DISTRUGEREA  INDUSTRIEI  ROMÂNEȘTI 

DOAMNE, DE UNDE ATÂTA SFIDARE, NEPĂSARE, INDIFERENȚĂ ȘI DISPREȚ?!

-Istoria demolării turnului IFMA – 

Sorin MIHĂILESCU

 

În fiecare zi, orbiți de trecerea implacabilă a timpului, uităm să observăm, să ne minunăm de cuceririle științei și tehnicii. Ne deplasăm cu mașina, cu metroul, cu trenul, cu avionul, locuim în blocuri, în vile, cu tot confortul necesar, la serviciu folosim aparatură electronică pe care nu am visat-o. ni se pare totul firesc și ne întrebăm, foarte rar, cum a fost posibilă o asemenea miraculoasă evoluție. Progresul științei a fost posibil datorită unor genii, unor minți luminate, care au schimbat lumea. Istoria omenirii consemnează niște valori care au marcat această evoluție. Și suntem datori să aducem inventatorilor un omagiu, un minim respect.

– Valori naționale necunoscute de români

 

Numai că, din păcate, noi nu dorim să promovăm valorile ingineriei romanești, clădirile și realizările științei care constituie patrimoniul industrial, parte integrantă a patrimoniului cultural național.

În acest context, anul trecut am lansat inițiativa unui eveniment de o covârșitoare importanță, campania „2019 – anul Gogu Constantinescu” la împlinirea a 100 de ani de la prezentarea genialei teorii a sonicității. Am scris un articol în paginile acestei reviste pentru organizarea unor manifestări întru cunoașterea marelui savant de renume mondial, dar care, în România, este încă un … ilustru necunoscut.

În urma demersurilor noastre, cel care a avut peste 400 de invenții în lume, fiind apreciat și omagiat în Marea Britanie, Franța, SUA, Germania, a fost recompensat post-mortem, cu titlu de cetățean de onoare al municipiului Craiova, o minimă reparație morală după 30 de ani de democrație și, în rest, absolut nimic. După ce a cucerit lumea cu teoria sonicității și aplicațiile sale, savantul Gogu Constantinescu ar merita să fie un brand al orașului Craiova, al Bucureștiului și al României.

Ne-am considerat victime ale unei mașinațiuni birocratice, ne-am declarat învinși în fața autorităților nepăsătoare, care nu au găsit timp pentru un simplu răspuns, măcar de respectare a deontologiei profesionale. Și am tăcut…

– „În plină pandemie, se demolează într-o veselie”

 

Dar iată că a venit primăvara 2020, care ne-a adus cumplita veste a acestei crize a omenirii, apariția virusului ucigaș. Și știrile din acele zile ne-au îngrozit. A fost declarată starea de urgență. Am ascultat măsurile anunțate de guvern. Apoi am aflat că „se dărâmă Turnul IFMA, cea mai înaltă construcție industrială din București – 114 metri și totodată cel mai înalt turn pentru testarea ascensoarelor din Europa”. Am văzut reportaje de la fața locului: „în plină pandemie, se demolează într-o veselie”, „un turn înlocuit cu un „tun”, „Țiriac demolează turnul IFMA”, „ acolo în zona Gării de Nord își făcuse apariția, în Bucureștiul de acum 150 de ani, Fabrica „Bucher și Durer”, „cea mai sigură clădire din București în cazul unui cutremur puternic”, „ce se află în spatele afacerii  pe pandemie”…

A doua zi, am vizitat șantierul și am văzut un spectacol grotesc. Am rămas consternați, triști și neputincioși în fața unui act ce ni s-a părut a fi nesăbuit, nedrept și dureros. Turnul era „mușcat” de un necruțător ciocan demolator dirijat de o impunătoare macara.

