Recenziile cărţilor apărute în Gândul Anonimului nr. 47-48, 2012

Ana Calina Garaş – TAINA

(Ed. Rao, Bucureşti, 2006)

Ana Clina Garaş utilizează o idee ingenioasă în abordarea literară a obsedntului deceniu în romanul Taina (Ed. Rao, Bucureşti, 2006). Dacă majoritatea cărţilor, apărute cu duiumul după 1989 când fiecare autor voia să-i etaleze pretinsele (uneori adevărate) concepţii anticomuniste, analizează obsedantul deceniu prin prisma maturităţii, prozatoarea abordează epoca instaurării noii orânduirii, impusă în ţara noastră cu tancurile sovietice, în primă etapă, prin ochii uimiţi ai copilului. Scenele de barbarie în schingiuirea partizanilor anticomunişti bănăţeni, ajutaţi şi de părinţii autoarei, îi vor marca pentru totdeauna destinul. După peregrinări prin Europa şi America, Ana Calina Garaş, întorcându-se în locurile natale, află adevărul scenelor de coşmar, întipărite în mintea-i de copilă. Întervievând doi partizani, supravieţuitori ai evenimentelor, prozatoarea imortalizează eroismul acestora. Acum se lămureşte şi titlul cărţii, taina desemnând esenţa sufletului mioritic al românilor care, prin dârzenie şi diplomaţie flexibiă au supravieţuit vicisitudinilor istoriei, avatarii care continuă şi astăzi, sub o altă formă.

Cartea cuprinde aşadar două părţi, una a copilăriei miraculoase şi una a maturităţii lucide.

Amintirile din copilărie se deschid cu un capitol admirabil în care autoarea îşi aminteşte, depăşind cu ajutorul imaginaţiei bariere psihologice obişnuite, de perioada suavă, când, aflată în scutece, se mira de propria-i existenţă mirifică şi de a lumii exterioare. Perioada paradisiacă va continua cu jocurile copilăriei, precum şi cu obiceiurile tradiţionale sărbătoreşti – prilej de bucurie în lumea satului românesc călăuzit de credinţă şi înaltă moralitate – până când a intervenit cu cruzime noua orânduire socială. Trebuie să menţionez că din această perioadă, cuprinsă între copilărie şi adolescenţă, datează sentimentul profund de contopire organică a autoarei cu natura mirifică, autoarea ataşându-se cu dragoste frăţească de: copaci, flori, animalele casei, şi-n special de câinele Mantu pe care îl vedea ca pe un sprijin de nădejde. În romanul Liberi să iubim, viziunea unei naturi îsufleţite, căreia îi aparţine şi omul, este întărită prin asimilarea unor doctrine indiene, înfrăţite, în esenţă, cu viziunea tradiţională românească asupra lumii.

Aducerea partizanilor prinşi de către armată, în satul natal al autoarei, Domaşnea din Banat, doi ucişi şi atârnaţi cu capetele în jos, legaţi cu picioarele de parii purtaţi pe umeri de soldaţi şi alţii doi, deşi încătuşaţi purtându-se demni – va marca pentru totdeauna sufletul copilului. Momentul prezentat marchează intriga romanului. Desfăşurarea continuă cu arestarea tatălui romancierei şi a unuia dintre fraţi pentru că au ajutat la fuga unui partizan arestat, lucru negat cu vehemenţă de cei doi, dar care s-a soldat cu bătăi crâncene primite în sediul securităţii. Autoarea urmeză şcoala pedagogică la Caransebeş, este repatizată la Jimbolia, apoi se mărită în Bucureşti şi emigrează în Belgia, de unde îşi continuă peregrinarea în America şi revine în ţară stabilindu-se în Bucureşti.

Finalul cărţii ne dezvăluie motivul scrierii acestuia, acela de a pomeni faptele eroice de rezistenţă anticomunistă ale bănăţenilor din zona natală scriitoarei. Îi pomenim şi noi întru cinstirea memoriei lor: gruparea colonelului Uţă, fost prefect al judeţului Severin şi preşedinte al organizaţiei PNŢ; partizani din satul domaşnea Petru Românu, Gheorghe Cristescu, Ilie Cristescu, fraţii Ion, Nistor şi Petru Duicu, Dumitru Işvănuţ, Moise Jurchescu şi Petru Puşchiţă; gruparea lui Gheorghe Ionescu, Gruparea lui Spiru Blănaru etc. Erau în total peste o mie de grupări şi colonelul Uţă se străduia să le unească în Blocul Naţional Anticomunist care să reziste până la venirea anglo-americanilor ceea ce nu s-a împlinit. Grupările au fost prinse mai ales datorită trădătorilor autohtoni.

