Poezii aparute in nr.57-58 / iunie 2015

Gheorghe VĂDUVA

ÎN LUMEA ASTA NOUĂ

În lumea asta nouă, plină ochi de competenţe,
E-un gol profund durat în noi, cât cerul şi pământul,
Şi-un timp trecut ucis în azi cu gândul şi cuvântul,
Dar toate sunt mereu, la greu, în lumea lor, esenţe.

Esenţa-i ca agheasma ce se trece prin altare
Sau ca un dor damnat a fi, pe gând, monadă,
Cu rol de ochi senin ce n-are încă ochi să vadă
Nimic din ce-ar putea vedea, nimic din depărtare.

Din tot ce se mai spune, nimic nu mai contează,
Tăcerea-i tâlc, cuvântu-i, pentru viaţă, tălmăcire,
Prostia-i glod şi iască, gândirea-i doar gândire,
În insomnii, doar somnul la somnul lui veghează…

Îmi iau la rost auzul, nu vreau s-aud de mine,
Sunt cel mai surd spectacol şi cel mai negru greier,
Prin nopţile-nstelate, pe munţi de alb cutreier
Şi bat la poarta vremii secunda care vine.

Simt umbrele din creier c-un locator de şarpe
Şi stau brumat la pândă să-mi iau din minte hrana,
Cu frunze din luceferi pansez în codri rana…
Toţi arborii sunt fluturi, toţi greierii sunt harpe…

Nu vreau să stau acasă, vreau doar să plec departe,
Să-mi pierd în hăuri urma, să-mi caut loc în stele,
Să-mi stâmpăr libertatea cu dorul de zăbrele,
Când lumea asta nouă, în vechi şi noi ne-împarte.

Bucureşt, 29 mai 2015

CASA NOASTRĂ NU-I ACASĂ…

Bat în poarta fără poartă,
Vremea-i rece, suflă vântul,
Îl cunosc, îmi ştie gândul,
Este-un vânt bătut de soartă…

A rămas aici, acasă,
Condamnat să-mi ţină locul
Şi să-mi poarte-n lumi norocul
De-am fi dor de-un prag de casă.

Am venit cum se mai vine
Câteodată, la izvoare,
În aceeaşi căutare
De lumini ce-s azi ruine.

Vântul casei se deşteaptă,
Latră-n poartă, ca un câine,
Care-ar vrea un colţ de pâine
De la cel ce-l tot aşteaptă…

Pâinea lui e depărtarea,
Şi pădurea şi câmpia,
Pâinea mea e bucuria
Sau tăcerea, sau uitarea.

El e vânt, eu sunt plecare,
El rămâne-aici acasă,
Şi în via neculeasă,
Fiindcă eu sunt depărtare…

Bat în poarta fără casă,
Eu sunt gând, venit la mine,
Satu-i gol cu case pline
De plecaţi demult de-acasă…

Am venit pe-un dor de casă,
Locul meu de la izvoare,
Dar la poartă sunt zăvoare,
Casa noastră-i nu-i acasă.

Bucureşti,, 31 mai 2015

Victoria MILESCU

CU STĂPÂNIRE DE SINE

Mergi printre cei buni, printre cei răi
părul are mai mult argint
decât aur
trandafirul din colţul gurii se scutură
trupului îi cresc din ce în ce mai
mulţi ghimpi
ai vrea să nu răneşti
când treci prin mulţime
ghimpii din ce în ce mai puternici, mai tari
se înfig în pieptul celui îmbrăţişat
la-ntâmplare
poate că acesta
de lângă tine, rănit, căzut pe asfalt
era cel aşteptat…

CRUCEA CUVÂNTULUI

L-am zărit şi l-am pierdut
într-o tăcere neiertătoare
un pian printre nori
va cânta pentru inocenţi
pentru sufletul revenind
din călătoria prin lumea durerilor
stingând aroganţa raţiunii
vânturile rostogolesc pământul
cine se va arunca primul
în valul negru
purtând pe trup stigmatul fericirii
pe chip crucea cuvântului…