– „Salvați Turnul IFMA”

 

Și am întrebat distinșii noștri colaboratori, cu care lucram la anuarul „Istoria Industriei Românești”. Toți sunt oameni trecuți de 80 de ani, iluștri conducători ai unei industrii performante din anii 1970-1989. Am aflat întreaga poveste a Turnului IFMA și adevărata valoare a fabricii. A fost constituit un Comitet de inițiativă „Salvați Turnul IFMA” care a lansat o petiție. Și am solicitat oprirea demolării și transformarea acestui simbol național, care să devină un monument cu adânci semnificații în istoria Bucureștiului: „Muzeul Industriei Românești”. Argumentele noastre țineau de descoperirea de către presă a unor elemente noi, esențiale, de importanță hotărâtoare juridică, istorică și sociologică privind tradiția de 150 de ani a fabricării ascensoarelor în acest loc și valoarea turnului, o invenție de realizare a pereților prin tehnologia unică de turnare a betoanelor cu cofraje glisante, folosită numai la construcția hidrocentralelor.

Autorul anuarului editat de Academia de Științe Tehnice, reputatul ministru al construcției de mașini, din perioada 1978-1988, Ion Avram, cel care a coordonat construcția Turnului IFMA, de la înălțimea vârstei de 89 de ani, spunea: „Susțin cu toată convingerea proiectul propus de salvare a Turnului IFMA și transformarea acestuia în Muzeul Industriei Românești, care ar evidenția progresele industriei noastre, care este un bun național. Cunoscând istoria tehnicii românești, tineretul nostru va participa la un nou program de reindustrializare a României necesar și actual. Domnule Țiriac, dăruiți inginerilor români o bucurie!”.

– „Ne vindem oasele, numai banii să iasă”

Academicianul Mircia Dumitrescu se întreabă retoric: „De ce demolăm Turnul IFMA? Nu mai avem imaginație și respect față de munca părinților noștri? Să demolăm, să dărâmăm, căci noi suntem noua generație a banului și a eficienței lui! Nu mai avem nevoie de urmele locuirii acestui popor din care facem parte, ne vindem oasele, numai banii să iasă. Să dărâmam vechile statui și din bronzul lor să ne refacem noii idoli ai timpului nostru, ai îmbuibării. Să uităm că pământul în care locuim are urme ale viețuirii noastre de peste două mii de ani, templul de la Căscioarele, Gânditorul de la Hamangia, Vasele civilizației de la Cucuteni, sunt cioburile care ne definesc. Timpurile au fost vitrege cu noi, într-o căruță am cărat biserica noastră, am îngrijit-o, am ascuns-o și am apărat-o! așa am existat. Când te gândești că America are un muzeu cu care se fălește și ne prezintă cioburi de la începutul secolului al XXI-lea, noi trebuie să demolăm tot: clădiri, statui, istorie și mai ales pe Eminescu.  Noroc că arheologia poate va mai avea grijă de urmele existenței noastre pe acest pământ pe  care-l locuim.”

Fostul ministru al Lucrărilor Publice, eminentul academician Nicolae Noica a susținut că: „nu putem să avem un viitor fără să ne respectăm trecutul, care reprezintă rădăcinile noastre. O lucrare de valoarea acestui turn reprezintă o mândrie pe care trebuie să o păstrăm !”.

Iar marele patriot și cărturar, generalul Nicolae Rotaru, făcea un apel către Ion Țiriac să fie „un oștean al iubirii de neam și Patrie, care să pună un umăr puternic la triumful istoriei pentru respectul valorilor naționale simbolice, precum acest Turn al biruinței inginerești”.

Și au mai așternut gânduri elogioase pentru cei care au realizat industrializarea României în perioada 1970-1989, distinse personalități care au condus cu pricepere, devotament și sacrificii cetățile de producție ale Bucureștiului: Vasile Baltac (MICM), Gheorghe Ciontu (Semănătoarea), Mircea Pupăză (Mașini Unelte), Florin  Teodor Tănăsescu (ICPE), Petre Popescu (Republica), Gheorghe Făciu (Autobuzul), Emanuel Babici (IMGB), Ion Petre (Faur), Constantin Stan (Microelectronica), Sandu Aurel (IMUAB), Constantin Cocenescu („părintele locomotivelor românești”) și mulți alți împătimiți făuritori ai progresului tehnic.

