri se văd incă vestigiile trecutului cu clădiri în paragină sau cu graffiti pe ele. Asta nu cred că mai
surprinde pe nimeni.

Din hotel mi-am făcut planul vizitei după întâlnirile de afaceri organizate, în aşa fel încât să pot să văd oraşul. Ultima oară când am fost aici, nu am văzut practic nimic, fiind fie in maşină, fie la întâlniri, fie la restaurant. Sunt multe locuri interesante de văzut în acest oraş important atât din punct de vedere istoric cât şi cultural. La ieşirea din hotel am luat-o la dreapta pînă în Benjamin Franklin St., numita şi strada drapelelor. Pe amândouă părţile ale bulevardului larg se găsesc steagurile statelor din lume. Pe dreapta de la piaţa Logan încep cu steagul Albaniei.

Dar ciudat pe partea cealalta unde Wales (Tara Galilor) ar trebui sa fie ultima, găsim steagul Israelului. Curios aştept să mă întorc ca să aflu logica. Continui spre Muzeul de Artă. Trec de biserica St Peter and Paul care este impozantă în stilul catedralelor mari din Europa. Piatra roşie dă un caracter aparte clădirii. Înăuntru vitralii superbe si o boltă pictată splendidă. O orgă imensă, care mă face să îmi maginez sunetul ce iese din tuburile ei. Este clar că melodiile sublime interpretate pe ea ajung la cer. Mai departe treci pe lingă biblioteca liberă si ajungi in dreptul muzeului Barnes care adună o colecţie bogată de artă impresionistă.

Reuşesc sa găsesc bilet fără rezervare şi admir printre altele: Jucătorii de cărţi a lui Cezanne, Modele lui Geoarge Seurat si Poştaşul lui Vincent Van Gogh. Toţi impresioniştii sint prezenţi dar Dr. Barnes fondatorul muzeului (mare filantrop şi industriaş în industria farmaceutică) şi un colecţionar înfocat, prezintă operele de artă într-un fel nou şi inovativ combinând picturile cu lucrări din metal, sculpturi si artă decorativa in stiluri variate din perioade diferite. Sunt expuse 180 de lucrări ale lui Renoir şi 69 de Cezanne.Toate sunt aranjate simetric pe perete.Clădirea modernă este înconjurată de castani în floare şi cu o fântână de apa.

Castanii îmi aduc aminte de copilăria mea când mă plimbam prin parcul mare din Cluj. La nici 50 de
m se găseşte un alt muzeu , Rodin care te întimpină cu “Gânditorul”. Înconjurat de atita frumusete, mă simt intr-un paradis. Piesele expuse colecţionate şi donate de un alt mare filantrop (acesta este lucrul pe care îl apreciez la americani cel mai mult) Jules Mastbaum care a strâns peste 150 de opere ale sculptorului printre care cele mai cunoscute sunt Negustorii din Calais, Primăvara Eternă si Porţile Iadului. Ziua cu soarele de mai prezintă statuille într-o lumină caldă ce le aduce parcă la viaţă.

Trec de piaţa ovală Eakins şi în faţa mea se găseşte magnifica clădire a muzeului de artă. In faţa ei statuia lui George Washington in postura favorită de călăreţ încadrat de patru figuri la baza soclului. Clădirea muzeului de artă a fost construită pe locul fostului rezervor de apă. Se poate vedea excelenta amenajare hidraulica a oraşului pe malul râului Schuylkill cu rândul de case de bărci, azi ocupate de restaurante chic.

Trec pe lingă statuia boxerului faimos Rocky Balboa, (mai ţineţi minte pe Stallone în film?) şi o fac pe dreapta pe Fairmont Av., ţinta fiind Eastern State Penitenciary, fosta închisoare celebră care a avut ca “oaspete” pe celebrul Al Capone. Este ciudat că acesta a fost condamnat nu pentru crimele sale ci pentru evaziune fiscală. Cum mi-a spus amicul meu Clark Adams la sosirea mea în America acum 35 de ani: “Victore , în America poţi face orice şi să devii oricine doreşti darul singur lucru pecare trebuie să îl ţii minte, este să-ţi platesti taxele in mode religios”. Am ţinut minte aceste cuvinte şi le repet la toţi noi veniţi pe pământul făgăduinţei. Iau masa la restaurantul opus închisorii, găzduită intr-o fosta staţie de pompieri.

