COLOANELE BRÂNCUŞIENE, TREPTE PE CALEA DESĂVÂRŞIRI

Lucian GRUIA

Brâncuşi a realizat unele sculpturi fără variante, replici etc., semn că a reuşit să surprindă idea subiectului/sufletul în totalitate, fără a fi nevoie să mai revină asupra formei şi să o mai modifice (fiind aproape desăvârşie, întrucât sculptorul considera că: „Dar operele nu ajung niciodată la o desăvârşire completă, pentru că însăşi materia nu este desăvârşită.”
Există însă teme seriale, versiunile fiind uşor modificate mereu, semn că ele reprezintă trepte ale desăvârşirii. De exemplu, Păsările măiestre cuprind 7 variante iar cele în văzduh, 11, tot mai alungite în elanul înălţării aerodinamice (temă analizată de Aghata Tacha Spear în magistrala lucrare Păsările lui Brâncuşi /1/ în care a realizat şi o planşă sinoptică deosebit de sugestivă pentru comparaţia versiunilor). Domnişoarele Pogany cuprind şi ele 6 variante, în care coafura devine tot mai geometrică, ajungând la o cascadă superbă iar ochii se deschid tot mai mult spre reverie.
Vom cerceta treptele desăvârşirii în cazul Coloanelor fară sfârşit, având în vedere că. la 27 octombrie 2013, s-au aniversat 75 de ani de la inaugurarea Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu. Vom folosi în demersul nostru câteva observaţii ale Doinei Lemny (cercetător la Muzeul de Artă Modernă din Paris, Atelierul Brâcuşi), din volumul-album BRÂNCUŞI artistul care transgresează toate hotarele. /2/
Autoarea albumului precizează că e dificil de stabilit cronologia Coloanelor brâncuşiene, începând cu prima, alcătuită din 3 module întregi + ½ soclu + ½ vârf (lemn stejar; 203,2 x 25,4 x 24,5 cm; 1916 -1917) şi până la Coloana fără sfârşit (fontă alămită, romboedre pe ax de oţel; 2935 x 90 x 90 cm; 1937-1938; Târgu-Jiu). Se mai ştie cu precizie că, în anul 1925, Brâncuşi a terminat o Coloană cu 9 module întregi + cele două jumătăți de la bază şi vârf şi că în anul 1926 a realizat şi montat în grădina fotografului Edward Steichen (din apropierea Parisului) tot o Coloană cu 9 module întregi + cele două jumătăţi aferente. În 1927, artistul fotograf plecând în America, grădina a fost dezafectată şi sculptorul a tăiat lucrarea în două bucăţi, transportându-le în atelierul său. Observaţiile sunt suficiente pentru interpretarea noastră.

1. Semnificaţia Coloanelor

Modelul Coloanelor brâncuşiene îl constituie stâlpii de pridvor ai caselor ţărăneşti tradiţionale, care simbolizau stâlpii de susţinere ai cerului (casa reprezenta universul în care tavanul simboliza cerul susţinut de coloanele casei). În anumite locuri, pe dealuri, existau în vechime, astfel de stâlpi fără capitel, înalţi de câţiva metri, amplasaţi în natură, care simbolizau stâlpii cerului (axis mundi). În cimitirele arhaice, la capul mortului se plantau brazi funerari sau se amplasau stâlpi funerari, de înălţime umană, care susţineau pasărea sufletului. Constantin Zărnescu (Aforismele şi textele lui Brâncuşi) susţine că bradul funerar se lega de stâlpul de pridvor cu crengile în jos, iar cel de nuntă, cu crengile în sus. Dacă am suprapune cei doi brazi, între crengile acestora s-ar forma un spaţiu romboedric, asemănător celui al Coloanelor brâncuşiene.
Putem concluziona că în satul tradiţional românesc, întâlnim coloanele de pridvor care simbolizau coloanele de susţinere ale cerului şi stâlpii funerari care susţineau pasărea sufletului. La Brâncuşi toate aceste semnificaţii se împletesc.