– Frumusețea aparține tuturor

 

Demersul jurnalistic a început prin a ne adresa ministrului Culturii, care a ordonat o ședință cu 12 oameni de cultură angrenați în mecanismul declanșării procedurii de clasare a monumentelor istorice.

La întrevederea din 05.05.2020 am aflat că, inițial, cererea investitorului de a demola Turnul IFMA a fost respinsă de Direcția Cultură și Patrimoniu Cultural București. Contestația făcută a ajuns la Comisia Națională a Monumentelor Istorice – CNMI, care a studiat cele două rapoarte aduse de solicitant cu propunerea de demolare și nu desemnate de reprezentanții Ministerului Culturii. Legal, zice-se, dar, parcă, imoral. Au fost consultate forurile academice, organizații, fundații? Dar societatea civilă, cetățenii? Ar fi interesant să parcurgem cele două rapoarte de la Ministerul Culturii, care au condus la schimbarea hotărârii Direcției București: expertul tehnic Vișan Gheorghe: „Clădirea nu poate fi refuncționalizată”!?! și expertul în monumente istorice, Daniela Elena Zerva: „Turnul nu este valoros” !?!  Comisia s-a întâlnit în 21.11.2017, în cadrul biroului cu numai 3 membri și nu în cadrul plenului, care avea 21 membri. Concluzia? Turnul IFMA este o „construcție comunistă”, deci se aprobă demolarea!?!

Am trimis petiția și investitorului „Țiriac Imobiliare” S.A. Și ne-a răspuns sec că Primăria Sectorului 6 a emis autorizația de desființare nr. 600 din 21.06.2018. Și atât … Le-am comunicat că nu contestăm legalitatea actelor prezentate, că respectăm dreptul de proprietate al investitorului, dar trebuie să respectăm și dreptul tuturor cetățenilor de a se bucura de acest „edificiu istoric și monumental”, așa cum este scris în Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniu Construit, Situri Istorice și Naturale, emis de Administrația Prezidențială în septembrie 2009: „Dreptul de folosință aparține proprietarului, dar frumusețea sa aparține tuturor. A-l distruge înseamnă, deci, a-și depăși drepturile”, citat din Victor Hugo, rostit în 1832 !

– „Să ne faceți dovada legală”

 

Am adus la cunoștință elementele noi, esențiale, de importanță hotărâtoare și am cerut și poziția Primarului municipiului București. Într-un memoriu de 45 de pagini, am prezentat opiniile unor personalități ale vieții științifice, miniștri, academicieni, am menționat articolul din Ordinul ministrului culturii nr. 2480 din 2009, art. 23, în care se precizează foarte clar că „primarul este obligat să intervină în cazul unui pericol eminent”. Care a fost răspunsul? „Posibilitatea de a clasa monumentele istorice o are Direcția Cultură București, dar din cadrul Ministerului Culturii”. Adică, un passing-shot în terenul advers. Și, nici măcar nu i-au interesat răspunsul colegilor: „Vă rugăm să transmiteți răspuns direct petentului”! Și s-au spălat pe mâini… Răspunsul de la Direcția Cultură a sosit după 45 de zile și a întrecut orice închipuire a imaginației noastre. Auziți explicația: „Vă rugăm să ne faceți dovada legală a domeniului de activitate a fundației IMAGO în protejarea monumentelor istorice.” Adică, noi semnalăm că a luat foc casa, vă chemăm să stingeți urgent incendiul și voi ne răspundeți insensibili și ne cereți să vă arătăm autorizația că lucrăm în domeniu. Incredibil! Repetăm, aceasta a fost poziția aceluiași organism care, inițial, a respins solicitarea investitorului de a demola Turnul IFMA. Ulterior, poziția oficială s-a schimbat, pare-se după ce șefii culturii au primit indicații prețioase, probabil de la vârful piramidei.

