VEXILOLOGIA – O ŞTIINŢĂ FOARTE PUŢIN CUNOSCUTĂ

Fără să le acordăm prea multă atenţie, drapelele sunt prezente peste tot: pe instituţii publice, la sediile partidelor sau ale diverselor organizaţii, pe stadioane sau în sălile de sport, în săli la diferite manifestaţii ştiinţifice sau culturale, la televizor în jurnalele de actualităţi, pe avioane, vapoare sau nave cosmice etc.

VEXILOLOGIA, conform constituţiei Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor de Vexilologie (F.IA.V.) este creaţia şi dezvoltarea de cunoştinţe despre steaguri de toate tipurile, formele şi funcţiile şi a teoriilor ştiinţifice şi principiilor bazate pe aceste cunoştinţe. Termenul a fost folosit pentru prima dată de către Dr. Whitney Smith, din Statele Unite ale Americii, în anul 1958, autor al multor articole, studii şi cărţi pe această temă. Acest termen provine de la latinescul „vexillum”- un gen particular de steag utilizat de legiunile romane. În timpul existenţei Republicii Romane şi a Imperiului Roman, vexillumurile erau de formă pătrată fiind atârnate de o bară orizontală, care la rândul său era ataşată de o lance (ca prapurii la biserici). Vexillumurile serveau la localizarea în timpul luptelor a poziţiei şi mişcărilor trupelor proprii şi a celor inamice.

Simboluri naţionale

Principalele simboluri ale unei ţări sunt: drapelul, stema, sigiliul de stat, imnul naţional şi ziua (sau zilele) naţională. Dintre acestea cel mai răspândit şi cunoscut este drapelul. Într-o ţară se utilizează mai multe feluri de drapele. Cele mai importante sunt:

– Drapelul naţional – se utilizează pe pământ (uscat) ca drapel civil.

– Drapelul de stat – se arborează pe edificiile publice, pe uscat.

– Drapelul de război – se foloseşte pe uscat.

– Pavilionul marinei comerciale – se arborează pe toate navele de comerţ, de agrement şi de pescuit.

– Pavilionul naval de stat – se utilizează pe toate navele neînarmate, arătând autoritatea unei administraţii oficiale, de ex. navele poştale.

– Pavilionul marinei de război – este rezervat navelor militare.

Strămoşii drapelelor

Strămoşii drapelelor sunt vexilloidele, confecţionate din lemn, metale, pene, coarne sau cozi de animale. Acestea erau ataşate de beţe care aveau diferite ornamente simbolice din lemn sau metale. Vexilloidele erau utilizate de către asirieni, romani, azteci, mongoli, japonezi, etc.

Stindardul geto-dac era un balaur cu cap de lup (draco) şi cu gura deschisă, fixat cu gâtul de prăjină, corpul fiind din bronz sau argint, iar capul din metal mai uşor, îmbrăcat în stofă. Armata romană, care avea în componenţă şi unităţi formate din daci, a dus în Anglia şi Ţara Galilor stindardul geto-dac. Acesta a fost sursa de inspiraţie a actualului drapel al Ţării Galilor, dragonul roşu înaripat pe fond alb şi verde, în benzi orizontale egale.

Mai târziu, odată cu adoptarea religiei creştine de către romani, dragonul devine simbolul răului, la antipod faţă de cruce considerată simbol al binelui.

Primele drapele

Din motive de ordin practic, drapelele de diferite forme şi dimensiuni şi având diverse culori şi simboluri, au fost adoptate de către unităţile militare în scopul expus în primul capitol. Astăzi fiecare armă şi fiecare unitate militară are un drapel propriu, păstrat la loc de cinste şi respectat în mod deosebit.

Drapelele capturate de la inamic în timpul luptelor, sau odată cu predarea inamicului, sunt păstrate ca trofee în muzee, biserici sau alte locuri.

