Parcurs prin nisipurile mişcătoare ale reformei
Ceea ce a adus reforma în energie dintr-o anumită perspectivă este o continuă fărâmiţare a structurilor dintr-un sector care părea stânca de granit pe care este amplasată întreaga construcţie a economiei naţionale, părea atât de solidă, atât de bine articulată, în integralitatea sa, încât nimănui nu îi venea să creadă că se va pulberiza în câţiva ani în fragmente din ce în ce mai mici, mai fragile şi mai uşor de manipulat, un fel de mărunţire ce mă determină să mă gândesc privind înapoi la erodările ce duc la transformarea cristalelor de cuarţ, frumoase şi strălucitoare în imense întinderi de nisip a căror parcurgere nu este lipsită de pericole şi ameninţări.
Temele de reflecţie din următoarele articole nu se vor îndepărta de analiza rezultatelor reformei, ba mai mult vor încerca să completeze această analiză dintr-un punct de vedere particular şi anume al impactului reformei asupra individului, a lucrătorului din cadrul sectorului energetic, privit ca persoană concretă, precis definită, şi caracterizată de o serie de obiective personale, speranţe şi aşteptări, deziluzii şi împliniri, bucurii şi tristeţi. Nu ştiu cât timp va îngădui redacţia o astfel de abordare, câte exemple voi reuşi să identific, dar pentru deschidere voi lua exemplul care îmi este cel mai la îndemână, încercând să ilustrez propria mea experienţă în speranţa că voi reuşi să fiu cât se poate de convingător şi că exerciţiul nu va deranja prea mulţi cititori.
În tot parcursul meu profesional de după 1989 au existat momente în care am fost implicat în procesul, de restructurare a sectorului energiei electrice, în principal plecând de la calificarea şi poziţia mea de inginer electroenergetic, care a lucrat în prima perioada (6 ani) a carierei în distribuţia energiei electrice cu sarcini privind exploatarea instalaţiilor de protecţie, automatizări şi măsurare din reţelele de distribuţie a energiei electrice din Bucureşti cu tensiuni de la 0,4-110 kV, coordonarea activităţilor de invenţii şi inovaţii din cadrul Intreprinderii de Distribuţie a Energiei Electrice Bucureşti (IDEB), 4 ani, şi în acelaşi timp inspecţie energetică privind utilizarea eficientă energiei electrice, limitarea utilizărilor nejustificate a energiei electrice ca energie de substituţie în procese şi tehnologii bazate pe electrotermie şi promovarea investiţiilor în instalaţiile de valorificare a resurselor energetice secundare şi a surselor regenerabile de energie (eoliană, solară, geotermală, biogaz, deşeuri lemnoase şi resturi vegetale, etc.) până în anul 1990.
Anul 1991 a adus o schimbare semnificativă în acest parcurs deoarece am părăsit IDEB şi am început să activez ca inginer în cadrul DGTDEE din RENEL, în activităţi de furnizare a energiei electrice cu preocupări privind încheierea şi derularea contractelor de furnizare a energiei electrice, cu marii consumatori din întreaga ţară, promovarea conceptului de gestionare economică a cererii de energeie electrică la utilizatorii finali (Demand Side Management-DSM), ca parte a conceptului mai larg de planificare integrată a resurselor (Integrated Resource Planning) în dezvoltarea sistemului enrgetic. Aveam atribuţii privind controlul instalaţiilor şi sistemelor de contorizare a energiei, de măsurare şi urmărire a variaţiei indicatorilor şi parametrilor de calitate fizică a energiei. Era perioada de început a reformării sectorului energiei, limbajul şi terminologia se îmbogăţeau pe zi ce trecea cu elemnte de noutate care ne parveneau din accesul la o mult mai bogată şi mai diversă dezvoltare posibilităţilor de documentare. Devenea tot mai accentuată preocuparea pentru aspectele economice, comerciale şi juridice ale activităţii, elaborarea de regulamente noi se lucara la un nou regulament de furnizare a energiei, se elaborau modele complexe de tarifare a energiei electrice livrată la consumatori.