Ne-am adresat și Fundației Țiriac și am propus ca marele tenismen, manager, om de afaceri român să fie fondator al Muzeului Industriei Românești. Țiriac a rămas imperturbabil, colții escavatoarelor au mușcat literă cu literă din sloganul „Țiriac Auto” care domina turnul. Și acesta a devenit din ce în ce mai mic…mnn

– „Tăcerea e de aur”

 

Ce atitudine au luat fundațiile și organizațiile profesionale? Ordinul Arhitecților din România a spus inițial că nu s-a respectat recomandarea OAR de a organiza concurs de arhitectură. Apoi a tăcut și nu a reacționat la propunerea de a găsi o soluție de integrare a turnului. La Ministerul Economiei am prezentat toate actele, elementele nou apărute, și am întrebat dacă s-a respectat contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu investitorul. Am primit numai promisiuni, care au rămas neonorate.  Niciun răspuns. UAR nu s-a deranjat, probabil pentru că, pe vremuri, vicepreședinte a fost chiar tatăl celei care a fost președinta CNMI si a aprobat decapitarea turnului… La ARACO, misiunea constructorilor este să construiască, nu să demoleze. Și aici am găsit o tăcere totală timp de 3 luni. Alte organisme? La Institutul Național al Patrimoniului și UNESCO, după discuții de câte doua ore, nu am primit niciun răspuns scris. Tăcerea e de aur … De la organizațiile de profil in protecția monumentelor istorice nu am auzit nimic în cele cinci luni ale demolării.

– Aveam modele de integrare a Turnului IFMA

 

Singură organizație, cu adevărat profesională care își apără interesele membrilor săi, a fost UGIR. Președintele Mihai Mihăiță, fost ministru adjunct la Ministerul Transporturilor si Telecomunicațiilor și director general al Regionalei CF București, de 30 de ani strateg al inginerilor români, spunea că „distrugerea în mod inconștient și incontrolabil a industriei românești după 1990 și demolarea tuturor construcțiilor aferente, care constituiau valori incontestabile de patrimoniu în favoarea unor persoane dornice de înavuțire rapidă, a adus prejudicii enorme economiei poporului român, creatorul tuturor acestor valori”. Nu ne-am lăsat impresionați și am crezut că putem face o minune și investitorul poate fi rugat/ influențat/ forțat să includă în viitorul ansamblu rezidențial și o parte a Turnului, mai precis cele 4 nivele betonate rămase din totalul de 23 construite inițial. Am prezentat niște modele de integrare: Teatrul Național București, Casa Păucescu, Tipografia 13 Decembrie, Casa Cesianu etc. A rămas un simbol al fiecărei clădiri, un minim respect față de înaintașii noștri, față de istoria neamului românesc !

Aceeași procedură extraordinară de clasare a fost adresată, din nou, în 08.08.2020, ministrului Culturii, Primarului Capitalei, directorului Direcției Cultură București și directorului Institutului Național al Patrimoniului. Așteptarea a fost, ați ghicit, în zadar … niciun răspuns, niciun mail, niciun telefon, niciun demers… nu este timp pentru apărarea patrimoniului industrial, nu este timp pentru istorie!

-Tradiție de 150 de ani

 

Se poate observa că situația juridică și contextul în care s-a construit turnul IFMA au fost prezentate în mod eronat, lăsându-se să se înțeleagă că tradiția ascensoarelor în România a început în …1986, odată cu edificarea acestei simple „clădiri comuniste”, așa cum s-a scris în raport.

Or, reportajele din mass-media arată exact contrariul: „150 de ani de tradiție a ascensoarelor românești”. Da, în 1870 a luat ființă fabrica „Bucher și Durer”, deoarece era nevoie, și în România, după ce americanul Otis a inventat ascensorul pentru persoane în 1853, iar, în 1878, inginerii de la Siemens inventează liftul cu curent electric. S-a montat primul lift la Castelul Peleș, în 1883, alte 3 lifturi cu frânghii, care funcționează și azi la Sighișoara.  În 1926 lifturi Stieger la Craiova, toate blocurile vechi din perioada interbelică din București (inclusiv clădirea de azi a Primăriei, inaugurată în 1910), au lifturi de colecție, care erau montate, reparate, întreținute de specialiștii care și-au edificat atelierele pe acest loc, în cartierul Grant. În anul 1961, „a luat ființă IFMA, fosta denumire Soc. Română de ascensoare SA, construită din unirea mai multor ateliere și întrep.de prod. și montaj – într. 184, Secția Ascensoare a Într. AMIT și secția de Ascensoare a IA” (Libertatea ).