Ciudat cu tinerele din oraş, majoritatea au niste tatuaje uriaşe. O intreb pe chelneriţa mea dacă al ei este adevărat? Cu mândrie îmi spune “Absolut, eu sunt foarte încăpăţânată din fire”. Zâmbesc şi mă întreb în gând cum va arăta soimul gravat pe pieptul ei cu atâta mândrie când va trece de 50 de ani.? Un înger îmi citeşte gândul şi oftează. Faimosul “Philly Steak Sandwich a fost inventat în acest oraş şi bineânţeles trebuie încercat, chiar dacă va trebui să dublez doza de Lipitor.

Gustul cu ceapă rumenită şi brânză topită îţi lasă gura apă. Mă gândesc de multe ori ce mult noroc am avut să fac ceea ce îmi place aşa de mult , să călătoresc prin lume şi pe deasupra să fiu şi plătit pentru asta..Mă uit la cer şi spun cu recunoştinţă – multumesc.

Cobor pe 21 st Street până dau din nou în Arch. Trec prin mica Italie cu casele frumos îngrijite dar neasemănând cu stilul roman. Ajuns înapoi pe bulevardul cu steagurile, după ce fotografiez steagul României, mă grăbesc să aflu misterul celui cu Israelul. Știam că oraşul are dupăNew York cea mai mare populaţie de evrei din America şi ajuns în dreptul drapelului cu steaua lui David înţeleg motivul . Pe trotuar se găseste o statuie dedicată celor memoriei victimelor din lagărele naziste lagarele de concentrare din Europa. O perioadă tristă din istoria umanităţii. Dar cu timpul toate se uită din păcate şi istoria se poate repeta. Anti semitismul este în creştere, mai
ales in Europa.

Trec din nou prin faţa hotelului, şi în dreptul strazii 10, văd poarta tradiţională chinezească. Ca orice oraş care se respectş au şi aici un Chinatown. Cum s-ar putea altfel. Mirosul din jur şi prăvăliile, un pic de mizerie şi parcă eşti în centrul Chinei. Singura explicaţie pe care o găsesc este superioritatea creştinismului prin educaţia ei vis-à-vis de celelalte religii. Nu încerc să încep o polemică dar aceste diferenţe le studiez de mult. Trec repede mai departe spre Clădirea Independenţei. Pe strada 9th o fac la dreapta şi trec pe lângă piaţa acoperită «Reading Terminal Market » fosta gară, unde se găsesc de toate inclusiv o piaţă de produse agricole proaspete.

La unele standuri femeile în haine simple tradiţionale Amish, (anabaptiştii din Elveţia care au venit în America în 1535) servesc micul dejun. Apoi pe Chesnut St. o iau la dreapta din nou catre râul Delaware. In sfârşit pe dreapta străzii zăresc Independence Hall unde în seara lui 4 Iulie 1776, s-a citit declaraţia de independenţă. În aceeaşi cameră a fost redactată şi Constituţia în 1787. Ceemoţionant să vezi locurile care au schimbat  istoria nu numai a Americii dar şi a lumii moderne. Multe tari folosesc constitutia americana ca un model. Vis a vis se gaseste Liberty Bell , clopotul care a bătut să anunţe acest moment solemn.

Pe el este ingravat “ Proclaim liberty throughtout all the land” ( Proclamăm libertatea peste întreg teritoriul). Mii de vizitatori de toate naţiile şi religilei se fotografiază în faţa ei. Trec de a doua bancă a Americii construită în 1819 în stilul arhitecturii greceşti şi ajung pe malul râului la Penn’s Landing.

