Selectați pagina

POVESTEA UNUI TABLOU

POVESTEA UNUI TABLOU

„Niciunde vrednicia şi măreţia inimii tale nu pot fi mai nimerit preţuite, nici unei lucrări nu poate a-i urma o mai adevărată şi veşnică glorie. Lucrarea ta asupra  necredincioşilor turci, vrăjmaşi comuni, săvârşită până acum cu înţelepciune şi bărbăţie au adaos atâta strălucire numelui tău, că eşti în gura tuturor şi eşti lăudat cu deosebire de toţi, în unire de simţiri. Fii fără istov, dară şi, oricum faci, caută izbânda pe care cerul ţi-a hărăzit-o, ca să primeşti răsplata veşnică de la Dumnezeu şi preţuirea acestui Sfânt Scaun Apostolic.” Scrisoarea Papei Sixt al IV-lea către Ştefan cel Mare, Dată la Roma, 20 martie 1476, anul 5 [al pontificatului nostru] De la această evocare făcută domnitorului moldovean de însuşi Papa Sixt al IV-lea – papă al Renaşterii italiene, care a construit capela care îi poartă numele, Capela Sixtină a Vaticanului, cea care a fost innobilată de Michelangelo prin splendidele fresce ale plafonului şi ale «Judecăţii de apoi», şi până astăzi, Istoria nu încetat să nască legende legate de numele lui Ştefan cel Mare. Puţină lume ştie că, în secţia de artă medievală a Muzeului de Istorie din Roman tronează nestingherit, uitat de lume, autenticul portret al lui Ştefan cel Mare. Realizat la Viena, în 1884, de către bucovineanul Epaminonda Anibal Bucevschi, tabloul – pe lângă valoarea unicat – mai are şi o istorie cel puţin fascinantă. Comandat de episcopul de Roman, cărturarul Melchisedec Ştefănescu, portretul executat de Bucevschi (prieten bun al poetului naţional Mihai Eminescu) a fost realizat întocmai, după un facsimil din Evangheliarul de la Humor, manuscris în slavonă, făcut cadou în 1473 de însuşi domnitorul Ştefan cel Mare mănăstirii Humorului şi descoperit, în 1881, de episcopul Melchisedec la mitropolia Cernăuţi. Se pare că opoziţia lui B.P. Hasdeu, în privinţa autenticităţii chipului domnitorului, a fost spulberată de raportul adresat Academiei de către episcopul Melchisedec Ştefănescu şi, astfel, a fost realizat un portret laic al lui Ştefan cel Mare.

Aflat în custodia Episcopiei Romanului ani îndelungaţi, soarta tabloului avea să fie destul de zbuciumată o dată cu terminarea celui de-al II-lea Război Mondial. Găsit de soţii Minodora şi Vasile Ursachi – ultimul, reputat arheolog – în 1957 în grajdul primăriei Roman, tabloul era într-o stare deplorabilă, cu pânza împunsă de baionetele soldaţilor sovietici. E cazul să amintim aici, cu tristeţe, despre dispreţul autorităţilor staliniste faţă de istoria neamului românesc şi faţă de personalităţile aflate dincolo de sfera comunistă. Nu e de mirare ca tabloul celui mai de seamă voievod moldovean era aruncat în grajd! Şi iată că doi inimoşi cercetători, soţii Ursachi, realizând valoarea operei lui Bucevschi, s-au ocupat de restaurarea şi de întreţinerea portretului. „Noi l-am luat din grajdurile primăriei în 1957. Tabloul era rupt pe suprafeţe mari de pânză şi, în mai multe locuri, stratul de culoare era zdrobit complet. Arăta atât de rău că nu putea fi expus. Am luat legătura cu secţia de restaurare a Muzeului de Artă Naţională din Bucureşti şi cu greu l-au acceptat, deoarece ei restaurau doar tablourile muzeului respectiv. Nici nu au ştiut cum să îl evalueze”, ne-a declarat d-na Minodora Ursachi. Şi ca să nu se termine totul aici, în timpul călătoriei de la Bucureşti, maşina care-l transporta a avut accident, dar tabloul a scăpat ca prin minune, fără alte distrugeri. În sfârşit, de la începutul secolului trecut şi până în anii celui de-al Doilea Război Mondial, portretul lui Ştefan a fost furat de cinci ori. De patru ori a fost găsit de poliţişti, iar o dată a fost adus înapoi chiar de hoţul care îl furase. Portretul, în mărime naturală, nu sugerează deloc un Ştefan încrâncenat, cu privirea fulgerătoare şi cu mâna pe sabie, gata de bătălie, cum ne-au obişnuit până acum diferitele picturi ce-l Infăţişează pe domnitor; dimpotrivă, întâlnim un Ştefan cu un chip blând, cu o privire parcă pierdută în destinul frământat al Moldovei. Întreaga fizionomie exprimă cutezanţă şi demnitate, inspirând încredere şi siguranţă.

Alexandru MIHAILĂ

Arhivă