Sfarşit de an şcolar la Luna

A sosit un moment în viaţa mea, după cei opt
ani în care am învăţat la Şcoala Gimnazială Luna,
moment în care eu regret că trebuie să mă despart de
prietenii şi colegii de clasă.
Satul în care m-am născut, reprezintă pentru
mine, locul mirific, în care mi-am petrecut copilăria
alături de familia mea, de fratele meu, prietenii mei,
mai mici sau mai mari.
Îmi rămân în amintire clipele frumoase
petrecute alături de colegii de clasă şi modul în care
profesorii au făcut eforturi pentru a înţelege şi a
aprofunda materiile, cu scopul de a ne orienta spre
liceul care este cel mai bun pentru fiecare.
Sunt fericită că eu, Antonia Cosmina Lucaci,
am reuşit să acumulez cunoştinţe la toate materiile,
astfel că, acum la absolvirea clasei a VIII-a, să fiu şefă
de promoţie.

Am fost o clasă omogenă, pe primul situânduse prietenia sinceră ce ne-a legat nu numai în
momentele dificile. Ne-am sprijinit unii pe alţii în
momentele grele, în special în perioadele de pregătire
pentru teste, evaluări şi alte examene. De asemenea, o
parte din colegii de clasă, am participat la cursul de
croitorie organizat de Asociaţia Femeilor VoluntareLuna.

Ne amintim cu multă bucurie şi participarea
noastră la acţiunile de voluntariat, când împreună cu
doamnele din asociaţie, am împărţit cadouri oamenilor
din sat aflaţi în suferinţă, chiar şi sufletească.
Cel mai mare sprijin l-am primit, şi eu şi toţi
colegii, de la familiile noastre, care au renunţat la
multe lucruri pentru a avea posibilitatea de a învăţa, şi
să ne putem cum putem mai bine pentru viitor.
Mulţumesc domnului profesor Dan Nicolae,
care m-a premiat din partea Revistei: Gândul
Anonimului. Cărţile şi revistele primite, după ce le voi
citi, mă vor face să înţeleg sacrificiile şi suferinţele
strămoşilor noştri. Amintirea chipurilor şi faptelor lor
a rămas vie în memoria bunicilor şi părinţilor noştri,
care au făcut din Luna un sat cu oameni harnici,
frumoşi şi inimoşi ca respectul şi munca să fie la loc
de cinste.

Voi învăţa şi pe viitor cu multă ambiţie şi
dorinţă, pentru a ajunge, dacă se poate, la aceeaşi
înălţime ca înaintaşi de frunte ai satului, despre care
îmi vorbeşte cu mândrie bunica mea.
Cu respect,
Antonia Cosmina Lucaci
Şef promoţie clasele V-VIII
Luna, la 12.06.2015

 

Ce a însemnat pentru mine această şcoală?
Aceste clipe, care mereu vor fi acolo într-un colţ al
inimii… uneori e greu să aşterni pe hârtie aceste
cuvinte, dar nu e imposibil.

Totul a început la vârsta de 4 ani, când am
păşit într-o lume nouă, o lume plină de culori şi
veselie, unde am întâlnit un înger cu chip de om, două
mâini calde ale educatoarei, care m-a îndrumat şi m-a
ajutat să descopăr fericirea. Dar la fiecare răsărit de
soare, timpul trecea, iar eu creşteam. Nimeni şi nimic
nu poate opri timpul, deşi ai vrea uneori să se
oprească, să mai retrăieşti acea clipă, dar toate acestea
au devenit trecut, iar trecutul este ca şi o adiere de
vânt, vine ca şi un moment, îl trăieşti, iar pe urmă
zboară în altă parte, într-un colţ al minţii tale.

Şi uite aşa au trecut anii şi am ajuns şi eu la
şcoală, unde învăţătorul mi-a fost un izvor de
înţelepciune din care a izvorât încrederea în mine
însămi, unde m-am descoperit şi am învăţat să iubesc
şi să respect cartea. Învăţătorul nu a fost o simplă
persoană pentru mine, a fost o muză, o inspiraţie care
m-a ajutat să fiu ceea ce sunt astăzi. L-am respectat şi
l-am iubit, şi totuşi astăzi, când îl privesc, când mă uit
în acei ochi blânzi, îmi amintesc modul în care preda,
voinţa şi dragostea de carte pe care ne-o inspira
fiecăruia, învăţîndu-ne să descoperim lucruri noi şi
interesante. Ne-a insuflat secretul carţilor pe care am
continuat să-l aprofundăm în a doua etapă a vieţii
noastre de elev.

Era o etapă plină de mistere, în care profesorii
au deschis porţile cunoaşterii noastre şi am descoperit
o lume a curiozităţilor pe care le-am aflat pe parcursul
acestor ani. Profesorii, pentru mine, sunt făcliile
luminate care, atunci cănd mă blochez în
necunoaştere, ei mă încurajează, arătându-mi calea
cea mai bună şi mai frumoasă spre a ajunge spre cel
mai înalt şi mai valoros ţel: acela de a deveni un om
integru şi demn, un model pentru urmaşii săi. Când
mă uit în ochii profesorilor, văd fiecare realizare şi
chiar şi cartea sufletului în care am scris cum un
profesor mă face să am aripi şi să pot să zbor la
înălţime, unde nimeni nu a ajuns până acum, la infinit,
dincolo de ce îţi poţi imagina.

Acum, cu nostalgie în suflet, vreau să spun că
această şcoala a însemnat pentru mine o cărare
luminoasă, care la fiecare pas, mi-a dăruit un cadou,
iar cel mai mare cadou mi-a fost dăruit acum la
sfîrşitul călătoriei, un viitor plin de victorie, în care, eu
peste câţiva ani voi veni cu lacrimi în ochi să le spun
profesorilor care mi-au fost luminătorii cărării mele :
”Din mic m-aţi făcut mare, din nimic m-aţi făcut om,
dintr-o simplă viaţă mi-aţi făcut victorie, iar sufletul
meu vă este recunoscător pentru vecie”.
Popa Ana Alexandra
Premianta clasa a VIII-a
Şcoala Gimnazială Luna