CONSPIRAŢII CELESTE

Dar inelul se subţiază
şiragul perlelor s-a tocit
diamantul cerceilor nu mai sună
la trecerea îngerului
iarna şi-a pus pecetea definitiv
pe sânul tău drept
pe gura cianozată
dimineaţa te trezesc chemări
la nesupunere
spargi ca din greşeală
cupa cu vinul nobil şi vechi al sângelui
izbucnind
din venele crepusculare
întinse ca ramurile unui copac
aproape uscat
în el au cântat păsări scumpe şi rare
cerului mut şi surd…

Eduard ZALLE

Eduard Zalle s-a născut pe 6 iulie 1961 în
Giurgiu, a locuit în Tulcea opt ani, dar din 1971 (în
urma divorţului părinţilor săi), locuieşte în Constanţa.
Este absolvent al facultăţii de Știinţele Comunicării şi
Știinţe Politice, specializarea Jurnalism, a
Universităţii Andrei Șaguna din Constanţa. Scrie
literatură din liceu.
Volume publicate:

Poezii din vremurile vechi (1977-1990) –
poezii, editura Eminescu, Bucureşti, 2009;
Cântec lui Merlin– poezii, editura Eminescu,
Bucureşti, 2010;
Doamna brună – poezii şi sonete, editura
Semne, Bucureşti, 2010;
Sonetele iubirii – sonete, editura Semne,
Bucureşti, 2011;
Prietenia cuvintelor – antologie de poezie a
cenaclului literar online Noduri şi Semne,
editura InfoRapArt, Galaţi, 2011;
Frământările înţeleptului vrăjitor – sonete,
editura Semne, Bucureşti, 2012;
Cântece de iarmaroc – album audio cu pozie
şi muzică folk, editura Muntenia, Constanţa,
2012;
Hotelul Paradisului – dramă în două acte,
editura Semne, Bucureşti, 2013;
Din livada înflorită a iubirii – antologie de
poezie contemporană a revistei literare
Bogdania din Focşani, editura Emma,
Orăştie, 2014.

Între 2000 şi 2002 a colaborat cu o trupă de rock din
oraşul său, Infra, pentru care a scris textele cântecelor
şi s-a ocupat de impresariatul acesteia. Lesne de
înţeles, este un împătimit al muzicii rock, folk, blues,
jazz şi clasice şi admirator declarat al mişcării Hippie,
al curentului Flower Power, făcând parte din generaţia
anilor ’80, generaţia în blue-jeans. Este, fără îndoială,
un nonconformist. Are colaborări cu muzicieni
precum: Daniel Iancu, Maria Gheorghiu, Mariana
Butnaru, Cezar Petrovici, Marius Matache (Make),
Walter Ghicolescu, Valeriu Petcu, Lică Stamate, Dan
Manciulea, trupa folk „Poze cu Sunet”.
Lucrează ca ofiţer radio pe o platformă de foraj marin,
în golful Mexic.

Este căsătorit din 1983 cu Violeta şi au împreună un
fiu, Tiberiu-Eduard.
În rest, pace, muzică şi literatură…

TRANSCENDENTAL

Dormeam transcendental, amorfic,
Lungit în brazda de curând săpată.
De-ar fi plouat, arfi crescut adonic
În ochiul meu un trup frumos de fată.

Jur-împrejur curg visele de-a rândul
Ca bărcile pescarilor pe mare
Și-n depărtări nu desluşesc pământul,
Ci numai umbra ta nemişcătoare.

Aş fi-ncercat planeta s-o opresc
Din mersul ei felin spre asfinţit,
Dar am simţit nevoia unui gest prostesc
Și-n ochi,trupul copilei mi-a murit.