Comerţul pe mare existent din antichitate, a simţit nevoia utilizării drapelelor pentru identificarea de la distanţă a ţărilor cărora aparţineau navele. De remarcat că în zilele noastre pavilioanele navale pot fi diferite de cele naţionale.

Bisericile, la rândul lor, au adoptat diferite drapele care erau confecţionate artizanal, erau complicate, şi aveau reprezentate chipuri de sfinţi sau simboluri religioase. Confecţionarea acelor drapele era o muncă migăloasă şi de lungă durată fiind făcută de către călugări sau de către enoriaşi. În prezent există drapele ale unor religii. De exemplu religia budistă are culorile: albastru, galben, roşu, alb şi portocaliu.

Drapelele Evului Mediu

Având în vedere faptul că marea majoritate a ţărilor erau imperii, regate, ducate, principate etc, nu existau drapele de stat sau naţionale. Drapelele existente în număr redus erau apanajul conducătorilor, aparţinând acestora, familiilor lor sau dinastiilor din care făceau parte. De obicei drapelele erau de inspiraţie heraldică, sursele fiind blazoanele personale, cele ale familiilor sau ale dinastiilor. Acestea se schimbau în funcţie de unirea sau divizarea ţărilor, şi de alţi factori. Pe lângă blazoane se mai utilizau desene stilizate ale animalelor care reprezentau puterea. De exemplu în anul 1300 Sfântul Imperiu Roman şi Polonia aveau pe drapel vulturul iar Anglia, Boemia, Danemarca, Flandra, Norvegia, Scoţia şi Spania aveau leul.

Drapelele moderne

„Războiul american de independenţă (1775-1783) şi Revoluţia franceză din 1789 sunt în mare parte la originea concepţiei actuale de stat ca emanaţie a poporului. De atunci drapelul a încetat să mai fie exclusivitatea clasei conducătoare, pentru a fi reprezentativ ansamblului cetăţenilor”- am citat din „Guide du drapeaux du monde”, autor Mauro Tolocci, Editura Solar, Paris 1993. După aceste evenimente istorice drapelele moderne se generalizează în primul rând odată cu proclamarea independenţei statelor din America Latină. Anterior au existat cazuri izolate de drapele moderne.

– Danemarca are drapelul naţional născut dintr-o legendă. Conform acesteia regele danez Valdemar al II-lea (1170-1241) în ajunul bătăliei de la Lindanisse a văzut pe cerul întunecat al serii o cruce albă; monarhul a interpretat fenomenul optic ca un îndemn al lui Hristos care îi ordona să-i masacreze pe estonieni, ceea ce s-a şi întâmplat în ziua următoare. Din legendă s-a născut Crucea Scandinavă care iniţial avea braţele egale. Ulterior braţul drept a devenit mai lung. Fondul roşu al drapelului danez reprezintă culoarea cerului serii sau sângele vărsat în luptă. Acest drapel a fost oficializat în anul 1854 şi se numeşte „Dannebrog”. De remarcat că drapelul de stat este acelaşi, dar în formă de coadă de rândunică.

– Olanda are drapelul numit „Prinsenvlag” şi datează din 1574 fiind cel al luptei de eliberare de sub dominaţia spaniolă iniţiată de Wilhelm Taciturnul, prinţ de Orania. În perioada 1630-1796 drapelul avea trei benzi orizontale egale în culorile portocaliu, alb şi albastru închis. Iniţial şi actualmente banda de sus era roşie, nu portocalie.

– Statele Unite ale Americii au adoptat primul drapel în ziua de 14-VI-1777. Acesta avea 6 dungi albe şi 7 roşii, numărul de colonii care s-au răsculat împotriva Marii Britanii şi un dreptunghi albastru închis (stânga sus) cu 13 stele albe a căror aranjare nu era precizată. Versiunea actuală a fost oficializată în 4 iulie 1960 şi conţine 50 de stele. Fiecare stat are o stea cu locul bine precizat. Exemple: prima stea (stânga sus) este a statului Delaware iar ultima (dreapta jos) a statului Hawaii.

