Selectați pagina

Laurenţiu TÖR, REALIZĂRI LA ÎNCEPUT DE MANDAT

REALIZARI (din iulie 2012, până în prezent)

1)  Renovare exterior la Căminul Cultural Luna, reabilitare imprejmuire, magazie şi amenajare toalete;

2)  Amenajare parcare şi construcţie garaj la sediul secundar al Primăriei;

3)  Amenajare izvor in loc. Luna la DN15-E60 ;

4)  Montare semnalizări luminoase treceri pietoni în localităţile Luna şi Luncani;

5)  Montare radare la intrarea in localităţile Luna şi Luncani, pe ambele sensuri ;

6)  Asfaltarea drumului comunal Gligoreşti (2,5 km), montare indicatoare rutiere şi amenajare treceri pietonale ;

7)  Autorizarea şi punerea in funcţiune a Dispensarului uman Gligoreşti ;

8. Continuarea lucrărilor la proiectul integrat Luncani cu finanţare nerambursabilă constând în “Alimentare cu apă, colectarea şi epurarea apelor uzate menajere, modernizare drumuri locale, modernizare şi dotare cămin cultural, construcţie grădiniţă cu program normal in localitatea Luncani, comuna Luna, judetul Cluj”.

PROIECTE VIITOARE

1)  Infiintare parc fotovoltaic în loc. Luncani ;

2) Asfaltare drumuri principale în loc. Luna ;

3) Pietruire drumuri laterale în loc. Luna ;

4) Continuarea lucrarilor a reţeaua de  canalizare în loc. Luna ;

5) Extindere reţele de utilităţi in localităţile Luna şi Luncani (apă, gaz, curent electric) ;

6) Amenajare puncte de colectare selectivă a deşeurilor în loc. Luna, Luncani şi Gliogoreşti ;

7) Proiectare şi execuţie sediu Primărie şi Consiliu Local;

8. Înfiinţarea unui centru de îngrijire pentru persoane vârstnice în loc. Gligoreşti;

9) Modernizarea iluminatului public în localitatea Luna, prin înlocuirea corpurilor de iluminat existente cu corpuri de iluminat pe baza de leduri;

10) Eliberarea titlurilor de proprietate pentru suprafeţele de vie şi păşune de pe Coasta Lunii (Luna şi Luncani);

11) Clarificarea situaţiei şi eliberarea titlurilor de proprietate pentru suprafeţele de până la 0,50 ha în favoarea persoanelor îndreptăţite.

Primar Laurenţiu TÖR

FESTIVITATEA DE ÎNCHEIERE A ANULUI ŞCOLAR 2013 LA ŞCOALA GENERALĂ DIN LUNA

A devenit o tradiţie pentru noi participarea la festivităţile de încheiere a anului şcolar la LUNA pentru a înmâna un premiu din partea Redacţiei celui mai bun absolvent al Clasei a VIII-a. Şi în acest an am fost reprezentaţi de domnul col. (R) Ion Mazere Luneanu care la cei 89 de ani a făcut drumul cu trenul pentru le vorbi elevilor şi pentru a înmâna acest premiu constituit din volumele: Comuna Luna Istorie. Tradiţie şi adevăr pe Valea Arieşului, Masacrul de la Luna şi Profesorul Mazere Nicolae. Un destin asumat şi nr. 47-48 al revistei Gândul anonimului. Publicăm în cele ce urmează mesajul domnului colonel şi o opinie a elevei care a obţinut Premiul I în clasa a VIII-a.

Redacţia

EXPUNERE

La Şcoala Luna 21.06.2013

Domnilor profesori, invitaţi şi iubiţi elevi, permiteţi-mi să mulţumesc tuturor pentru această întâlnire.

Prezenţa mea aici, ca să-mi justific poziţia şi scopul, este determinată de două pertinente obligaţii asumate voluntar:

–       Prima, pentru a înmâna premiul revistei “Gândul anonimului”, condusă de doi luneni, primului clasat în clasa a VIII-a;

–       A doua, pe cât posibil, prezentarea unei opinii cu privire asupra unor probleme din trecut şi prezent a şcolii şi nu numai.