Deoadată se sfărâmă somnul greu,
Transcendental m-am înălţat la stele
Și timpul s-a oprit din drumul său,
Și umbra ta a prins luciri de acuarele.

Dormeam transcendental, amorfic,
Lungit în brazda reavănă şi vie.
De-ar fi plouat, ar fi crescut nevolnic
În ochiul meu un fir de iasomie.
13 Februarie 2015

FIRIMITURILE ZILEI

Atenţie! Se aprind luminile pe peron!
Veniţi cu toţii se le vedeţi,
Nătăfleţi!
Atenţie! Se-aprind luminile albe şi noi!
Nu staţi cu gurile căscate,
Surate!

Este despovărarea unei zile trecute,
Puneţi-vă vieţile la adăpost,
Cu rost.
Aşa cum şi ziua aceasta s-a scurs,
Viaţa lui a plecat nebăgată în seamă,
Cu teamă.

În fiece clipă, el îşi trăda fericirea,
Se ascundea în obscure cotloane stingher,
Efemer.
Atenţie! Fericirea-i doar o târfă vulgară!
Munca asiduă-i cinstita, sublima onoare
Şi stare.

Leapădă-ţi sentimentele ca pe boarfe
Ponosite, împuţite şi putrede,
Suflete!
Atenţie! Se aprind luminile pe peron!
Pentru ultima dată,
O pată.7

Adună îndată, prietene, firimiturile zilei
Cu grijă şi cu ne-ntinată ardoare;
Şi doare.
S-ar putea să mai ai nevoie de ele cândva,
Într-o altă viaţă mai bună.
Minciună!

SCRISOARE DIN PEENEMÜNDE

E plin în jur de reci tenebre
Și de poemele funebre
Pe care mi le scrii distrată
Semnând cu numele de fată,

Ca nu cumva să te ghicesc!
Am vrut demult să risipesc
Din suflet îndoiala veche
Și-mi port creionul la ureche

Ca un tâmplar de altădată!
Dar numai numele de fată
Cu care te semnezi stingher
Mă face astăzi să mai sper…

E plin în jur de vechi statui
Zâmbind de piatră nimănui
Și tu-mi trimiţi mereu poeme.
N-am mai citit de ceva vreme

Decât mondenul din ziare
Și-o tristă, de demult scrisoare
Pe care scrinul o ascunde
Într-un castel din Peenemünde.
11 August 2013

Valentin RĂDULESCU
Din volumul în curs de apariţie „Donatorul de
iluzii”

ANII DIN FAŢĂ

Timpul,
ca o leoaică flămândă,
îmi vânează paşii.
Orice manevră aş face,
el e pe urmele mele,
chiar dacă, dezbrăcat,
m-arunc în primul pârâu
şi acolo peştii se hrănesc cu paşii mei,
renunţând la momeala de dimineaţă.
El, timpul, nu se încurcă în socoteli.
Când merg în patru labe
exersând respiraţiile adânci,
anii din faţă scad.

TRECERE PE ZEBRĂ

Ziua asta
Ca un fagure plin cu fericire
Îţi cere să ieşi din vizuina ta,
Să-ţi frămânţi picioarele,
Să alergi pe muchie de cuţit.
Ziua de mâine
Nu conţine nimic.
E ca un cuvânt greu de pronunţat,
Ca un tavan întors
Pe care poţi să calci liniştit.

Ziua de azi
Este cea de mâine.
Te cheamă aşa cum,
În copilărie,
Mama o făcea.
Și totuşi
Necunoscutul
Trece ades strada spre tine
Pe zebră.

FĂRĂ CUVINTE

Astă noapte,
un înger a ieşit din memoria calculatorului,
a bătut cu degetul în ecran
şi mi-a zis: „Pune mâna pe mouse
şi caută pe internet cuvântul fericire.”
Toată noaptea asta am făcut,
dar n-am găsit cuvântul
şi am adormit.