2. Evoluţia motivului Coloanelor/treptele desăvârşirii

Prima Coloană brâncuşiană datează din perioada 1916-1917 şi cuprinde 3 module întregi, precum şi cele două jumătăţi aferente, trimiţând direct, prin mărime, la stâlpul de casă ţărănească. Înăţimea de 203,2 cm nu era destul de monumentală pentru semnificaţia pe care o dorea artistul. A realizat atunci, în 1925, o Coloană mai inaltă, cu 9 module întregi şi două jumătăţi, devenind acum mai aptă pentru a simboliza un stâlp al cerului. Dar stâlpul cerului, cu adevărat monumental nu putea fi în atelier ci amplasat în natură. Ocazia s-a ivit când fotograful American Edward Steichen i-a ceut să-i amenajeze grădina. Aici a amplasat Brâncuşi, între arbori şi flori, Coloana sa de 9 module întregi şi două semimodule şi 7 m înălţime, reprezentând un stâlp al cerului mirific. Era un pas important pentru realizarea Coloanei uriaşe metalice (29,35 m, cu 15 elemente întregi şi două jumătăţi) din cadrul Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu, realizat de inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, după concepţia, supravegherea şi cu ajutorul modelului de turnătorie sculptat de artist în lemn de tei) în perioada 1937-1938. Comanda a venit în anul 1935 prin Liga Femeilor Gorjene, condusă de Aretia Tătărescu (după ce Miliţa Pătraşcu, fosta sa elevă, declinase oferta în favoarea lui Brâncuşi) în care se cerea realizarea unui monument dedicate eroismului ostaşilor gorjeni căzuţi în primul război mondial în luptele pentru apărarea oraşului.