– Franţa are pe drapel culorile albastru, alb şi roşu în benzi verticale. Acesta a fost sursă de inspiraţie pentru alte ţări. Albastrul şi roşul sunt culorile Parisului iar albul aparţine capei regale franceze. Culorile au şi alte valori simbolice în istoria Franţei. Albastrul era culoarea capei sfântului Martin, albul este în mod tradiţional culoarea Jeannei d’Arc, iar roşul a fost culoarea oriflamei Sfântului Denis şi a stindardului imperial al lui Charlemagne.

– România a avut primul drapel, valabil în perioada 1859-1867, în trei benzi orizontale egale, roşu, galben şi albastru (cu roşu sus). „Cântecul tricolorului” prezintă culorile în această ordine. Probabil din acest motiv s-a încetăţenit enumerarea culorilor în această ordine, ceea ce la ora actuală nu corespunde realităţii. Enumerarea corectă este albastru (cobalt), galben (crom) şi roşu (vermillon). Un drapel identic celui a României din perioada 1859-1867 a fluturat deasupra statului independent Fiume (în jurul actualului oraş croat Rijeka) în perioada existenţei acestuia, adică 1920-1924.

Actualul drapel al României a mai fost în vigoare în perioada 1867-1848. Între anii 1866 şi 1931 Andorra avea acelaşi drapel, deci suprapunerea cu drapelul românesc a fost în anii 1866-1867. Începând din decembrie 1989, România şi Ciadul au drapele identice deşi ar trebui să existe diferenţa de nuanţă. Din unele surse rezultă că Ciadul ar trebui să aibă albastrul de nuanţă deschisă (bleu).

– Alte drapele. Pe lângă cele ale statelor independente, în lumea contemporană există drapele ale teritoriilor dependente, ale ţărilor secesioniste, ale diviziunilor statelor, ale mişcărilor de eliberare naţională, ale etniilor, ale religiilor, ale organizaţiilor internaţionale etc. Remarcăm existenţa unui drapel al L.G.B., lesbiene, gay şi bisexuali, având culorile roşu; portocaliu, galben, verde, albastru (nuanţă medie între albastru deschis şi indigo) şi violet în dungi orizontale egale.

Statele independente – culori şi semnificaţii

La ora actuală există în lume 195 de state independente recunoscute de O.N.U. între acestea este inclus şi Kosovo. Cel mai nou stat, Sudanul de Sud, şi-a proclamat independenţa la 9-VII-2011.

Culorile care se găsesc pe drapelele statelor şi numărul statelor care utilizează aceste culori sunt redate mai jos:

1. roşu – 148 ţări       4. galben – 79                            7. albastru deschis – 31       10. maro – 3

2. alb – 137                 5. albastru închis – 70   8. portocaliu – 10     11. vişiniu – 3

3. verde – 83              6. negru – 44                  9. auriu – 5

De remarcat lipsa unei culori din spectrul solar, violetul. Acesta se găsea, alături de roşu şi galben, pe steagul Spaniei republicane, în perioada 1931-1939.

Culorile utilizate au diferite nuanţe care sunt precizate într-un cod.

Semnificaţiile principale ale culorilor sunt următoarele:

– roşu = sânge, curaj

– albul = paritate, pace, cinste, zăpadă

– verdele = religia musulmană (culoarea profetului Mahommed), vegetaţie, libertate, speranţă

– albastrul = marea, cerul

– galbenul = soarele, nisipul, resurse minerale, grâu, banane

– negrul = rasa neagră, trecutul dureros (Estonia)

Grupuri de state care au culori comune

De cele mai multe ori comunitatea de culori dintre drapelele unor state este o simplă coincidenţă. Există însă şi legături intenţionate.

