SCURTE REMARCI
LA O DUBLĂ LANSARE…

Ovidiu ŢUŢUIANU

În ziua de 19 aprilie 2022, domnul dr.ing. Gheorghe INDRE, a lansat, la Sala Cercului Scriitorilor Ingineri din AGIR, București (întârzierea fiind cauzată de „pandemia cu Covid”), două din volumele sale: Reflecții despre reformă (eseuri), Editura AGIR, București, 2021 și Paznic la marginea lumii, Societatea Scriitorilor Militari, București, 2021.

Desigur că pentru a înțelege opera unui scriitor este mai întâi necesar să-i cunoști măcar reperele principale ale vieții și formării sale intelectuale. Ca fost coleg de inginerie iar mai apoi, de cenaclu literar și de colaborări cu autorul, am din start un avantaj cu deținerea directă a unor asemenea informații, pe care doresc să le transmit și cititorilor.

Născut la 6 mai 1953 în comuna Luna din Județul Cluj, a urmat școala generală din localitatea natală, apoi Liceul Industrial Energetic din Cluj-Napoca și a absolvit Institutul Politehnic București, Facultatea Energetică, Secția Electroenergetică (promoția 1979).

L-am cunoscut prin anii 1980, pe când lucram la Direcția Tehnică din Ministerul Energiei Electrice, dânsul fiind stagiar la Întreprinderea de Distribuție a Energiei Electrice (IDEB) București. Acolo a avut marea șansă să se afle în preajma unui excelent profesionist, inginerul Ion ȘTIRBULESCU (1926-1994), care i-a fost mentor nu numai în domeniul energeticii dar și al literaturii. Iar peste ani, după plecarea din viață a „maestrului” său, „ucenicul” INDRE a cules remarcabilele creații ale acestuia (sonete, rondeluri, balade și alte poezii) tipărindu-le în volumul Gânduri târzii … la Editura PERFECT, București, 2003.

Colaborarea noastră pe linie profesională a demarat după 1997, când dl. INDRE s-a mutat cu serviciul în clădirea fostului Minister al Energiei Electrice din Bd. Magheru nr.33 (unde eu lucram din 1976) în cadrul Comitetului pentru Strategie și Reformă (CSR), menit să conceapă un program de restructurare a energeticii românești pe baza ideilor rezultate din studii eleborate de companii de specialitate din afara României. Ne-am întâlnit adesea atât în eforturile de comunicare a procesului de restructurare și reformă a sectorului în care eram angrenați amândoi, reflectate în buletinul Impuls înființat de CSR, dar și cu ocazia diverselor manifestări tehnice având ca tematică „reforma în energie”.

În ultimii ani, mai ales după pensionare, ne-am reîntâlnit în calitate de consilieri la Comitetul Național Român al Consiului Mondial al Energiei. Din această perioadă, țin să menționez o deplasare de neuitat din iunie 2019, în cadrul unei delegații comune România-Republica Moldova, la un simpozion internațional organizat de Institutul Politehnic din Odessa (Ucraina), unde comunicările fiecăruia dintre noi (prezentate în limba engleză) au fost apreciate pozitiv de audienți și organizatori.

După ce am punctat unele considerente privind inginerul Gheorghe INDRE văzut de aproape iată și câteva considerente privind scriitorul Gheorghe INDRE văzut de aproape.
Pe plan literar, ne-am reîntâlnit la Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR) unde, pe 1 aprilie 2013, sub conducerea prof.dr.ing.Nicolae VASILE, am fondat „Cercul Scriitorilor Ingineri din AGIR”, cu mențiunea că dl.Gheorghe INDRE s-a aflat printre primii colaboratori la Literar ing, suplimentul literar trimestrial al revistei Univers Ingineresc editată de AGIR, iar între 2015-2018 a fost unul dintre redactorii acestuia.

Dar realizarea supremă și de suflet pe plan literar a d-lui INDRE a reprezentat-o fondarea cu ofițerii superiori Ion MAZERE LUNEANU (2003) și, mai apoi cu Gheorghe VĂDUVA, a revistei Gândul Anonimului. În numărul 49-50 din 2013 al acestei publicații apolitice, non-guvernamentale și non-profit, care, pe parcursul existenței, și-a câștigat un binemeritat prestigiu în lumea literară românească, am fost onorat să debutez și eu cu eseul „Latinitatea limbii române? Argumente și dovezi pro și contra”. Sunt mândru că, pe parcurs, am devenit un colaborator fidel al acestei reviste pe care, într-o cronică, am considerat-o drept: „o candelă pâlpâind continuu în întunericul actualității!”