Toate blocurile și sediile administrative din București și din țară au fost dotate cu lifturi produse la IFMA. Au fost construite peste 50000 de lifturi, numai la Casa Poporului funcționând 55 de ascensoare.

Tocmai pentru verificarea acestor ascensoare a fost construit Turnul în 1984-1986, dar care, atenție!, a înlocuit un alt turn, de numai 37 m, funcțional într-o perioadă de 20 de ani!  Turnul IFMA a fost conceput pentru a deservi întreprinderea unde se fabricau ascensoare, a fost parte integrantă din aceasta, nu  o clădire de sine-stătătoare, izolată, întâmplătoare, fără destinație. A fost cea mai însemnată clădire, cea mai înaltă și reprezintă un simbol al întregii fabrici de montat, reparat și fabricat ascensoare, care și-a desfășurat activitatea pe aceste locuri încă din 1870. Deci, Turnul IFMA a preluat istoria turnului vechi și a întregii fabrici, având o importantă valoare istorică.

 Așadar, este indubitabil faptul că Turnul IFMA a continuat o tradiție de 150 de ani pe aceste istorice locuri, de fapt a fost distrus un simbol al acestei importante ramuri, un simbol al industriei constructoare de mașini, al întregii industrii din perioada 1970-1990 și, de la înălțimea celor 114 metri, un simbol al Bucureștiului.

Construcția îndeplinea criteriile de clasare a bunurilor imobile. CNMI a apreciat subiectiv, deoarece nu a avut sau a ignorat elementele istorice esențiale. La criteriul unicitate, nimic nu mai poate fi interpretat, este clar că sunt 3 (trei) elemente de unicitate, condiția obligatorie pentru clasa A fiind „acordarea cel puțin a unui calificativ excepțional”! Noi nu am contestat legalitatea emiterii autorizației de desființare, ci am cerut o nouă evaluare a CNMI, ca urmare a elementelor noi descoperite. Exact ca în cazul unei case ce are autorizație de desființare și, în timpul demolării, se descoperă un contract de închiriere care atestă faptul că acolo a locuit un mare scriitor român. Ce facem?  Oprim demolarea și clasăm casa, în regim de urgență, în lista monumentelor istorice, în avantajul urbei și al proprietarului. Integrăm casa în noua construcție și punem o placă: „Aici a locuit …”

– Ștampilă rușinoasă: 

                         „construcție comunistă”

 

Ne întrebăm cu indignare și cu tristețe în suflet: cum a fost posibil ca o Comisie Națională a Ministerului Culturii să pună o ștampilă  rușinoasă  pe o  „minunăție de 114 m ”? Sintagma „construcție comunistă” îngroapă toate realizările incontestabile din acea epocă. După același raționament, Năstase, Țiriac (marele om de afaceri si gloriosul investitor de azi pe platforma IFMA), Nadia,  jucătorii de la  Steaua ar fi fost sportivi comuniști !?!  Nu, ei sunt mari campioni ai României, într-o eră a comunismului care a produs mari nedreptăți sociale, dar în care chiar au fost „realizări mărețe”, așa cum sunt prezentate în volumele editate recent de către Academia Română. A lega performanțele lor de acel regim, înseamnă a falsifica istoria. Ar trebui să demolăm toate blocurile de pe bd. Unirii,  fost „Victoria socialismului”, din toate cartierele muncitorești, să demolăm Metroul, Casa Poporului, tot ce s-a construit atunci și folosim și azi, după trei decenii! Toate victoriile obținute în arenele de sport, în literatură, în teatru, în medicină,  pe șantierele patriei, au fost ale celor care le-au creat, le-au plămădit, le-au pus în operă.  Și Turnul IFMA a fost o mare realizare, a fost o Victorie !  Nu  putem distruge valorile fără a lăsa măcar un semn.