Proaspăt înfiinţată, pe structura fostului Minister al Energiei Electrice în 1990 printr-o hotărâre de guvern emisă în baza legii de creare a regiilor autonome, RENEL Regia Autonomă de Electricitate, îşi căuta drumul spre o identitate proprie, căuta formele cele mai adecvate de organizare internă, obiectiv pentru care având ca model Electricite de France, EdF, conducerea de atunci a angajat firma de consultanţă Bossard în scopul definirii unui model şi implementării noi structuri eficientă ecomic şi adecvată, noului cadru de organizare şi dezvoltare a afacerilor şi noilor principii şi comadamente legislative. Lucrând în cadrul Direcţiei Generale de Transport şi Distribuţie a Energiei Electrice (DGTDEE) am fost nominalizat în 1992 în grupul de reflecţie format din specialiştii RENEL pentru a colabora cu consultantul în analizele şi deciziile sale. După ce în primăvara anului 1991 avusesem primele cursuri de instruire şi formare profesionale finanţate prin USAID, predate de experţi din SUA, pe probleme de tarifare a energiei electrice şi termice, în vara primele contacte profesionale cu o delegaţie de experţi ai EdF pentru promovarea unei cooperări care s-a finalizat cu proiectul staţiei de distribuţie de 110/20 kV Griviţa iar în toamna anului 1991 un seminar de instruire pe probleme de eficienţă energetică finanţat de asemenea de USAID şi ţinut tot de experţi din SUA, colaborarea cu experţii firmei Bossard, în mod deosebit cu Philippe Vanbleu, a reprezentat o nouă ocazie de mai bună înţelegere a modului de abordare a activităţilor din sector în condiţiile economiei de piaţă.
Anul 1992 a adus cu sine şi decizia mea de a reveni pe teritoriul ingineresc al profesiei în urma unui concurs foarte serios m-am angajat la ICEMENERG ca şef al Laboratorului de Sisteme Electroenergetice. Cercetările din laborator acopereau tot spectrul de activităţi din SEN, simularea numerică a funcţionării SEN prin programe de calcul al regimurilor de funcţionare, regimul permanent, regimul tranzitoriu, regimul dinamic pe termen lung, probleme de planificare a dezvoltării SEN, probleme planificare a dezvoltării şi de dimensionare şi verificare a funcţinării reţelei electrice de transport, probleme de identificare a parametrilor, pentru generatoare, transformatoare, precum şi studiul echipamentelor de automatizare şi protecţii, probleme legate de siguranţa în funcţionare a reţeleleor electrice de distribuţie, cercetări privind măsurarea, monitorizarea şi gestionarea consumurilor de energie electrică. A fost o perioadă scurtă dar cu activitate foarte intensă pecare eu am luat-o foarte în serios.
Toate contractele de studii şi cercetare încheiate în acodrul laboratorului se adresau societăţilor din Sistemul Electroenergetic Naţional, cu filiale şi structuri ale RENEL atât din DGTDEE cât şi din Direcţia Generală de Producere a Energiei Electrice şi Termice (DGPET) precum şi cu Dispecerul Energetic Naţional (DEN).
Studiul Bossard a propus o structură de organizare a RENEL, aşa cum am spus pe modelul EdF din Franţa iar în cadrul acestei structuri la nivel conducerii RENEL denumit de acum nivelul Executiv se crease Direcţia de Strategie şi Dezvoltare Economică, în cadrul căreia se organizase un serviciu pentru proiectare şi implementare tarifelor pentru energia electrică şi termică, un serviciu de mare sinteză în care erau colectate şi prelucrate toate datele şi informaţiile de ordin, tehnic, economic şi juridic necesare efectuării calculelor şi studiilor în urma cărora se obţineau valorile pentru tarifele pentru energia electrică vândută la marii consumatori industriali şi neindustriale, şi la micii consumatori reprezentaţi de instituţii, unităţi comerciale, administraţie, mici societăţi comerciale şi consumatori casnici.