Pentru analiza stlului specific autoarei pornim de la considerentul că fiecare autor original îşi crează propriul său univers artistic. Pentru Alina Garaş acesta are, utilizând matricea stilistică elaborată de Lucian Blaga, ca orizont spaţial peisajul mioritic deal-vale. Continuând abordarea în cheie blagiană, putem detecta în epica autoarei, un timp sinusoidal care se ridică şi coboară odată cu bucuriile şi triseţile vieţii. În copilărie, până la intervenţia brutală a socialului în existenţa familiei, timpul era solar şi lumina îmbia locuitorii satului la viaţă harnică şi îmbelşugată. Apoi, după ce li s-au luat pământurile, ţăranii cinstiţi au început să fure de la gospodăriile agricole de producţie, aceste proprietăţi ale nimănui, în cârdăşie cu paznicii. Când autoarea trăieşte deziluziile societăţii româneşti postdecembriste, timpul se prăbuşeşte brusc în bezna fărădelegilor conducătorilor venali şi corupţi care au acaparat puterea după 1989.

Depăşind greutăţilor vieţii, datorită firii vesele, senine şi optimiste, Ana Calina Garas ne captivează cu o atitudine pozitivă în faţa vieţii. Prestaţia senină este întărită şi de împlinirea autoarei pe plan familial, profesional cât şi artistic. Prozatoare şi poetă, autoarea este membră a uniunii scriitorilor din România, romanele ei fiind prefaţate de valoroşi oameni de cultură autohtoni, cum sunt criticul literar Cornel Ungureanu, regizorul şi scenaristul Dan Puric, prozatorul Mihai Antonescu şi alţii.

Lucian Gruia

Profir Ursu, Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţa pământ

După titlu poţi înţelege preocuparea autorului, iar citind cartea, rămâi convins că sunt tratate unele probleme din istoria ţării noastre rămase ca nişte răni nevindecate pe trupul României. Realităţi tot mai puţin disputate azi, când mulţi, poate prea mulţi autori în domeniu sunt dominaţi de reţineri. Bănuiesc din consideraţii de meschinărie, mai cu seamă că una este politica şi alta este istoria şi scrisul care nu se contrazic, ci modelează, se completează reciproc, sau ar trebui. … dar aceasta e o altă problemă.

Nu aceeaşi reţinere dovedeşte în scrierea sa succintă şi fermă autorul Profir Ursu, veteran de război şi basarabean prin născare, deoarece convingerea dânsului este susţinută de fapte, luptând în cel de Al Doilea Război Mondial cu dorul neţărmurit să-şi vadă casa unde s-a născut şi copilărit, până la refugiu în România de unde, părinţii cer ca Basarabia să fie reunită la patria mumă. Dar n-a fost săfie, însă speranţa rămâne, singura care ne ţine uniţi şi ne protejează de uitare.

Personal îl cunosc pe autor din 1967, lucrând împreună aproape zece ani la Unitatea de Grăniceri Turnu Măgurele, de strajă la hotarul patriei. Un ofiţer inspirat, demn şi ferm, de bază în Statul Major al unităţii şi notat cu aprecieri maxime. Numai aşa, cunoscându-i calităţile anterioare, îmi pot explica azi, cum dânsul, la aproape 90 de ani, când rănile de pe front au recidivat împiedicându-i mult mişcarea, iar de ceva timp, prin trecerea soţiei la cele veşnice, cu sufletul zdrobit de durere, are puterea, fizică şi morală, să scrie în ultimii trei ani trei cărţi:

–          în 2010, O viaţă în slujba lui Dumnezeu şi a patriei;

–          în 2011, 32 de ani la graniţele patriei,

–          în 2012, Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţa pământ românesc.

În ultima parte a cărţii din 2012 nu a omis familia cu cei doi fii cu studii superioare, care prin tenacitatea dovedită în muncă îi urmează tatălui. De asemenea, a reţinut numele unor colegi de arme de care a rămas legat sufleteşte.