– Culorile panslave sunt albastrul, albul şi roşul şi se găsesc pe drapelele a şase ţări: Belarusul, Bulgaria şi Ucraina se încadrează parţial sau deloc (Ucraina).

– Culorile panarabe sunt albul, negrul, roşul şi verdele şi au fost alese de către revoluţionarii arabi care doreau independenţa faţă de Imperiul Otoman, după primul război mondial.

– Culorile panafricane sunt galbenul, roşul şi verdele, inspirate de drapelul Etiopiei, ţară care a avut un important rol în edificarea Organizaţiei Unităţii Africane. La ora actuală aceste culori se regăsesc pe drapelele a 12 ţări de pe acest continent.

Drapelul – sursă de cunoştinţe

Privirea drapelelor nu este numai o plăcere vizuală, prin varietatea culorilor şi a semnelor care le însoţesc ci şi o sursă de cunoştinţe despre ţări. Pentru a argumenta afirmaţia se prezintă în continuare câteva exemple.

– Poziţia geografică a ţării. Drapelul statului insular NAURU din Oceanul Pacific are fondul albastru închis cu o bandă galbenă orizontală pe mijloc şi o stea albă cu 20 de colţuri (raze) sub banda galbenă. Albastru reprezintă oceanul, banda – ecuatorul iar steaua cele 20 de triburi băştinaşe. Poziţia stelei arată situarea ţării la un grad – latitudine sudică.

Pe drapelul statului TUVALU din Oceanul Pacific sunt nouă stele galbene pe fond albastru deschis. Acestea arată poziţionarea insulelor, dar având nordul geografic spre stânga.

Situarea în emisfera sudică este arătată de constelaţia Crucea Sudului, aceasta fiind prezentă pe drapelele unor state şi teritorii dependente şi anume AUSTRALIA, Insulele Cocos, Christmas, Heard şi Mac Donald, NOUA ZEELANDĂ, Insulele Tokelau, PAPUA-NOUA GUINEE, SAMOA.

– Primul răsărit de soare este revendicat de câteva ţări. Care sunt acestea şi care are dreptate:

– JAPONIA se numeşte Nippon, adică răsărit de soare. Astrul, roşu pe cerul alb al dimineţii, văzut de pe Muntele Fujiyama este reprezentat pe drapelul ţării prin discul roşu pe fond alb.

– În UNIUNEA SOVIETICĂ versurile unui cântec despre cazacii de pe Don, foarte cunoscut şi în România în jurul anului 1950 spuneau într-o strofă:

„Măreţul Stalin ne-a adus salvarea,

Ne-a smuls din gheara hâdului duşman,

Şi prima oară soarele răsare

Peste pământul tânăr, bolşevic”.

Linia de schimbare a datei şi ceremonia de intrare în mileniul 3 de pe Insula Carolina din arhipelagul redenumit în anul 2000 Insulele Mileniului ne spun care este realitatea.

– KIRIBATI, stat insular din Oceanul Pacific, este adevărata ţară a „Soarelui răsare”. Aici fiecare zi începe cu 14 ore mai devreme decât la Londra şi cu 12 mai devreme decât la Bucureşti. Extremitatea estică a ţării este la 150⁰ longitudine vestică!

Drapelul ţării ilustrează foarte bine fenomenul astronomic prin soarele galben răsărind pe un cer roşu din oceanul vălurit alb-albastru.

Animale sau plante caracteristice unor ţări

– PASĂREA PARADISULUI, de culoare galbenă pe fond roşu triunghiular este reprezentată pe drapelul statului PAPUA-NOUA GUINEE.

– PAPAGALUL SISERU (Amazonia imperialis) endemic în GRENADA apare în centrul drapelului.

– PASĂREA QUETZAL este pe stema GUATEMALEI, în centrul drapelului.

– CEDRUL LIBANEZ, copac milenar nu putea lipsi de pe drapelul ţării.

