Selectați pagina

Preot Nicolae Popescu

În registrul personalităţilor care au activat în Luna în beneficiul comunităţii, lăsând semene materiale şi spirituale ale trecerii prin comună se înscrie fără nici o îndoială numele părintelui  Nicolae Popescu. Preot prin vocaţie şi har părintele Popescu are şi forţă de ctitor, prin strădaniile dumnealui, s-a reuşit renovarea şi reproiectarea exteriorului şi mărirea bisericii din comună, prin adăugarea a patru turle şi a unui pridvor, şi contrucţia a în zidul de la drum al curţii largi a bisericii, a două fîntâni ornamentale una dedicată eroilor luneni şi cealaltă personalităţii celui mai cunoscut intelectual din Luna Profesorul Nicolae Mazăre, a cărui preyentare mnografică a fost lansată în Luna în anul 2007.  Opera sa de constructor de biserici monumentale a continuat-o strălucit  după anii 90 în Bucureşti construind una dintre cele mai mari biserici parohiale din cartierul Drum Taberei o o zonă a oraşului locuită de peste 400000 oameni şi unde funcţiona doar biserica de al Răzoare înainte de 1989.

În ceea ce priveşte îmbogăţirea patrimoniului cultural al comunei părintele Popescu are meritul de a fi descoperit în zidul din turnul clopotniţei Bisericii o inscripţie săpată în piatră care consemnează construirea bisericii la 1746 în vremea pres finţiei sale Inochentie Micu Klein, menţionând lista principalilor ctitori şi numele preotului Gavril care slujea în Luna în acea perioadă.

L-am rugat în aceste condiţii pe părintele Popescu să accepte prezentarae domniei sale în lista portretelor de luneni, îmbogăţind galleria de personalităţi care au contribuit la dezvoltarea comunei.

AMINTIRI DE LA LUNA

Preot Nicolae Popescu, 26.05.2012 Bucureşti, născut în 1.iunie.1939, în Loc. Muereasca, Jud. Vâlcea, căsătorit, cu 6 copii. Studii: Facultatea de filologie, Facultatea de teologie.

Părintele Bizău Ioan a fost transferat în Cluj, 1980. S-a vacantat Parohia din Luna. Am candidat şi eu pentru Luna. Pe atunci, când era vorba de transfer, se ţinea cont şi de preferinţele credincioşilor. Am slujit într-o Duminică. Am predicat. Oamenilor le-a plăcut de mine. O bătrânică evlavioasă, mama lui Suciu Ioan, zicea către coratori (consilieri) : “Ce vă mai trebuie?!  Ce mai vreti?!” Probabil că voiau şi pe alţi preoţi, dar cei mai mulţi mă preferau pe mine.

Am început activitatea. Probleme uriaşe! Sat foarte mare. Peste 800 de case. Biserica avea vreo 5 crăpături prin care sulfa vântul. Şcoala în construcţie nu era terminată. Am spus primăriţei de atunci Paraschiva: “Trebuie să refacem Biserica”. Era regimul comunist – ateist. Ea a zis: “Lucraţi, dar eu nu ştiu nimic!”. Am reconstruit Biserica după un plan al meu. Am adăugat 4 turnuri pe colţurile Bisericii, am pictat-o şi a ieşit în final, un monument. Am lucrat alături de credincioşi şi au căpătat mare încredere în mine.

Am aflat de istoricul Comunei Luna de la Dl. Colonel Ion Mazere. Am popularizat la slujbe, la Predici, eroismul istoric al lunenilor. Nu cred că există altă comună în România cu un trecut istoric plin de eroism în luptele lui Horea, Avram Iancu, în războaie, etc. M-a impresionat mai ales legendarul Nicolae Mazere care a alcătuit HARTA ETNOGRAFICĂ A TRANSILVANIEI PENTRU ACADEMIA ROMÂNĂ, pe la 1890, cu datele reale umblând din sat în sat, prefăcându-se cerşetor nebun, adunând datele necesare, în vremea stăpânirii maghiare care urmărea maghiarizarea românilor. De asemenea afirmaţia sa genială: “Cine nu loveşte păcatul, nu respectă virtutea”.

Am plănuit cu Dl. Ion Mazere să facem o statuie prof. Nicolae Mazere şi să scriem pe placă acest principiu. Până în prezent nu am reuşit. Am dat totuşi numele lui la fântâna, la izvorul din faţa Bisericii, lângă drumul naţional. La celălalt izvor cu TRIOŢA- MONUMENT, tot din faţa Bisericii i-am dat numele luptătorilor din Luna căzuţi în Revoluţia lui Avram Iancu, la 1848.

ACTIVITATEA CULTURALĂ.

Pe lângă cateheze cu copiii la Biserică, Predici, învăţături la toate slujbele, într-un regim ateist, am făcut şi programe artistice. Am 6 copii. Se făcuseră mari. Mergeau la discotecă. Se băteau ca chiorii cu militarii de la Unitatea Militară din Luna în discotecă. Mă gândeam: “Ce fac cu copii? Îi las la discotecă sau schimbăm situaţia?” Era o miercuri. Am mers la Primărie şi le-am zis: “Să facem un program artistic cu tinerii!”. Nu se poate”, mi-au răspuns. Avem 30 de cadre didactice la şcoală şi n-au putut face un program. Le-am zis : ”Încercăm ca Duminică să prezentăm un program”. Instructorul de Partid de atunci a zis: ”Dacă se face programul ăsta cred în minuni!”. Duminică au fost la cămin dansuri, cântări, teatru. Plângeau bieţii oameni, când vedeau ce pot copiii lor. Era atunci în Luna, în anii 80-87 un potenţial uman extraordinar în acest sat minunat Luna, în care am slujit cu mare bucurie întărind credinţa strămoşească dar şi comunitatea localităţii.

Când ieşeau la Bobotează, la Sfinţirea Apei, era o adevărată demonstraţie de forţă, de păstrare a tradiţiilor, a credinţei, a solidarităţii umane: era o coloană de aproape 200 de metri. La fel, la înmormântări, când se mergea la cimitir cu vreun răposat. Mare frumuseţe spirituală în acest sat cu oameni harnici, iuţi, foarte inteligenţi, foarte pricepuţi cu gospodine românce model.

M-am străduit să păstrez, să sporesc şi să scot în evidenţă aceste valori, în vremuri grele. Nimeni nu s-ar fi putut gândi că vor veni vremuri şi mai grele, după Revoluţia din 89 şi mulţi tineri vor fi nevoiţi să-şi ia lumea-n cap şi să plece printre străini. Orium ar fi închei  aceste însemnări cu strigarea unui ţăran străbătută de bucuria împlinirii şi trăirea unor realizări minunate:

VAI SĂRACĂ LUMEA MEA

OARE CUI VA RĂMÂNEA?

DAR RĂMÂNĂ ORI LA CINE

EU ŞTIU C-AM PURTAT-O BINE!

Nicolae Popescu

Arhivă