Urăm sănătate şi succes autorului, căruia îi preţuim râvna şi devotamentul patriotic, cum stă bine unui veteran de război. Am onoarea să te salut D-le Colonel!

Col.(r) Ion Mazere Luneanu

Semnal din Lumea Muzicii

GAVRIL CICIOVAN – „SOMEŞAN ÎS ŞI MI-I DRAG”

De la Ocna Dej, peste valea Someşului, de la Cluj la Satu Mare, se revarsă glasul rapsodului Gavril Ciciovan: „Crăciunu-acum, în iarnă, / Îmi luminează-un gând, / Că mândra e icoană / Şi Someşul colind.”

Glasul său baritonal şi totuşi cald e ca o abluţiune cu apele râului menţionat. „Tremolo”-ul vocii sale confirmă aserţiunea blagiană asupra spaţiului mioritic, altenanţa deal-vale a podişului Transilvan, în variantă solară, pare vizibilă în cântecul său.

cRapsodul s-a născut la 06.07.1974 în localitatea Pintic de lângă municipiul Dej (judeţul Cluj). A început să cânte încă din copilărie, când era la grădiniţă, în strana bisericii din Pintic, alături de tatăl său, Valeriu. A urmat Seminarul de cântăreţi bisericeşti din Cluj-Napoca. După moartea diaconului, i-a luat locul la biserica din localitate. Datorită vocii sale deosebite a fost invitat să cânte la nunţi. Primele urcări pe scenă au fost prilejuite de zilele oraşelor Beclean şi Dej. În 1996 s-a căsătorit şi s-a stabilit la Ocna Dej.

A absolvit Şcola populară de artă „Tudor Jardea” din Cluj-Napoca (2006-2009), apoi Universitatea de muzică din cadrul Facultăţii „Spiru Haret”, din Bucureşti (2007-2010). În prezent este miner la salina Ocna-Dej, în care este săpată o frumoasă biserică subterană. Este membru al Ansamblului „Someşul” din Beclean. Când iese din subteran se alintă cu familia (soţia Adriana şi fata Adina) şi cântecul. Atunci, după ce iese la suprafaţă din locul său de muncă primejdios şi întunecat, glasul său dobândeşte o sonoritate aparte, înălţându-se ca un arbore cosmic „din salina Dejului în înaltul cerului”.

Primul său CD, apărut în anul 2008, este intitulat DIN ARDEAL VĂ CÂNT CU DRAG şi cuprinde 14 cântece orchestrate de Ovidiu Barteş, aranjament muzical inginer de sunet Alexanru Filip, album produs de Casa „Libris”. Treisprezece dintre textele cântecelor aparţin poetului din localitatea Bobâlna, Alexandru Cristea, care compune muzică originală în stil popular şi unul semnat de Valentin Sătmărean.

Gavril Ciciovan a scris şi el texte pe care le-a pus pe muzică, devenind astfel cantautor. Acum reorchestează cântecele unchiului său, Simion Pop, fost cântăreţ al Ansamblului „Ciocârlia” din Bucureşti.

Ascultându-i cîntecele, revăd imaginile versurilor mele: „În goana maşinii, pe malul Someşului, / Printre satele proaspăt spălate de ploaie, / Întinse pe culmile dealurilor la uscat, / Întâlneşti deodată vacile sfinte, / Aureolate de nori albi. // Încetineşti, claxonezi, / Ele se dau domol la o parte / Curgând molcom pe asfalt, / Bulgări de pâine fierbinte, / Mănăstiri de noroi, / Fluvii de foci albe. // Deschizi geamul, atingi / Frunţile umede, coarnele blânde, / Ritm de corăbii arhaice / Vibrează prin degete, / Arunci ţigara, închizi geamul, accelerezi.. / Nici nu ştii când ai părăsit raiul.” (În goana maşinii)

Ascultaţi-l cântând şi vă veţi convinge că este un cântăreţ deosebit.

Al doilea CD a apărut în octombrie 2011 şi se intitulează SOMEŞAN ÎS ŞI MI-I DRAG. Albumul cuprinde 12 cântece, orchestrate tot de Ovidiu Brateş (ca şi la primul CD), versurile cântecului „Mi-i podul plin de mulţam” aparţin poetului Alexandru Cristea, cântecul „Tinereţea mi s-o dus cu anii” este preluată din repertoriul Anei Hosu, iar altele cinci cântece (1,3, 4, 5 şi 8) sunt preluate din repertoriul unchiului său, Simion Pop. Iată ce spune unchiul despre nepotul său la apariţia acestui nou album: „Apropiaţii îi spun Gavriş, Găvriluţ, Găbiţă iar el este un munte de om, de talent şi de aleasă sensibilitate.