– FRUNZA DE ARŢAR, de culoare roşie este prezentă în centrul drapelului CANADEI

– PINUL DE NORFOLK (Araucaria) verde pe fond alb între două benzi verticale verzi figurează pe drapelul Insulei Norfolk (dependentă de Australia).

Caracteristici ale unor populaţii

– BĂŞTINAŞII AUSTRALIEI – „oameni negri, pe pământuri roşii, sub soare” cum se caracterizează ei, au un drapel semnificativ: un soare galben pe fond negru şi roşu (orizontale).

– RROMII (ŢIGANII) au un drapel cu două benzi, albastru deschis-sus şi verde-jos, cu o roată roşie suprapusă. Semnificaţia este: nomazi între cer şi pământ.

Forme şi dimensiuni ale drapelelor

Cea mai răspândită formă este dreptunghiulară. Bhutanul, Elveţia şi Vaticanul au drapele pătrate (oficial) iar Nepalul are drapel pentagonal (două triunghiuri suprapuse parţial).

Raportul dintre înălţime (lăţime) şi lungime diferă de la o ţară la alta. Iranul, cu raportul 1:3 are cel mai alungit drapel.

Drapelul României, conform Legii nr. 75 din 26 VIII 1994, are raportul 2:3. Anterior raportul era 3:5.

Stabilitate şi schimbări

Schimbarea drapelelor este o practică destul de frecventă fiind cauzată de revoluţii, schimbări de guverne, secesiuni, etc.

O stabilitate îndelungată o au drapelele Danemarcei, Franţei, României (cu mici modificări), etc.

Statele Unite ale Americii au avut dealungul anilor 28 de drapele uşor diferite. Afganistanul – 12, iar Cambodgia – 11.

Câteva observaţii referitoare la drapelele maghiar şi secuiesc

– Începând cu anul 1867 Ungaria era un regat în cadrul Imperiului Austro-Ungar şi se numea şi Transleitania. Deoarece de multe ori în Ungaria se refuza arborarea drapelului imperial (negru-galben), s-a făcut o concesie prin admiterea „drapelului de compromis” rezultat din alipirea drapelelor austriac şi ungar.

– În zilele noastre, cel puţin în România, maghiarii arborează în diverse ocazii (inclusiv la sărbători religioase), drapelul roşu-alb-verde (fără stemă) considerând că acesta este drapelul naţiunii maghiare şi că acesta include şi maghiarii din alte ţări.

– Până recent, drapelul Budapestei era roşu-galben-albastru deschis (în benzi orizontale). Noul drapel este foarte asemănător cu cel al şefului statului ungar din perioada 1938-1944, adică, Horthy Miklós. Să fi fost cromatica drapelului anterior, asemănătoare culorilor României, motivul schimbării? Sau resuscitarea fascismului horthist?

– Primul drapel secuiesc, datând din 1603 şi inspirat din blazonul unui conte, avea fondul albastru deschis pe care erau plasate un soare auriu şi o semilună albă. Drapelul actual are o stea aurie cu opt colţuri, o semilună albă şi o bandă aurie orizontală pe mijloc.

Albastrul deschis este culoarea mai multor popoare turcice din Asia Centrală. Maghiarii susţin că au afinităţi cu uigurii din vestul Chinei.

Deşi nu este legalizat, drapelul este arborat în judeţele Covasna şi Harghita. Autorităţile române au deocamdată reacţii relativ timide.

Concluzii

– Lumea drapelelor, în permanentă creştere şi schimbare, este foarte puţin cunoscută.

– Pe lângă „simfonia de culori” care încântă ochiul, drapelele ne dau şi informaţii interesante.

– Drapelele sunt simboluri care trebuie să fie privite cu mândrie patriotică, să fie respectate şi onorate. În multe ţări există legi care pdepsesc aspru ofensa adusă acestui simbol naţional.

Cluj-Napoca                                                              Titus-Flaviu CRISTUREAN

27 februarie 2013