Au trecut trei luni și jumătate de când am solicitat Ministerului Culturii și Primăriei Municipiului București să întreprindă măsurile legale care se impuneau pentru a putea salva cele 13 etaje ale Turnului IFMA, rămase la data memoriilor din 18.05.2020. Nu am primit niciun răspuns !?! Și nici la memoriile din 04.08.2020, când „turnulețul” răpus mai avea 4 etaje. Lipsa de reacție a autorităților a condus la tragica dispariție a acestei „mândrii naționale.”

– Sfidare, nepăsare, indiferență și dispreț

 

La Turnul IFMA, absurdul a depășit orice imaginație. Nu s-a oprit demolarea după apariția elementelor noi – 150 de ani vechime și valoare colosală –, nu s-a transformat în „Muzeul Industriei Românești”, s-a demolat tot, absolut tot, în criza pandemiei… Turnul IFMA este în pământ și nu poate fi îngropat! Trebuie să rămână un simbol pe care să rămână scris, din păcate la timpul trecut: „Spuneți generațiilor viitoare că aici a fost în perioada 1983-2020, Turnul IFMA, cea mai înaltă construcție industrială – 114 metri, cel mai înalt turn din Europa, cea mai sigură construcție, pe terenul fabricii «Bucher și Durer», fondată în 1870, devenită Ascensorul, apoi IFMA. Aici s-au fabricat 50.000 de ascensoare. Glorie eternă slujitorilor acestui reper emblematic al industriei românești”.  Un destin nemeritat, dureros și nedrept ! Dar, este o minimă reparație morală. Obligatorie!

Altfel, semenii noștri și generațiile următoare ne vor judeca aspru! Cum ar fi arătat azi Bucureștiul nostru fără Foișorul de Foc, vestitul simbol de 42 metri, construit în anul 1890, cea mai înalta clădire la acea vreme? Mulțumim celor care s-au ostenit să-l transforme în Muzeul Pompierilor ! Sau cum ar fi Parisul fără Turnul Eiffel, Pisa fără celebrul turn înclinat, Berlinul fără Turnul TV ?

– Parfum de legendă de la Dinicu Golescu

 

În Legea nr. 422 din 2001 privind protejarea monumentelor istorice, este definită o categorie de monument istoric – „ansamblu”, care este format din „construcții urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural,  urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau tehnic”. Deci, zona istorică a fabricării ascensoarelor, cu o tradiție de 150 de ani, poate fi declarată de autorități ca fiind o „zonă protejată”? Vis-a-vis, se află o clădire boierească ridicata în 1784 de cărturarul Dinicu Golescu.

În 1830, Dinicu Golescu și Ion Heliade Rădulescu  au hotărât ca destinația acestui edificiu să devină pension pentru fetele boierilor scăpătați cu denumirea  Palatul Belvedere sau Casa cu Turn.  În 1863, diplomatul Effinghen Grant, căsătorit cu nepoata lui Dinicu Golescu, a înființat Fondarie E. Grant et comp. Belvedere, prima turnătorie din București.

În 1864, britanicul pune bazele primului atelier de prelucrare a tutunului din țară, Manufactura de tutun Belvedere. Se naște Regia Tutunului, cartierul Regie și strada Orhideelor, după o nouă afacere nemaiîntâlnită în țară, creșterea de orhidee. Tot aici, este conacul Golescu-Grant, iar vecinătățile fostei fabrici „Bucher și Durer” sunt delimitate de Gara Basarab, Podul Grant, inaugurat în 1910 și Stadionul Giulești. Ce frumoasa istorie !

Este imposibil să păstrăm pentru istorie, pe locul mărețului Turn IFMA, o suprafață de numai 1% din cei 25750 mp cumpărați de Ion Țiriac pentru „desfășurarea activității”? Pe locul turnului IFMA trebuie să rămână un simbol, eventual integrat în noul ansamblu rezidențial. Până acum am ascultat, în fiecare zi, inclusiv sâmbăta, „glasul” asurzitor al ciocanului demolator … Și niciun răspuns din partea investitorului și nici din partea autorităților. Doamne, de unde atâta sfidare, nepăsare, indiferență și dispreț?