Solistul Gvril Ciciovan are un glas puternic, amplu şi generos în armonice. Numai cine nu-i cunoaşte cântecul nu-l îndrăgeşte.

Mereu optimist şi plin de voie bună, neobosit cântător de cântec fain, iar prezentul album este şi rodul relaţiei dintre Simion Pop cu nepotul Gavril Ciciovan. Am admirat ambiţia, curajul şi efortul uriaş făcut de Găbiţă pentru a-şi desăvârşi cunoştiinţele muzicale, fiind absolvent şi licenţiat al Facultăţii de Muzică din Bucureşti.

Dacă nu găsiţi de cumpărat, furaţi albumul vă asiguraţi că merită, Uncheşul Simion Pop.” (Redactor muzical, Simion Pop)

După ce l-ai ascultat cântând pe Gavril Ciciovan, vocea sa te urmăreşte încă multă vreme, aducându-ţi bucurie.

Lucian Gruia

România suspendată

O răscolitoare carte document

Moto:”Cartea bună e ca şi o conversaţie cu un om deştept.”

Lev Nicolai Tolstoi

Sfârşitul acestui an ne-a dăruit o răscolitoare carte document despre situaţia politică şi economică a României în perioada 2010-2012.

Autorul, jurnalistul şi analistul politic Bogdn Chirieac a adunat între coperţile volumului ”România suspendată” publicat la Editura Eminescu în 2012, scurte articole în care sunt înregistrate cu precizie de chirurg evenimentele politice principale, externe şi interne, care au influenţat  situaţia din România şi sunt analizate cu metodă, cu competenţă şi înalt profesionalism, semnificaţiile şi implicaţiile acestor evenimente asupra prezentului şi viitorului politic şi economic al României  ca stat membru al Uniunii Europene.

De fapt titlul cărţii este legat tocmai de această calitate de stat membru şi de avantajele care pot deriva din această situaţie, în viziunea autorului România devine o ţară suspendată în momentul în care se decide suspendarea fondurilor europene, fapt nedorit dar din păcate întâmplat pe anumite programe, din cauza nivelului înalt al corupţiei şi inacapcităţii de atragere şi administrare a acestei importante resurse  de dezvoltare.

Lectura cărţii este una incitantă, atractivă, stilul concis şi claritatea argumentelor şi interpretărilor, produc  cititorului satisfacţia descoperirii unui punct de vedere original, perfect articulat logic, în care faptele sunt cărămizile din care eeste construit întreg edificiul explicativ, printr-un permanent effort de selecţie şi ordonare a lor din care rezultă evaluarea posibilului impact pe care acestea îl au în  prezent şi în viitor asupra României şi asupra poporului român.

Din păcate onestitatea, sensibilitatea receptivă şi luciditatea aproape dureroasă cu care se face intervenţia critică a minţii autorului asupra dezvoltărilor realităţii, produc adeseori nelinişti şi îngrijorări cu bătaie lungă, nu sunt formulate soluţii salvatoare  dar sunt semnalate cu titlu de avertisment  pericolele ce pândesc şi mai ales sunt reliefate cauzele  acestor pericole cum sunt: orgoliile lipsite de fundament, patima pusă în lupta personală cu adversarii politici şi mai ales absenţa  oricărei dimensiuni metafizice,  manifestate de preşedintele Băsescu sub  bagheta căruia s-a derulat, în anii referiţi spectacolul trist al alunecării României în sărăcie, marginalizare, dependenţă şi disperare la nivelul omului de rînd.

Dublate de obedienţa, lipsa de profesionalism şi apetitul nelimitat pentru hoţie şi îmbogăţire nemăsurată, îmbrăţişarea necondiţionată a politicilor de austeritate impusă de UE şi de creditori,  promisiunile mincinoase şi dispreţul faţă de popor şi faţă de problemele lui reale, a guvernelor Boc, Ungureanu şi a membrilor  şi  acoliţilor PDL, care au fost la putere până în mai 2012, cauzele menţionate mai sus  au sfârşit prin  a crea o Românie fără şcoli, fără spitale, fără o infrastructură eficientă şi durabilă dar ceea ce este cel mai grav fără un set de valori morale dătătoare de speranţă.