A doua zi, încă obosit,
am început să navighez.
A apărut îngerul şi-a spus:
„Nu eşti interesant!
În continuare trebuie să suferi.”

Ilie ARDELEAN

Ilie Ardelean, inginer n. la 16.05.1947, în comuna
Batăr, judeţul Bihor. A absolvit Institutul Politehnic
din Timişoara, Facultatea de Electrotehnică, Secţia
Electroenergetică. În perioada 1970-1973 a lucrat în
cadrul Centralei Minereurilor Neferoase din Timişoara
-Exploatarea Minieră Şuior. Între 1973-1990 a lucrat
în cadrul IRE Timişoara ca inginer la Atelierul de
Proiectare. În perioadele 1990-1992, 1193-1994 şi
1995-1998 a lucrat ca inginer principal specialist. În
2009 a obţinut titlul ştiinţific de doctor în energetică
cu teza: Contribuţii privind alimentarea de la surse
neconvenţionale de energie a serviciilor proprii ale
staţiilor electrice. Peste 50 lucrări ştiinţifice publicate
în ţară şi/sau străinătate.

Pensionat la sfârşitul lui decembrie 2011 (până la data
pensionării a deţinut funcţia de Şef Serviciu Tehnic la
Transelectrica – S.T. Timişoara. Este membru al SIER
şi CIGRE şi membru fondator al A-LST-R (Asociaţia
de Lucru sub Tensiune din România ). Adresă: Calea
Buziaşului nr. 58B, Timişoara, telefon 0745 656 611.

Meditaţie la obârşie

Vin tot mai rar pe-acasă, în satul bihorean,
De când nu mai e tata şi nici măicuţa mea;
Iar de-mi invoc copilăria, e în van,
Căci n-o aud şi nici n-o pot vedea.

Trecură cinci decenii de la plecarea mea,
Cu vise mari, bagajele mărunte,
Dar, nu-mi fu dat s-o întâlnesc pe Cosânzeana
Şi nici pe Făt Frumos cu stea în frunte.

Eu nu mă plâng de viaţă bunii mei,
Căci Dumnezeu le rânduie pe toate,
Veghind din Ceruri peste buni şi peste răi,
Milostivindu-i cu nespusa-I bunătate.

Eram copil de-o şchioapă când am intrat la Loga,
Liceu timişorean cu mare faimă,
Plecat din satul meu natal, cum spunea Goga,
Increzator în viaţă, dar şi cuprins de spaimă.

Apoi, vederea Kruger, lucioasă şi cu zimţi,
Parcă îi simt şi azi parfumul retro,
Ii înştiinţa cu bucurie pe părinţi,
Că am intrat cu bursă, la Electro.

Dar ce mai bucurie în anii şaptezeci,
Când, tânăr inginer purtat de iureş,
Mă prezentam la post, credeam atunci, pe veci,
La minele Suior din Maramureş.

După trei ani de stagiu, mai mult subpământean,
M-am transferat cu slujba la IRE Timişoara
Si mi-am legat destinul de burgul bănăţean;
Aici mi-e casa, munca şi toate visele, la
Timişoara!

Treişiopt de ani de trudă dedicaţi aceloraşi reţele,
Acesta mi-e bilanţul la fine de mandat;
Ca proiectant, inspector, şef tehnic şi-alte cele,
Incununat mai spre sfârşit, cu-n doctorat.

Acum…”sunt liber de contract” şi mintea încă
brează
Si poate-un pic mai înţelept ca-n tinereţe;
De aceea-L rog pe Domnul, ca să ne aibe-n pază
Si să se-ndure şi de noi, la bătrâneţe!
………………………………………………………………..
Sunt gânduri izvorâte ca-ntr-odoară,
In casa părintească din satul bihorean,
In liniştea tihnită, a unei nopţi de vară,
Cu inima şi mintea cuprinse de alean.
Ilie Ardelean
Aprilie, 2015

