Selectați pagina

PE DRUMUL DE URCUŞ…

Motto: „Binecuvântat şi preaslăvit să fie numele tău  Avrame, Rege al Munţilor noştri şi mucenic al libertăţii noastre naţionale.”

Ioan Lupaş

Ne dăm întâlnire periodic la Casa Iancului, muzeul de azi, la Inceştii Vidrei de Sus, în comuna Avram Iancu, judeţul Alba. În urmă cu vreo treisprezece ani participam la Simpozionul dedicat împlinirii a 150 de ani de la Revoluţia română din Transilvania. Cu această ocazie am asistat la manifestarile culturale organizate la Sărbătoarea Naşterii Crăişorului, fiind un prilej plăcut acela de a ne aminti de viaţa, faptele şi idealurile Eroului Naţional Avram Iancu. Atunci am înaintat o Proclamaţie a moţilor către Ţară, semnată de Uniunea Munţii Apuseni, Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România şi Liga primarilor din Munţii Apuseni, document publicat în revista „Iancule Mare” nr.2/14 din iulie 1999. Din când în când e necesar să ne reamintim ce scriam acolo. Prezentăm aici un mic fragment: „Iată, de ce, aici, în acest loc sfânt, declarăm acum, mai mult ca oricând,că trebuie să ne facem datoria de a pune în adevarata sa valoare personalitatea, faptele şi viaţa lui Avram Iancu şi să-i urmăm pilda eroică. Suntem datori să analizăm prezentul şi viitorul ţării noastre prin prisma gândurilor şi idealurilor pe care le-au avut Avram Iancu şi ceilalţi mari bărbaţi ai neamului. Desigur, istoria a mers înainte, România de azi e liberă şi democrată dar România este departe de prosperitatea pe care ne-o dorim noi şi pe care au visat-o înaintaşii noştri, în frunte cu Avram Iancu. În România de azi morala şi legea sunt departe de a fi respectate. Valorile ţării au fost bulversate iar politicianismul şi jocurile de interese domină viaţa noastră economică şi socială.” Era abia în anul 1999, după zece ani de la zbuciumatul Decembrie 1989 când spuneam aceste lucruri de mai sus. Unde ne găsim acum pe scara speranţelor poporului român clădite pe dorul Iancului de a-şi vedea naţiunea fericita? Asistăm la prea multe trădări şi răzbunări ce ne amintesc de cele petrecute şi în vremea lui Avram Iancu, de exemplu: la începutul anului 1849, o delegaţie română în frunte cu A.Şaguna şi I.Maiorescu se întâlnea cu prinţul Schwantzenberg, şeful guvernului austriac de atunci şi apoi cu împăratul Francisc Iosif I, cu încredere şi speranţă sinceră că se va face dreptate naţiunii romîne din Principatul Transilvaniei, ţinând cont de datele istorice,  naturale şi culturale reale din Munţii Apuseni. Li s-a spus delegaţilor români:

„ Fiţi liniştiţi. Ceea ce se va acorda altor naţiuni veţi avea şi domniile voastre. Veţi fi satisfăcuţi.” Se ştie cum Iancu însusi a fost la Viena să ceară drepturile promise moţilor săi şi naţiunii române. De atunci au trecut anii, cu alte minciuni şi promisiuni. Din fericire s-a petrecut marea Unire de la 1 Decembrie 1918 şi speranţele au renăscut pentru toţi românii. A trecut şi Decembrie 1989. Unde suntem acum? Iată, suntem la Ţebea, în locul de repaus pentru Avram Iancu, Ion Buteanu, Simion Groza şi alţi eroi şi martiri ai neamului românesc. Acum suntem in anul 2012, la 140 de ani de la trecerea în lumea celor drepţi a Crăişorului Iancu. O zi frumoasă de toamnă. O zi pentru istorie şi pentru Legământ, aici, pe aceste ţarini, în Ţara Zarandului, printre legende şi minuni, printre noi promisiuni…

Cât de mult îşi dorea Avram Iancu şi toţi luptătorii săi ca şi românii să poată înainta „asemenea şi cu celelalte naţiuni”, ”Aşadară, noi ăştia de la munţi, presimţind c-om avea un an mai bun de cum gândeam, noi, am vrea ca bucuria noastră să invadeze şi şesurile, prefăcând ostenelile oamenilor în fruct şi atunci însăşi orice naţiune să poată învia şi organiza cele de lipsă, naţiunile cele puternice prin cultura lor sosind în ajutor unul altuia. Asta ar fi de dorit şi la poporul român ca şi ei să ajute unul pe altul, să poată înainta asemenea şi cu celelalte naţiuni”, iată un fragment memorabil din scrisoarea adresată de Avram Iancu în anul 1871, la 23 iunie, redactorului ziarului “Gazeta Transilvaniei. Pare a fi ultima hârtie scrisă de mâna sa. Textul avea logică, autorul fiind preocupat de învierea naturii, de progres şi de solidaritatea fiilor săi. E semnată: Avram Iancu, “Avocat, general şi prefect al Legiunii-Auraria Gemina-

În aceste momente de căutari şi de profunde transformări ale realităţii imediate,  uniunea noastră culturală, în cei douăzeci de ani de activitate, continuă să fie un element de echilibru şi de forţă morală pentru acei conaţionali care se străduiesc sincer să ducă mai departe mesajul unei adevărate renaşteri colective. Pe calea de la legământ la faptă vom continua, în cadrul societăţii noastre cultural-patriotice, să lucrăm în folosul generaţiilor viitoare.

Scrâşnim din dinţi căci ne aşteaptă multă trudă, pe drumul de urcuş…

Cluj-Napoca, septembrie 2012

Prof.  Victor Bercea

Preşedintele Societăţii Cultural-Patriotice

AVRAM IANCU din România

Arhivă