Decizia de a părăsi domeniul cercetării a derivat şi din faptul că observam tot mai mult marginalizarea acestei activităţi, mai ales lipsa apetitului şi a motivaţiei direcţiilor productive din RENEL de a o susţine, amenniţarea derivată din pătrunderea pe piaţa românească a unor tehnologii noi deja mature mult mai atractive pentru producţie din toate punctele de vedere, decât cele ce urmau să se nască din strădaniile inovatoare ale muncii cercetătorilor din România. Ne îndreptam cu paşi viguroşi spre crearea la noi a unei zone de consum menită să reprezinte piaţă de desfacere ideală pentru marile corporaţii producătoare de echipamente şi tehnologii energetice.
Vraja şi forţa de atracţie şi de seducţie a comisioanelor, vizitelor de informare şi documentare acasă la companiile producătoare, accesul la foarte multă documentaţie, participarea la simpozioane şi conferinţe internaţionale, toate se constituiau în premize ale renunţării la competenţele şi posibilităţile industriei româneşti şi a forţelor de cercetare chemate să o susţină.
Ţinând cont de preocupările mele din perioada 1985-1990 ca inspector energetic, şi mai apoi de activitatea desfăşurată în cadrul DGTDEE, de experienţa şi cunoştinţele acumulate în colaborarea cu inginerul Ştirbulescu Ion, unul din cei mai mari specialişti în furnizarea şi utilizarea energiei electrice, având ca profesiune de credinţă promovarea utilizării eficiente, eliminarea utilizărilor de substituţie şi lupta împotriva risipei de energie, am decis să părăsesc domeniul de cercetare şi să revin în activitatea de management strategic al dezvoltării sectorului, domeniu din care făcea parte şi politica de tarifare a energiei electrice.
Era a patra schimbare de direcţie în urma căreia reveneam pe teritoriul managementului general, apropiat de planificarea strategică, de perfecţionarea elementelor de natură comercială şi economică, de modernizarea şi refacerea cadrului legislativ, care reprezenta de fapt esenţa procesului de reformă.
Am început activitatea în RENEL-DSDE, pe data de 15 noiembrie 1992, plin de entuziasm ca întotdeauna cu mare încredre în directorul direcţiei domnul inginer Gabriel Popescu, un exemplu de şef despre care voi mai avea ocazia să vorbesc, o referinţă în planul valorilor umane ale profesiei mele. Intrarea în acest colectiv foarte select a reprezentat indiscutabil un progres în plan personal şi o mare deschidere spre lume la care visasem în toţi cei 10 ani lucraţi în producţie în perioada 1979-1989.
Exact în acele zile preşedintele RENEL a declanşat un amplu proces de revizuire a legislaţiei în domeniul energiei, la solicitarea ministerului a constituit un mare colectiv de experţi din toate domeniile subsumate activităţii RENEL, producerea energiei electrice şi în centrale termolectrice, în centrale hidroelectrice, în centrale nuclear electrică, din domeniul reţelelor electrice de transport, din domeniul reţelelor electrice de distribuţiei, din domeniul termoficării, din domeniul furnizării energiei electrice şi termice, din institutele de cercetare şi proiectare a aparţinând RENEL (ISPE, ICEMENERG, ISPH, GEOTEC, IRNE) o elită intelectuală inginerească de mare excepţie secondataă de economişti şi jurişti lucrând subcoordonarea competentă a consilierului preşedintelui RENEL în domeniul juridic şi a cosilierului Liciu Nicolae din minister. Din acest impresionat colectiv de seniori respectabili şi valoroşi prin carierele şi rezultatele lor făcea parte şi inginerul Ştirbulescu Ion care mă ţinea informat cu mersul lucrului.
Nu am bănuit, nici prin minte nu îmi trecea, atunci că în scurt timp voi prelua misiunea lor în toată dimensiunea ei copleşitoare dar despre aceasta şi ce a urmat voi încerca să relatez în numerele viitoare.