Anul 2012 care a debutat cu o atmosferă de proteste de stradă ce respingeau orice formă de sistem politic  dar erau îndreptate preponderent , cu adresări colarate  şi nemiloase preşedintelui şi guvernelor PDL pe care le  patrona preşedintele Băsescu, a adus  victoria moţiunii de cenzură şi demiterea mult aşteptată a guvernului Ungurea, povara guvernării şi redresării încrederii a revenit Coaliţiei USL cu Victor Ponta desemnat premier şi cu un încărcat program politic ce a cuprins organizarea alegerilor locale, decizia de suspendare a preşedintelui şi organizarea  referendumului pentru demitere, efortul imens de demontarea a acuzaţiilor aberante şi antiromâneşti forrmulate de reprezentanţii PDL şi susţinătorii preşedintelui suspendat, organizarea alegerilor parlamentare.

Cartea reflectă în ultimul său capitol cel dedicat anului 2012 dramatismul evenimentelor din vară şi sfâşierea Romaniei între dorinţa de demitere a unui om care a dovedit din plin că nu are soluţii decât pentru propria sa ambiţie de rămânere la putere cu orice preţ  şi  cu orice mijloace şi îndemnul la neparticipare la vot, total antidemocratic şi neconstituţional lansat de la cele mai înalte nivele preşedinte, liderul PDL şi din păcate pentru minoritatea maghiară şi din partea fscitoidului lider Victor Orban prim ministru al Ungariei.

Concluzia exprimată cu fermitate şi cu argumente de ordin politic corect şi sistematic formulate este deprimantă pentru orice  cetăţean român, această concluzie dezarmantă arată că anularea prin tertipuri birocratice şi sub presiunea externă a unor  lideri europeni şi americani, care înregistrează periculoase şi dăunătoare derapaje de la idealurile democraţiei formulate de întemeietorii UE, a peste 7500000 de voturi care reprezentau 88% din totalul voturilor exprimate, semnifică pierderea independenţei şi dreptului la autodeterminare al porului român, numirea în locul preşedintelui a unui guvernator ca în orice colonie, şi transformarea cuvântului ţară într-o dulce metaforă, România devenind în atari condiţii un teritoriu guvernat după voinţă şi interese străine, de un guvernator obedient şi indiferent la interesele şi problemele poporului român.

Această concluzie este extrem de tulburătoare şi ameninţătoare, cu atât mai mult cu cât există analişti economici extrem de competenţi  şi informaţi care demonstrează realitatea crudă a acestei concluzii cu solide argumente economice legate de rezultatele dezastruoase ale privatizărilor şi ale acceptării fără discuţie a condiţionărilor  impuse prin Tratatul de aderare şi prin împingerea ţării la mâna creditorilor,    ea va determina o noua orientare a politicii româneşti  ale cărei obiective trebuie din păcate să redevină redobândirea  dreptului acestui popor de a-şi decide singur soarta de a-şi regăsi puterea şi mijloacele de apărare a demnităţii şi suveranităţii.

Sclipitor şi inspirat autorul lansează metafora Monstrului creat de preşedintele Băsescu pentru a îngenunchea poporul român  şi a-l aservi intereselor unor puteri străine, un monstru cu mai multe capete formate din instituţiile statului, Curtea constituţională, Parchetele, Consiliul Suprem al Magistarturii, Serviciile de informaţii, aflate toate la comanda unui singur om.  Acest Monstru este mult mai înfricoşător chiar decît Securitatea lui Nicolae Ceauşescu, cu atât mai mult cu cât el acţionează şi apără intertesele unui lider şi sistem politic care nu numai că nu a construit nimic în economie, dar a reuşit să demoleze şi să distrugă aproape tot ce a moştenit din eforturile generaţiilor anterioare.

Cartea se încheie cu o postfaţă de mare eleganţă şi obiectivitate în care profesorul Andrei Marga evidenţiază meritele esenţiale a acestei cărţi document şi observă critic şi unele din opiniile subiective ale autorului care merită ameliorate cu o subliniere a unor elemente de speranţă şi încredere în capacitaea clasei politice de a salva România din fundătura în care a intrat.

Gheorghe Indre

Tătărani, decembrie 2012