Opinii pe care rogu-vă să le consideraţi ca fiind ale unui fost şcolar local care a absolvit clasa a VII-a, ultima, acum 75 de ani, adică în 1938 şi apoi, trecând prin multe încercări, n-a uitat locul şi cele învăţate, pentru a aduna, stoca şi edita din problemele locale mai puţin cunoscute de săteni pentru urmaşi şi pentru istorie în general.

Regret că la şcoală, în faţa profesorilor şi elevilor, mă aflu într-o asemenea situaţie pentru prima şi probabil ultima dată, deşi am dorit de multe ori,dar n-a fost să fie…

Totodată scuzaţi-mă dacă citesc cele scrise, ca să mă pot controla şi să rămână ca o vagă dâră a trecerii noastre pe aici.

La o întrebare ce s-ar putea ivi adhoc, De ce limite atât de severe? Prima şi ultima dată, răspund anticipat:

–       Prima dată, deorece după revoluţie şi până azi, cu atâtea schimbări, a fost destul timp şi motive reale pentru asemenea prilejuri dar…

Pe acest temei, acum cutez să aduc în discuţie spusele unui specialist în materie – Că misia şcolii, cadre şi foşti elevi, doritori, este de-a aduna, depozita, selecta valoric, după caz, tradiţia locală, liantul relaţiilor sociale, transmise oral sau răspândite aiurea în diferite file de arhivă, ce se lasă greu chiar foarte greu scoase la lumină de către unii împătimiţi, neglijaţi şi ei ca filele de arhivă care nu pretind nimic decât încurajare şi recunoştinţă morală.

–       La a doua – De ce utima dată? Aici răspund mai pragmatic. Deoarece e bine să se aibă în vedere că “raniţa” ce o port în spate e aproape plină de ani şi fapte adunate în timp, încât tot mai greu înghesui în ea alţii şi altele pe care să le mai fac cunoscute prin viu grai, când puterile fizice se împuţinează invers proporţional cu anii 90, greu de convins cu respectul cuvenit şi nici timpul nu ne îngăduie să mai pendulăm cu prea multă vorbărie neacoperită cu fapte reale.

Fapte şi curiozităţi din trecut, bănuiesc dorite de săteni, în măsura în care le cultivăm interesul pentru a cunoaşte trecutul local, cu tradiţii pigmentate de vitregia condiţiilor înfruntate şi jertfe plătite nu odată de înaintaşi şi eventual grijă de a elimina unele erori din trecut şi prezent şi ele plătite scump, nu numai duşmanilor, ci şi “prietenilor”, când nu cinstea şi frica de păcat mai fac legea ci valuta.

Problema nu de neglijat pentru a fi şi rămâne ceea ce suntem pe pământul moştenit de la străbuni, nu jefuit cum au făcut alte popoare.

O tematică, nu de neglijat pentru tinerii în formare, căora trebuie de mici să li se strecoare informaţii pilduitoare pentru a le trezi interesul şi dragostea pentru trecutul istoric.

Când fac aceste sublinieri, am în vedere şcoala natală unde am ajuns abia azi să îi aduc obolul pentru cunoştinţele oferite în copilărie, ca prim pas de D-na Arieşan Aneta, Dumnezeu s-o odihnească, nu prea multe, dar destule transmise cu patos şi suflet, care s-au dovedit interesante pentru a-mi stimula curiozitatea, să planez fără teamă în vâltoarea vieţii cu necunoscutele ei, să mă pot confrunta cu mine, cu inerţia, cu alţii şi cu trecutul tot mai neglijat şi uitat.

Pentru că, stimaţi profesori şi elevi, cunoaşterea trecutului local şi apropiat s-ar putea interpreta şi ca a fi de-o importanţă vitală sau cam aşa ceva, vorba unui poet – “Cine are trecut cunoscut şi recunoscut acela nu-i pierdut”. Cu alte cuvinte, cine are părinţi şi strămoşi cunoscuţi cu ceea ce au făcut sau n-au putut face mai mult, prin muncă grea şi lupte, destui jertfiţi, acela are şi doruri fierbinţi cu respect pentru memoria lor şi locul natal, ca ruga la icoana cu sfinţi.