Și la încheierea relatărilor privind colaborarea noastră voi aminti că dl.Gheorghe INDRE mi-a scris, cu o doctă înțelegere și cu o caldă prietenie, prefața la volumul de proză autobiografică Nevoia de modele, tipărit în 2016.
Iar acum câteva scurte remarci privind volumele de proză lansate:

-Reflecții despre reformă relevă stilul specific al „inginerului scriitor” Gheorghe INDRE. Informațiile și ideile privind procesul de reformă a sectorului energiei electrice (ca termist mă simt obligat să adaug „și a energiei termice din centralele de termoficare”) curg năvalnic și riguros, ca sunetele unei simfonii, în patru părți și cu tempouri având mișcări tot mai lente! Prima parte (un fel de Vivace/Vioi) a cuprins: prețul, ritmurile, primăverile, descoperirile, oameni, invarianții, așteptările; Partea a II-a (un fel de Allegreto/Repejor): procesele, politica energetică, triada (formă, model și reformă); Partea a III-a (un fel de Andante/Potrivit): rezultatele, valorile, personajele; Partea a IV-a (un fel de Largo/Rar de tot): noi și Europa, satul românesc, otrăvirea ierbii, având un final de „marș funebru” (energetica românească după 30 de ani de democrație).
Una dintre principalele concluzii ale acestei analize deosebit de pertinente, realizată de un specialist care s-a aflat în vâltoarea reformei din sectorul energiei, se referă la faptul că rezultatele necorespunzătoare obținute până în prezent au drept cauză majoră lupta politică acerbă și imorală pentru putere. .„Partidele așteaptă posturi pentru clienții lor, fie membri de partid, fie susținători ai campaniilor electorale – posturi în general foarte bine plătite și, dacă vin la putere și numărul acestora nu este suficient, prin restructurare, înființează atâtea cât trebuie. În anumite cazuri nici această măsură nu este suficientă și atunci fac tot felul de mașinațiuni și presiuni pentru a da la o parte experți angajați pe competență și neînrolați politic pentru a-și satisface nevoile de numiri”.

-Paznic la marginea lumii reprezintă, în fapt, debutul în beletristică, la scară mare, a scriitorului inginer Gheorghe INDRE. Volumul, structurat într-o manieră originală, cuprinde în esență: o nuvelă, fragmentată în mai multe povestiri: „Călătorie spre începuturi”, „Bunicul Todor și familia lui”, „Cosașul”, „Refugiatul”, „Sofia Petricaș și căsătoria”, „Fuga din fața urgiei”, „Amenințarea războiului”, „Invalidul de la Alba Iulia”, „Anul 1946”, „Dealurile”, „Copilele și marea durere”, „Apărarea demnității”, „Destăinuirea”, „Suzana”, „Verii Mariei”.

Personajul cheie al povestirilor este Gheorghe SABĂU, tipul românului ardelean, care alături de rudele sale, traversează vremuri de restriște, de războaie și schimbări de orânduiri sociale cu consecințe dramatice, rămânând însă cu defectele, dar mai ales cu calitățile ancestrale.

Pe lângă acest „miez”, cartea a mai fost împănată cu o serie de schițe inspirate din viața localnicilor din comuna natală Luna („Blestemul”, „Milițienii din Luna”), dar și cu alte schițe cu subiecte contemporane („Drumul de acasă la serviciu”; „Înfruntarea necunoscutului. Istoria unei deplasări” – în S.U.A; „Însemnări după un eveniment de lansare de carte”, „Raport sentimental la înmormântarea unei uzine”), care întregesc dovada că autorul este un fin și talentat povestitor.

Concluziile ultimei schițe menționate rezonează din plin cu cele din volumul Reflecții despre reformă, fiind deosebit de punctuale și precise întrucât se referă la un caz concret al reformei economice naționale: Dispariția Uzinei „Industria Sărmei” Câmpia Turzii, obiectiv din vecinătatea localității natale a autorului. …„Uzina era o structură vie, …era integrată în cantitatea și calitatea produselor ce se livrau pentru nevoile țării sau pentru export în peste 40 de țări…. La momentul ei de maximă dezvoltare, asigura locuri de muncă stabile pentru peste 9 000 de oameni cu familiile lor, iar pe orizontala activității economice, alte zeci de mii de oameni ai țării….Uzina avea propria ei școală profesională în care se pregăteau muncitori și maiștrii pentru toate specialitățile necesare…. Avea propria ei tipografie și un ziar propriu „Metalurgistul”…. Uzina finanța: clubul de fotbal cu echipă în divizia B, Clubul de tenis de câmp, Clubul de box amator …. Odată cu moartea uzinei, a murit o lume, s-au instalat autostăpânitoare sărăcia și disperare; rămași fără slujbe, tinerii au luat drumul Europei… În anii după privatizare, când conform propovăduitorilor religiei reformei urma să să se instaleze managementul privat, mult mai eficient și mai performant în teorie, uzina s-a micșorat neîncetat și în final a fost vândută de noii proprietari, la pachet cu încă trei mari uzine metalurgice din țară, pentru fabuloasa sumă de 70 euro! ….Nici o autoritate a statului Român nu a avut nimic de obiectat, de investigat, de apărat!!!

Martor ocular și participant activ la reformă, dl. Gheorghe INDRE ne relevă, cu talent, precizie inginerească și nostalgie ardelenească, în calitate de „paznic la marginea lumii” îndreptate către globalism, două registre cu încărcătură tristă dar adevărată: evoluția-involuția satului românesc și evoluția-involuția reformei în sectorul energiei și pe ansamblul economiei naționale.

Felicitări drag coleg Ghiță și așteptăm dela tine noi „amprente de amintiri” poate ceva mai vesele și optimiste, rezultate de sub pana ta înmuiată în stropi de aromă românească autentică!