LIMBA NOASTRĂ-I O COMOARĂ, TOATĂ LUMEA O OMOARĂ
De la Revoluţie încoace, LIMBA ROMÂNĂ, intrată în involuţie, umblă aiurea în tramvai, iar tramvaiul a luat-o pe mirişte.
De la arhaicii bibici şi romanticii moftangii care ne rugineau obrazul mioritic cu ceva timp în urmă, am avansat înapoi, cu mare tărăboi în tălămbăul naţional ogico-ciumachian- zăvoranian şi nichita-vanghelian-monicolumbian. Pe ecrane au venit tot felul de neaveniţi care debitează munţi de glogozenii fără frontiere şi-şi recită, fără scamă de bun simţ, schizofrenia la mai multe instrumente dezacordate. Fără să clipească din organele de luat vederi, se iau la impudice baschiuri cu zicători şi proverbe biologice din zona ecuatorială.
Se vede de oriunde că limbajul mahalalier cu silicoane la avangardă, dă la gioale limbajului elitist, fără jambiere pe jamboane. Tineretul nostru, cu adâncime epidermică în guşa lingvistică, dornic de succesuri rapide, nu prea face purici prin bibliotecuri şi şâcoli, nici să-i pici cu ceară de Carrara.Cu cercei pe limba natală, ei îşi motivează fonfăiala filologică prin grimase academice, de acadea. Limba română vorbită de ei este cocoşată, întrucât ei posedă, la perfecţiune, sintaxa morfologică, declinarea conjugării, articularea verbelor şi gradele de comparaţie ale conjuncţiilor.
Cultura lor de almanahe se rezumâ la răsfoială, în căutare de poze cu pipiţe fiţoase, fătuci alfabete, matracuci teligente şi buzuci telectuale. Se perindă, prin emisiuni şi omisiuni, un clei cu spirit de pubelă, o faună de panarame, mahări şi de cioclofenderi băftoşi, bănoşi şi băncoşi, rude de şampanie şi de manele cu hahalerele massmediace şi aplaudace, care lecturează bere, mici, discoteci, chefuri şi buduare. O politică de sorginte becaliană şi de bahmuţiană prigoneală instaurează o Mioriţă infectată cu gripă porcină. Miroase a igrasie tembelă, cu gust de dezgust. Viciul de limbaj vine din viciul de gândire. Îţi vine să iei masa sub scaun şi te bântuie o concluzie şmecheră, când reporteri televizoşi declară, cu o crudă seninătate, că un agresor a omorât o femeie, apoi i-a luat viaţa, sau că alegerile se vor termina când ultimul alegător va introduce ultima urnă în buletinul de vot.
Neîndoielnic, în materie de poceală de limbă naţională, suntem primii în Europa şi în lume pentru că oricând le dăm altora exemplu de exemple exemplare !
Janet Nică
LITERATURĂ ÎNAINTE DE TOATE!
Existenţa, fie cosmică, minerală, vegetală sau animală, într-un cuvânt, FIZICĂ, este plasată deasupra lui ZERO. Restul este literatură. Cultura, nouăzeci şi nouă la sută, e literatură. Semn cert al fugii de REAL, poveştile cosmice, filozofice, religioase, au fost alifii tămăduitoare pentru rănile provocate de lucrurile palpabile, Scurt pe doi, cultura se pare că e invitaţie la absurd,la invizibil, la absenţă.
Dezirativul, optativul şi ipoteticul au fost şi sunt fabrici de ireal, de lumi posibile şi imposibile. Toată lumea ştie că literature e imaginaţie vagaboandă, rang nobiliar pe care existrenţa plebe nu-l prea înghite. Basmele filozofice şi religioase,vorbind despre ABSOLUT, nu pot fi decât poveşti. Dar,surpriză!!! Matematica, mafaldă atotştiutoare, ştiinţă respectabilă prin blazonul EXACTITĂŢII, dă cu oiştea-n gard, de sar fulgii uimirii!
Vorbeşte, aproape sută la sută, despre transfinit, despre infinit, despre zero, despre numere iraţionale, despre numere negative şi despre alte drăcării absente, de-ţi rămâne mintea ţuţ! Spun specialiştii că nouă zecimi din matematici sunt paralele cu banala realitate. Dacă filozofia a citit şi citeşte ÎN stele, fizica citeşte PE LÂNGĂ stele. Dacă religia vorbeşte despre lumea de DINCOLO, LUMEA DE APOI, fizica vorbeşte despre LUMILE de dincolo, lumi paralele, despre elemente nevăzute, despre găuri negre, antimaterie şi vid.
Pe cât de mare este oroarea de real,pe atât de mare este pofta, inexplicabilă, de invizibil. Spunea cineva că miracolele sunt explicabile, dar explicaţiile sunt supranaturale. Din neputinţă, vrem să fim tari, din neştiinţă, vrem să fim atotştiutori.
E bine? E rău? Fiecare are răspunsul său.
Janet Nică