Şi iată, fără să doresc, am ajuns la punctual nodal care aş fi prefereat să nu fie o preocupare azi, dar repet, şansele şi puterile mele fizice devin tot mai puţine şi nu vreau să scap această ocazie unică pentru a aminti unele realităţi controversate, care mă pun pe gânduri că nu mă încumet să le duc cu mine în mormânt.

Aceasta e problema şi încep cu mine – adică eu lunean, născut şi plecat de pe băncile acestei şcoli, ca prim pas, pot ori nu pot spune, că am făcut sau produs ceva de o anumită valoare, care să acopere credibil unele din cele prezentate teoretic mai sus.

Răspund fără ocol DA şi BA.

La capitolul DA

CĂRŢI PUBLICATE – 7

3 cu privire directă la Comuna Luna şi oamenii săi

  • Ion Mazere-Luneanu – cartea Proeso. Mazăre Nicolae. Un destin asumat (Ed. BREN, 2007, 208 p. format mare)

Viaţa şi opera profesorului, cea mai titrată personalitate cunoscută şi recunoscută din comuna Luna şi nu numai.

Născut la 01,12,1865. La vârsta de 7 ani urmează 3 clase la Şcoala parohială din sat, unde este remarcat de părintele Bucşa, fost profesor, care-l ajută să urmeze gimnaziu, apoi Seminarul teologic la Blaj.

Spre surprinderea multor profesori şi a sătenilor, nu se hirotoniseşte preot ci trece munţii în Regat, unde intră persoană activă în mişcarea memorandistă, iar în 1891 devine secretar al Ligii Culturale Bucureşti şi concomitent, urmează cursurile Universităţii Bucureşti.

La îndemnul lui Grigore Tocilescu se specializează în istorie şi geografie, studii care îl ajută, după mari şi periculoase eforturi de cercetare prin Transilvania, să tipărească în 1909 cartea de căpătâi, care îl consacră – HARTA ETNOGRAFICĂ A TRANSILVANIEI,cu un supliment de 92 p., unde sunt trecute toate satele TRANSILVANIEI cu numărul cetăţenilor după etnie şi denumirea românească a localităţilor, necesară mişcării memorandiste pentru a dovedi că Transilvania e pământ românesc.

Premiat de Academia Română la 18.05.1911.

Căsătorit cu Maria, nepoata lui Gh. Bariţiu, fără urmaşi, urmaşii suntem noi lunenii din rândul cărora s-a ridicat.

Decedat în anul 1925, loc de veci gratuit, valabil 7 ani, la Cimitirul ETERNITATEA din Iaşi.

  • Ion Mazere-Luneanu, prof. Gelu Neamţu – Masacru de la Luna, 12 sept. 1848 (Ed. Perfect, 2008, 224 p.)

Carte inedită, lansată în la Luna în 2008, la 160 de ani de la producerea masacrului, deoarece se publică pentru prima dată dosarul de cercetare în întregime a ţăranilor din cele 8 sate: Luna, Luncieni, Hădăreni, Cheţeni, Gligoreşti, Oadiasîg, Urca şi Cristur implicate în răzvrătirea de la Luna (vezi p. 88 -202).

Evenimentul a fost provocat de legea recrutării propusă de Kossuth Layos la 11.07.1848 pentru recrutarea unui contingent de 200.000 de ostaşi, indiferent de naţionalitate, meniţi să lupte, în principal, împotriva aspiraţiilor de eliberare naţională a altor popoare. Firesc, lunenii se opun.

La 05.09.1948, pentru a forţa recrutarea la Luna, autorităţile de la Turda au trimis spre sat o companie de militari sub comanda cpt. Adler, care a fost oprită de săteni în marginea comunei, fără a-şi atinge scopul.