3. Versiunea desăvârşită

Tema monumentului fiind elogierea sacrificiului ostaţilor gorjeni pe câmpul de luptă, Coloana fără sfârşit devine şi Coloana recunoştnţei comunităţii. Prin ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, Brâncuşi a imaginat un întreg scenariu comemorativ. Semnificaţia principal ar fi scenariul înmormântării, cu praznicul de pomenire de la Masa tăcerii, popasuri pe Aleea scaunelor din parcul oraşului, trecerea pe sub Poarta sărutului, simbolizând nunta postumă a defunctului (tinerii ostaşi murind îndeobşte necăsătoriţi) şi înălţarea sufletelor la cer pe Coloana fără de sfârşit. S-au scris multe cărţi şi sute de eseuri dedicate semnificaţiilor Coloanei părintelui sculpturii moderne.
Sculptorul şi profesorul Vlad Ciobanu /4/sugerează două interpretări creştine ale Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu: traseul de la Masă la Coloană reprezintă spada Arhanghelului Mihail (Poarta + băncile = garda, Aleea scaunelor + Masa tăcerii = mânerul, Calea eroilor = lama) iar Coloana este lancea Sfântului Gheorghe;
Ansamblul sugerează o biserică deschisă (în care Masa tăcerii = pronaosul, Aleea scaunelor = naosul împărţit cu locuri de odihnă pe partea stângă pentru femei iar pe dreapta pentru bărbaţi, Poarta sărutului = catapeteasma iar Coloana infinită = altarul).
Grid Modorcea /5/ transcrie următoarea interpretare a Ansamblului pe care măicuţele de la mânăstirea Polovraci o comunică turiştilor: Masa tăcerii = Isus cu apostolii, Poarta sărutului = Gura Raiului, iar Coloana = Scara lui Iacob la cer.
Pentru Neculai Hilohi /6/ Coloana reprezintă fumul jertfei pentru eroii patriei care se ridică drept spre cer, fiind acceptat de Dumnezeu.
Pe noi ne interesează conotaţiile Coloanei pentru a vedea cum întruchipează forma brâncuşiană ideile pe care dorea să le transmită. Coloana reprezintă, în concluzie: stâlp al cerului, stâlp funerar, scară a sufletului la cer, contopirea cu divinitatea. Prin forma de stâlp de cerdac se simbolizează primele două semnificaţii, prin alternanţa romboedrelor este satisfăcută cerinţa de scară iar prin alămirea modulelor, contopirea sufletului individual cu cel al Tatălui.
Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu i s-au mai adus şi alte interpretări mai surprinzătoare.
Adăugând Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi Masa uliță (alcătuită din piesele rămase de la asamblarea Mesei tăcerii şi care a fost amplasată acolo nu de sculptor ci de un grădinar, astăzi fiind transportată şi remontată în curtea casei Bălănescu, unde a locuit Brâncuşi în timpul cât a lucrat şi supravegheat lucrările de la Târgu-Jiu), Constantin Noica identifică cele 5 monumente ale Ansamblului astfel completat, cu momentele constitutive ale oricărei legende – semnificaţia particulară în cazul nostru fiind aceea a întemeierii unei localităţi româneşti /75/.
Constantin Zărnescu (în cartea menţionată deja) desprinde semnificaţia ansamblului tot din tradiţia românească, potrivit căreia soarta bărbatul tânăr, falnic şi puternic ca bradul (Coloana) îl poartă spre femeia predestinată (care-l aşteaptă la Poarta sărutului), apoi, după cununie (trecerea pe sub Poartă), el devine „stâlpul casei/familiei”, muncindu-şi cu hărnicie gospodăria, sprijinindu-şi cu demnitate soţia pe drumul greu al vieţii, la bătrâneţe familia odihnindu-se senină la Masa tăcerii.
Acelaşi autor este primul care imaginează parcurgerea dinamică a traseului de către înseși fiinţele sculpturii brâcuşiene, Adam porneşte de la Coloană spre Poartă, unde o întâlneşte pe Eva, iar după nuntă o ridică pe umerii săi puternici, continuându-şi viaţa împreună până la extincţia simbolozată de Masa tăcerii (iniţial sculpturile au fost create independent, Eva în 1916, Adam în 1917, asamblarea lor columnară, Adam şi Eva, realizându-se în anul1922).
Pentru Cristian Robert-Velescu /7/, Ansamblul reprezintă treptele iniţierii în misterele eleusine. Dacă se parcurge traseul de la Coloană la Masă, reprezintă spicul de grâu (simbol falic totodată) şi iniţierea sacerdotală, cea mai înaltă ,,Poarta sţrutului reprezintă ) «Poarta Cerului» prin care sufletele ostaşilor morţi în primul război mondial pe malurile Jiului se îndreaptă spre stadiul superior al eroului; iar Masa tăcerii corespunde iniţierii holostice, prin care sufletul iniţiatului se eliberează de cercul genezei, contopindu-se pentru veşnicie cu absolutul. Acelaşi exeget mai atribuie Coloanei şi următoarele semnificaţii:
– expresia totală a universului, realizată prin supraetajarea a 8 module reprezentând grafia monosilabei sacre OM, care simbolizează corespondența Pământ – Corp, Atmosferă – Psihic, Cer – Principii;
– simbolul androginităţii, din moment ce include în conotaţiile ei Dubla cariatidă, care reuneşte masculinul cu femininul, principii care trimit indubitabil (oare?) la Joachin şi Boaz – coloanele ce străjuiau intrarea în templul lui Solomon, din moment ce Brâncuşi medita la realizarea Templului eliberării pornind de la Coloana fără sfârşit care încorporează totodată şi Coloana sărutului.