Corneliu CRISTESCU

Dr. ing. Corneliu Cristescu
Institutul de Cercetări pentru Hidraulică şi
Pneumatică, INOE 2000-IHPBucureşti
Corneliu Cristescu este doctor inginer şi este
pasionat de istorie şi literatură, în mod special de
poezie. Scrie poezii încă din anii de liceu, dar nu a
publicat până de curând. În ultimii doi ani, a activat în
cadrul Cercului Scriitorilor Ingineri din AGIRAsociaţia Generală a Inginerilor din Romania şi a
publicat, trimestrial, în suplimentul literar LITERAR
ING al publicaţiei bilunare a AGIR intitulată
UNIVERS INGINERESC.

A mai publicat poezii în revistele: BOGDANIA
(publicaţie a Asociaţiei Cultural-Umanitară din
Focşani) şi AMPRENTELE SUFLETULUI (revistă
de cultură, artă şi literatură), precum şi unele articole
în revista SUD (editată de Asociaţia pentru Cultură şi
Tradiţie Istorică BOLINTINEANU), iar acum
debutează în GÂNDUL ANONIMULUI.

PUTEAM SĂ FIU ŢĂRAN…

Puteam să fiu ţăran, de-aş fi rămas la ţară,
Să fi lucrat pământul, pământul meu cel sfănt,
Mă simt legat de glie, ca partea mea de ţară,
Vreau să mă-ntorc în satul în care m-am născut!

Am fost să văd pământul meu de zestre,
Pământul meu primit de la părinţi,
Acolo-i jale, nimica nu mai este,
Chiar şi părinţii mei acuma-s sfinţi!

Am sărutat pământul ca ION,
Ţăranul lui REBREANU, sau ca MOROMETE,
Căci eu puteam să fie ŢĂRAN, nu domn,
Precum ţăranul din RĂSCOALA: PETRE
PETRE.

Puteam să-mi cresc copiii tot la ţară,
Ţărani puteau să fie chiar şi ei,
Să-şi are ei pământul, în prag de primăvară,
Să semene, să crească cai şi miei.

Puteau să aibă câte un car sau o căruţă,
Nu ca acum maşini şi apartamente,
Căci se-nsurau şi ei cu câte-o ţărăncuţă,
Umpleau ograda cu copii, eminamente!

Şi poate un copil mergea la şcoală,Ţăranul, pe câte un copil, îl face DOMN,
Să evadeze din cea aspră clasă socială,
Era un singur drum: al CĂRŢII, cu muncă şi
nesomn!

Şi de-ajungea vreunul învăţător,
Sau, cine ştie, chiar mai mare,
Sperau bieţii părinţi că-un mare ajutor
Ei vor primi la bătrâneţe, nu uitare.

Şi-mbătrâneau părinţii cu gândul la copii,
Cei ce-au plecat şi-acuma-s la oraşe,
Când fi-vor ei bolnavi, dar încă vii,
Să vină să îi vadă des şi să nu-i lase!

Dar viaţa-şi are legile-i nescrise,
Copiii lor au devenit părinţi şi ei,
Se-ntorc pe la părinţi mai mult în vise,
Şi-nbătrânesc şi ei tot singurei!

E bătrâneţea aspră şi e chiar povară,
Cum spune PĂUNESCU, dar ce dreptate are!
Copilul ajuns domn, venit de pe la ţară,
Se rupe de pământul ce-l calcă în picioare!

El îşi trăieşte viaţa şi anii care vin,
Se simte rupt de satul-n care s-a născut,
Nici în oraş el nu e integrat deplin,
Căci părăsindu-şi satul, ceva în el s-a rupt!
***
Sunt gănduri ce în mintea-mi pe loc se adunară,
Văzând pămîntul, pământul meu cel sfânt,
Şi-am hotărât acolo, să mă întorc la ţară,
Să cer în sat la mine un loc pentru mormânt!
12.Aprilie.2015 (PAŞTELE ORTODOX)