La 12.09.1948 se trimite de la Bădeni o companie de secui sub comanda cpt. Baugarten, de asemeni oprită, a intra în sat de mulţimea solidară a sătenilor din localităţile vecine amintite.

După mai multe dezbateri controversate cu armata, se desprinde ferm din mulţime şi iese în faţă ţăranul Fetiţă Sandu şi înmânează căpitanului următorul manifest:

„În numele lui Dumnezeu protestăm să nu fim atacaţi cu samavolnicie… că suntem gata mai bine să murim decât să dăm soldaţi domnilor şi să murim pentru ei!

Poporul adunat”

Furios, căpitanul comandă: „Foc!” şi în jur de 30 de ţărani cad răpuşi de gloanţe şi un număr neprecizat de răniţi. Peste 3 zile de la a treia adunare de la Blaj, Avram Iancu auzind de cele întâmplate la Luna, trage câteva focuri de armă, se retrage în munţi şi începe lupta armată, iar peste puţin timp, baronul Vay, Consilier Imperial pentru Transilvania suspendă legea recrutării, plătită scump cu jertfa sătenilor omorâţi la Luna.

În istoria evenimentelor au rămas transmise oral, în triada „Luna, Bradul şi Mihalţ”, localităţile cu cele mai multe jertfe pe timpul revoluţiei din 1848. Auzită de copil, fără să cunosc detaliile scrise.

  • Ion Mazere-Luneanu – Comuna Luna – Istorie, trăinicie şi adevăr pe Valea Arieşului (Ed. Perfect, 2008, 431 p. format mare, cu o prefaţă de Gheorghe Indre)

Câteva probleme mai importante d ereţinut:

Satul Luncani, din comuna Luna, apare atestat documentar în anul 1176, alături de şase sate, cele mai vechi cunoscute în Transilvania.

Satul Luna este atestat în anul 1270.

În anul 1307, ambele sate sunt semnalate documentar, aflate într-o revoltă armată pentru prima dată împotriva regelui Carol Robert al Ungariei, care dorea să-şi extindă autoritatea asupra întregii Transilvanii, în unele zone, dominaţia regală fiind mai puţin nominală. Comitele Nicolae al Judeţului Turda, din Luncani, se opune, opoziţie ce coincidea şi cu a supuşilor săi din Luncani şi Luna, cu care ocupă Cetatea Liţia (domeniu militar), de lângă Turda, deţinută cu supuşii săi 7 ani împotriva intenţeii regale. După ani, Comitele ajunge la înţelegere cu Regele şi cedează. Cedează Comitele dar nu cedează supuşii, care revoltaţi pentru trădarea stăpânului trec şi dau foc curţii comitelui, după cum rezultă din scrisoarea regelui: „… şi legându-se Comitele Nicolae cu totul de majestatea noastră, nu s-a temut să-şi lase în mâinile celor mai necredincioşi moşiile şi bunurile sale pradă nimicirii, jefuirilor şi pustiirilor…”

În perioada 1436-37, izbucneşte răscoala de la Bobâlna, care ajunge până la Turda şi în jur, unde, pe dealurile din faţa oraşului, îşi află sfârşitul 9 căpetenii spânzurate. Ce gândeau şi ce făceau lunenii nu avem date scrise, dar e lesne de presupus…

În 1595, Mihai Viteazu trimite o scrisoare lui Ştefan Josika, Cancelarul Transilvaniei, rugându-l să intervină pe lângă Sigismund Bathory pentru a primi o moşie „Luna”sau alta mai mare, să aibă unde să se retragă cu familia şi apropiaţii, în cazul uneui eşec cu turcii. Coriolan Suciu identifică moşia cerută ca fiind Luna de Arieş (satul nostru). Să fie o coincidenţă istorică sau o simplă întâmplare ca Mihai Viteazu, în drum spre Muntenia se opreşte în marginea oraşului Turda aproape de Luna pentru a alege calea de urmat, unde îşi găseşte sfârşitul ucis de criminalii lui Basta (detalii vezi p. 44 – 45).

