Matei Şerban Sandu – Perpetuă meditaţie asupra condiţiei umane

În peisajul picturii româneşti contemporane – şi
nu numai –, Matei Şerban Sandu este o
personalitate distinctă şi bine conturată. În ciuda
acestui fapt, el rămâne preocupat de găsirea
celor mai adecvate forme de exprimare a
gândurilor şi sentimentelor proprii. Emblematică
este, în acest sens, mărturisirea făcută cu câţiva
ani în urmă, potrivit căreia parcursul lui artistic
este „povestea unei căutări“. O declaraţie care
poartă pecetea creatorului autentic.

Într-adevăr, fiecare expoziţie a lui Matei Şerban
Sandu este o nouă etapă – mai complexă şi mai
profundă – a căutării asumate drept crez artistic
de un pictor cerebral, nutrit la izvorul marilor
valori ale culturii universale. Plasate într-un Ev
mediu luminat doar de strălucirea armurilor
războinicilor şi de aurul brocarturilor de
preţiozitate bizantină, acoperind, sau
dezvăluind, femei frumoase şi enigmatice, sau în
realitatea imediată, în lumea ternă a femeilor
pierdute, în precaritatea din spatele cortinei
circului şi în indiferenţa străzilor şi staţiilor de
metrou, personajele lui – îngeri căzuţi tânjind la
puritatea Paradisului – sunt rodul unor meditaţii
profunde asupra naturii şi condiţiei umane. O
omenire care – dincolo de timpul istoric sau de
context – vorbeşte privitorului despre
singurătate, alienare, nelinişte, lipsă de
comunicare, agresivitate… Artistul nu are însă
structura unui sceptic: în tablourile lui, speranţa
întredeschide uşa, insinuându-se prin însemne
ale purităţii şi sacrului, precum crinul, Sfântul
Potir sau aripile bătrânului circar dezabuzat şi
trist. Avertizând că infernul se află în noi,
creaţia lui apare şi ca un exerciţiu de exorcizare
a răului.

Bazată pe un desen prestigios – artistul vine în
pictură din zona graficii de excelenţă –, opera
lui Matei Şerban Sandu, consecventă valorilor
tradiţionale prin respectul pentru formă, rigoarea
compoziţională şi acurateţea execuţiei,
aglutinează în expresie, fără ostentaţie, tendinţe
care au marcat istoria modernă a artei:
romantism, prerafaelism, simbolism, Art
Nouveau, expresionism, suprarealism… Artistul
preia acele caracteristici care răspund
sensibilităţii sale – atmosfera dramatică şi
exotismul, misterul şi recursul la simboluri,
eleganţa liniei şi decorativismul,
antropomorfismul şi onirismul… –, iar rezultatul
acestei alchimii savante este o pictură de un
eclectism rafinat.

Aflat la vârsta maturităţii creatoare, Matei
Şerban Sandu face parte din categoria artiştilor
intelectuali, pentru care, aşa cum spunea
Leonardo da Vinci, „pittura è una cosa
mentale“. Dincolo de frumuseţea tablourilor, o
expoziţie care îi poartă semnătura este o
întâlnire tulburătoare cu marile întrebări care
confruntă lumea de-acum şi din totdeauna.
Dinu Moraru