– Întrebări incomode pentru unii conducători ai neamului

 

Este greu, înjositor, domnule ministru Bogdan Gheorghiu, după 4 luni de tăcere, să recunoașteți o greșeală, poate o eroare de comunicare? Elementele noi privind vechimea de 150 de ani nu pot fi luate în considerare de Comisia Națională a Monumentelor Istorice? Ați declarat că „nu mai putem să stăm impasibili și să vedem cum imobile ce au potențialul de a fi clasate ca monument istoric se demolează în fiecare zi”. Puteți lăsa măcar un semn al platformei IFMA?

Este imposibil, doamnă Primar General,  să apărați valorile unice ale Bucureștiului? Doar citim în tot orașul că „Iubirea este în FIREA oamenilor” și că dăruiți „Forță, Iubire, Realitate, Eficiență, Adevăr”. Când vedem locul gol unde se înălța semeț impunătorul turn IFMA de 114 metri, cea mai înaltă construcție industrială din București, clădire-simbol cu trei elemente de unicitate, ne aducem aminte de cântecul pe care l-ați fredonat la TV: „Mi se rupe inima din mine”.  Nu era mai bine sa fie un obiectiv turistic iluminat noaptea si vizitat de turiști români și străini ?

Dar, oricum, acum și primarul s-a schimbat…

Poate actualul va înțelege câte ceva… Poate…

Și, nu în ultimul rând, domnule Ion Țiriac, ați rămas imperturbabil, ați continuat să ștergeți numele dumneavoastră scris pe turn, până ce acesta a dispărut complet. S-au demolat astfel două simboluri naționale: Țiriac și IFMA. Nu am primit niciun răspuns. Sportul alb nu poate exista fără Fair Play. În ceasul al 12-lea lăsați cele două simboluri să existe în memoria noastră, să câștige Progresul, adică exact numele celebrei arene din „Parcul cu platani”, care v-a marcat existența! Perioada comunistă chiar a avut idoli și valori inestimabile.

 

– Un simbol al platformei IFMA pentru generațiile următoare

 

Și dacă întrebările noastre au rămas și, aproape sigur, vor rămâne fără răspuns, măcar să nădăjduim  că veni-va ziua în care un patriot român, un tehnocrat inteligent ar putea să găsească resurse umane, dar și spirituale pentru a înfrânge mecanismele perfide, înjositoare, meschine, de preluare a zestrei industriale românești. Transparența și rațiunea trebuie să învingă! Până atunci, nu putem să nu rostim, cu durere, memorabilele versuri ale Poetului din „Adio, Mamă Patrie, Adio”: „Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,/ Simțim în noua epocă barbară,/ Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,/ Și am ajuns chiriași la noi în țară!”

Până să se facă dreptate la ministere, în primării, putem să avem inițiativa, îndrăzneala și chiar tupeul să cerem mai-marilor Cetății un lucru firesc, normal, un minim respect față de valorile industriale ale poporului român, față de făuritorii acestora, ingineri, maeștri, tehnicieni, muncitori de înaltă calificare, dar, în special, față de bunicii și părinții noștri, care ne-au lăsat o bogată moștenire: o industrie performantă a anilor 1970-1989, care ne-a adus pe un onorant loc cinci în ierarhia țărilor dezvoltate. Așadar, în memoria lor, fiecare platformă industrială dispărută merită să aibă un simbol, o statuie, o lucrare de for public, un mic imobil din vechiul amplasament, niște panouri, niște fotografii, o siglă, o marcă de renume.

Să începem acest demers cu platforma industrială IFMA, cu o vechime de 150 de ani și Turnul IFMA, repere emblematice ale industriei românești. Trebuie să rămână un simbol.  Pe teren, în subsol, mai sunt 22 de metri din această frumoasă istorie. Nu ignorați patrimoniul industrial ! Nu putem îngropa istoria bucureștenilor ! Nu putem distruge în totalitate acest posibil ultim simbol, cu înalte vibrații de simțire românească.

 

Fundația IMAGO

ing. Sorin Mihăilescu