Urmează anul 1848 de care am scris mai sus.

În 1917, o curiozitate patriotică, mulţi prizonieri din Rusia, ardeleni, la îndemnul personalităţilor din mişcarea memoriandistă, s-au înrolat voluntari pentru a lupta împotriva armatei austro-maghiare şi îi găsim în luptele de la Mărăşeşti, unde, de la Luna, 3 au căzut în această luptă, mărturie pe monumentul ce se află în fruntea tuturor eroilor. Câţi luneni, după nume, au luptat la Mărăşeşti, dacă acolo au căzut 3, încă nu cunoaştem, dar merită o documentare.

Recent, 04.06.2013, Istoria Comunei Luna, cerută, a ajuns în Biblioteca de Stat din München, landul Bavaria, Germania, ceea ce nu poate decât să ne bucure, comparativ cu preocuparea de şcoală locală.

  • În 2003 am înfiinţat publicaţia Gândul Anonimului care înregistrează acum 10 ani de apariţie neîntreruptă,iar din anul 2008 apare în formatul nou care îl ştiţi. Graţie colaborării cu domnul Indre, în acesastă revistă există o rubrică permanentă dedicată reflectării trecutului şi actualităţii în comuna Luna şi prezentarării unor modele umane din comună .

La capitolul BA „negative”:

Nu ştiu cum se face şi care poate să fie cauza reală că după 3 ani de la apariţia celor 3 cărţi cu privire la localitatea noastră Luna, lansate în sat, nici un elev din clasa a VIII-a a anului 2010 nu a cunoscut cine a fost prof. Mazăre Nicolae şi ce a făcut acesta pentru sat şi pentru ţară. Mai grav este că şi după 6 ani de la apariţia cărţilor, am aflat elevi şi chiar cadre didactice care nu au văzut aceste cărţi, deşi se află în biblioteca şcolară, iar recent, întrebând 3 elevi dacă la lecţia de istorie 1848 li s-a amintit de cei 30 de ţărani împuşcaţi la 12 septembrie 1848, în marginea de sus a comunei Luna. Răspunsul lor a fost: „Nu ne mai amintim.”

În încheiere, trăim cu speranţa că activităţile pe aceste teme să se îmbunătăţească radical, pentru că e vorba de viaţa şi jertfa părinţilor şi strămoşilor noştri, care în momente critice pentru ei şi ţară, au fost capabili să se dăruie cu mult mai mult decât noi, în condiţii normale…

Ion MAZERE LUNEANU Luna, 21.06.2013

SATUL MEU

Comuna Luna este situata pe malul Arieşului în apropierea oraşului Câmpia Turzii.Satul are o privelişte minunată, o întindere vastă şi o istorie indelungată. Luna este satul in care m-am născut şi am copilărit.

Mă numesc Ilea Diana-Iustina şi nu demult am terminat clasa a VIII-a.Parcă doar ieri eram in clasa I. Îmi amintesc bine prima mea zi de şcoală,prima oară când am păşit pe coridoarele şcolii şi primul meu manual, abecedarul.La încheierea anului şcolar am primit de la domnul col.(r) Ion Mazere un premiu constituit din trei cărti de mare valoare pentru mine:”Masacrul de la Luna”,”Comuna Luna istorie. Tradiţie şi adevăr pe valea Arieşului”,”Profesorul Nicolae Mazăre.Un destin asumat”. In aceste cărti este prezentat trecutul satului nostru, lupta şi suferinţele sătenilor care în anul 1848 s-au opus intenţiei autorităţilor ungureşti de a le recruta feciorii pentru armata lui Lajos Koshut.Aceste cărti merită citite şi cunoscute deoarece reflectă cu amănunţime istoria seculară a localităţii în care trăim.

Trebuie să ne mândrim cu satul nostru deoarece este un sat frumos cu un trecut glorios.Eu sunt mândră de satul meu şi ştiu că oriunde voi ajunge, orice imi va rezerva viitorul nu voi uita niciodată că de aici am pornit.

Diana Iustina ILEA


Arhivă