Pe partea cealalta este statul New Jersey. Acesta este locul faimoasei treceri a râului de Washington şi trupa lui de soldaţi imortalizatş în tabloul care se găseşte în toate cărţile de istorie. Pe Strada a doua urc în sus să văd una din cele mai vechi străzi din America şi pe stânga găsesc Christ Church, biserica unde Jefferson si Franklin se întâlneau duminica la un mic taifas plănuind noul stat. La câţiva paşi, Elfreth’s Alley, o alee strâmptă cu case zugrăvite în culorii vii. Incredibil, o maşină reuşeşte să treacă printre ele.

Mă întorc înapoi, o fac la dreapta pe Arch şi după câteva clădiri văd o casă mică cu un drapel American în faţa ei. Este casa unde a locuit Betsy Ross cea care a conceputsteagul cu stele şi dungi “star spangled  banner”..Sunt surprins să văd un grup mare de chinezi (am impresia că mă urmaresc peste tot) care aşteaptă să viziteze căsuţa. Merg mai departe şi pe stânga mă opresc la cimitirul unde este mormântul lui Benjamin Franklin acoperit cu monede aruncate de vizitatori în speranţa de a avea noroc în viată. Ironia soartei, pe mormânt se găsesc doar monezi , nici o hârtie din bacnota ce-i poarta faţa cunoscută în toată lumea.

Mda, nu ar ramine mult timp pe mormânt o hârtie de 100 de dolari ! Dupa ce trec de US Mint, locul unde se tipăresc dolarii mă opresc la Muzeul Naţional al Constituţiei . Thomas Jefferson a produs unul dintre cele mai citite, cotate si studiate documente din istoria lumii. Cu toate că el sustinea dreptul de libertate a individului, până la moarte deţinuse şi sclavi. Un pic de ipocrizie pe care o mai gaseşti si la alţi americani . Majoritatea însă au un simţ avansat al dreptăţii.. Ar mai fi multe locuri de văzut şi povestit şi despre acest oraş istoric dar mi s-a făcut foame. Mă îndrept spre cartierul francez unde ca şi la Paris , cafenelele sunt pline si bucătăria este  autentic franţuzească. Surpriză mare. Găsesc şi favorita mea apă minerală : Badoit.

Trenul ajunge după mai puţin de două ore in washington DC în Union Station. Capitala celui mai puternic stat din lume (China mai are incă de făcut multe până îi egalează la produsul intern brut pe economie). Chiar şi faptul că acest oraş şi această naţiune s-au dezvoltat şi au ajuns la conducerea lumii în mai puţin de 230 de ani ar trebui să pună pe gânduri pe cei ce se grabesc să-i anunţe decesul. La 30 de km de Casa Albă se găseşte Chesapeake Bay, cel mai productiv estuar iar spre vest se găsesc munţii Apalachian acoperiţi de păduri dese. Prima aşezare oficială a fost Jamestown in 1607. In 1791, George Washington împuternicit de Congresul american, a mutat capitala pe acest teritoriu federal numit District of Columbia.

Oraşul ia amploare între anii 1880 si 1930 cu bulevarde largi, clădiri neo clasice şi multe instituţii de stat şi muzee. Iau metroul, linia albastră de la Roslyn din Arlington şi cobor la McPhearson. Nu departe ajung pe Pennsylvania Av, unde la numarul 1600 locuieşte cel mai puternic om din lume, în «micuta » casă albă.

Imaginea acestei clădiri îmi crează emoţii, gândindu-mă la toţi ocupanţii ei şi la dramele ce au avut loc aici. Îmi aduc aminte destul de bine de imaginile in alb negru cu familia Kennedy după asasinarea preşedintelui. Clădirea a fost concepută de arhitectul irlandez James Hoban. Primul ocupant a fost presedintele John Adams in 1800. …..Din păcate nu am timp să termin comentariile dar le voi face în viitorul apropiat.

Victor Tolan