Lidia Bârsan şi Vasile Stratulat, în urma unor măsurători radiestezice, atribuie următoarele interpretări exagerate/inadecvate Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu şi anume /8/:
a) Emiţător de microunde (Masa = sursa, Aleea scaunelor = tun electronic, Poarta = modulator, Biserica = amplificator, Coloana = antenă, Masa ultimă = reflector);
b) Efigia întregului univers (Masa = Creatorul şi scaunele = sufletul omului care se hrăneşte din cel al Tatălui/zodii, Poarta = simbolul Divinităţii la nivelul vibratoriu al sferei, care ne conduce la Poarta împărăţiei, Coloana = materia devenită spirit);
c) Bustul unui om culcat privind cerul, monumentele şi aleile reprezentând chakrele (Coloana = muladhara, sursa focului sacru – trezirea şarpele Kundalini).
În cartea lui Ştefan Georgescu-Gorjan – Am lucrat cu Brâncuşi (2004) /9/ – inginerul constructor al Coloanei fără sfârşit de la Târgu-Jiu, mărturiseşte că Brâncuşi a urmărit în realizarea acesteia două aspecte, denumite de inginer, legea armoniei plastice şi raportul de supleţe.
Primul priveşte dimensiunile modulului (raportul direct proporţional de 1, 2 şi 4 dintre latura patratului bazei mici, latura patratului bazei mari şi înălţimea sa), al doilea, raportul dintre înălţimea coloanei şi latura bazei mici şi se justifică prin calculele de rezistenţa materialelor. Aceste raporturi exprimă numărul de aur, adică desăvârşirea. De aceea Coloana reprezintă şi o întruchipare a divinităţii.
Dar iată ce mărturiseşte Brâncuşi despre sculptura sa: „Nici nu vă puteţi da încă seama de ceea ce vă las Eu. Căutarea primitivului în artele plastice se îngemănează cu o căutare a Simplităţii. Pentru ca acea Coloană fără sfârşit să se poată înălţa spre ceruri, trebuia să fie jertfit cineva. Daedalus, după ce a construit Labyrinthul, încercând să evadeze din el, a inventat aripile, iar fiul său Icarus s-a prăbuşit. Am dat din nou peste Labyrinth pe când mă străduiam să-mi închid Păsările măiestre sub bolta unui templu indian, nemaiînţelegând cum să ademenesc, peste ele, lumina. Amintindu-mi de Coloana fără sfârşit din România şi de astrele care se roteau deasupra ei, chemându-i zborul, am renunţat, în concepţia mea, la bolta de marmură, care trebuia să copleşească Măiestrele… Aceste opere, ca să poată să se înalţe, implorau o libertate deplină; şi atunci, am avut revelaţia cum să evadez din Labyrinth…
M-am sacrificat întotdeauna pe mine însumi. Mi-am lăsat dalta şi ciocanul – şi am şlefuit materia cu propriile-mi mâini. Mi-am lăsat sculpturile să se joace cu cerul şi cu oamenii, dovedind lumii că este posibilă o sculptură a focului. Libere – ele erau mereu altfel iubite de oameni, ele însele mereu altfel iubind.”
Cu alte cuvinte, Brâncuşi a realizat o sculptură în aer liber, de monumentalitate megalitică şi care să descătuşeze sufletele oamenilor în revelaţia contopirii cu universul.
După realizarea acestei coloane, Brâncuşi nu a mai dorit altă coloană monumentală, a visat însă, după vizitele sale în America, zgârie-nori de forma coloanelor sale de 200-400 m înălţime. Dar astea constituie altă poveste.

Lucian Gruia

Note:
1. Aghata Tacha Spear – Păsările lui Brâncuşi
2. Doinei Lemny – Brâncuşi, artistul care transgresează toate hotarele (Ed. Noi Media Print, Bucureşti 2012)
3. Constantin Zărnescu – Aforismele şi textele lui Brâncuşi (Ed.Scrisul Românesc, Craiova, 1980)
4. Vlad Ciobanu – Regele lumii şi ansamblul (incinta sacră) de la Târgu-Jiu – în Paşi pe nisipul eternităţii (Ed. Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1997)
5. Grid Modorcea – Chivotul lui Brâncuşi – în Paşi pe nisipul eternităţii (Ed. Ed. Funda]iei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1997)
6. Neculai Hilohi – Axis mundi şi simbolistica religioasă la Constantin Brâncuşi – în Paşi pe nisipul eternităţii (Ed. Ed. Funda]iei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1997)
7. Cristian Robert-Velescu – Brâncuşi iniţiatul (Ed. Tineretului şi Sportului, Bucure;ti, 1993)
8. Lidia Bârsan şi Vasile Stratulat – Lacrima Brâncuşi (Ed. Kogaion, Bucureşti)
9. Ştefan Georgescu-Gorjan – Am lucrat cu Brâncuşi (Bucureşti, 2004)