Selectați pagina

LA CARE… ESCU NE VOM OPRI?

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. În perioada postdecembristă a îndeplinit misiuni peste hotare, ca jurnalist militar şi ofiţer de relaţii publice, la exerciţii multinaţionale, în Afganistan, Austria, Bulgaria, Canada, Cehia, China, Elveţia, Franţa, Germania, Irak, Italia, Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Ungaria, S.U.A. şi Turcia. După trecerea în rezervă, în anul 2009, a scris la publicaţiile „Jurnalul naţional”, „Ziua”, “Arena.Md” şi “Ziuaveche.ro”. Din ianuarie 2013 este blogger la “Adevărul”. Colaborator, ca analist militar, la postul public de radio şi la posturile de televiziune Digi 24 şi Realitatea TV.

Conducerea mulţimilor, îndeosebi prin proiectarea imaginilor publice dezirabile susţinerii ulterioare a unor planuri, care să justifice adoptarea unor măsuri ferme, în regim de urgenţă, pe un anumit palier al societăţii de peste Ocean, din Europa şi din Asia pare a fi devenit un joc la modă.

Nimic mai facil, pentru cei care susţin financiar revista Forbes, ca preşedintele Federaţiei Ruse să fie declarat – imparţial, desigur…-, cel mai influent om din lume.

Primul argument invocat este fermitatea cu care a susţinut interesele Rusiei, în Siria. Unul fragil, de vreme ce ultimul atac aerian israelian asupra unei baze militare siriene, efectuat cu ştirea Pentagonului, indică pur şi simplu ignorarea, nu doar de către Tzahal/IDF/Forţele de Apărare ale Israelului, a privirii de gheaţă a lui Vladimir Putin.

Al doilea motiv – stipulat de Forbes – este clamata poziţie fermă a prezidentului de la Kremlin, care respingea cererea oficialilor americani, de a fi extrădat Edward Snowden, un personaj cel puţin atipic, în lumea serviciilor secrete.

Ei bine, din 1 noiembrie, mister Snowden lucrează pentru un important website rus, nimeni altul decât Vkontakte, echivalentul Facebook, în Rusia. Şi unde credeţi că va lucra americanul refugiat la răsăriteni? Păi unde se pricepe, adică la… protecţia datelor cu caracter personal, a milioanelor de utilizatori ai Vkontakte.

Asta în condiţiile când se ştie ce a făcut Snowden, cu datele clasificate la care a avut acces peste Ocean. De pildă, conform dezvăluirilor lui, centrele de date ale Google şi Yahoo, cu informaţii personale despre sute de milioane de utilizatori, din întreaga lume, au fost deja accesate de Agenţia de Securitate Naţională din SUA/NSA – principalul producător şi manager de semnale de informaţii clasificate pentru Statele Unite.

Inconştienţă sau test al FSB, succesorul KGB?

Revenind la topul Forbes, nimic mai elocvent pentru contribuabilul american decât să vadă „inamicul public nr.1”, alias Vova = Vladimir Putin, surclasând pe următorii patru lideri importanţi ai lumii, respectiv pe defensivul Barack Obama, tăcutul Xi Jinping, surâzătorul Papa Francisc şi mai nou enervata, de ascultarea telefonului său, de amicii americani, cancelarul de facto al Europei, Angela Merkel.

În acelaşi timp, nu puţine sunt cabinetele preşedinţilor şi premierilor din partea răsăriteană a comunităţii euroatlantice, unde au fost exprimate îngrijorări de genul: ce va face NATO, dacă Rusia, după ameninţările succesive, clare, publice, la adresa fostelor state sovietice, interesate de intrarea în Uniunea Europeană, îşi trimite tancurile la promenadă spre Occident?

Răspunsul?  Exerciţiul efectuat de către Alianţa Nord-Atlantică, în Polonia şi Letonia, sub numele de cod „Jazz Steadfast”. Al cărui scenariu indică, după regulile instituite la Cartierul General al NATO, un inamic nenominalizat care, nota bene, invadează o regiune, ca din întâmplare similară cu aceea în care se află statele baltice şi cel polonez.

Cum ar reacţiona NATO, în acest caz? Teoretic cu forţa de reacţie rapidă a aliaţilor. Niciodată testată într-o situaţie reală.

Şi cum capacităţile aeriene de transport, ale unor efective semnificative se află peste Ocean, cum Operaţiunea „Protectorul Unificat” din Libia a demonstrat că, după două săptămâni de la începerea acţiunilor aeriene, Londra şi Parisul au fost nevoite să ceară sprijinul decisiv al Washington-ului, devine clar că şi soarta statelor baltice, plus a Poloniei, tot de Unchiul Sam depinde.

Nu de alta, dar la reînarmarea rapidă a Rusiei, diplomaţii europeni au răspuns cu afirmaţii mai degrabă prudente, majoritatea evitând să nominalizeze răspunderea Moscovei, pentru această opţiune mai degrabă războinică, decât defensivă, în interesul naţional al ruşilor închinaţi, de voie, de nevoie, ţarului de tip nou, de la Kremlin.

Mai mult, bugetele pentru apărare, ale multor state aliate, din nefericire şi al României, sunt sub limita considerată utilă îndeplinirii angajamentelor luate în cadrul Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic.

În acest caz, ataşaţii militari americani, din statele europene membre ale NATO pot transmite la Pentagon, evident relaxaţi, depeşa cu o formulare de genul: „Ultima glumă la Bruxelles este un jaz rapid, pe locul cunoscut de ruşi.”

Până şi generalii din ministerul de resort al Federaţiei Ruse nu pot decât să aibă o reacţie justificat ironică, la pretenţia structurii de relaţii publice a NATO, conform căreia, vezi Doamne, acest exerciţiu „Jazz Steadfast” – derulat între 2 şi 7 noiembrie 2013, cu participarea a 7000 de militari, ce au acţionat în cadrul unor unităţi distincte de tancuri, nave de luptă, avioane de vânătoare şi forţe speciale – nu a vizat direct Rusia.

Ei, aş! O fi Antartica…

Adevărul este că în timp ce generalii occidentali au început să devină robii computerelor, unde se joacă precum cadeţii de la Academia Forţelor Armate Turce, mimând un inamic marcat cu roşu şi anihilat de trupe proprii desenate electronic cu albastru…

… generalii ruşi trimit bombardierele lor, zi şi noapte, spre toate punctele considerate slabe, ale apărării antiaeriene, de la flancul răsăritean al NATO, alarmează des echipajele unor nave de război, care primesc direcţia de acţiune şi obiectivele de nimicit doar în largul valurilor mării, conduc exerciţii ale unor forţe terestre, care i-au pus recent pe gânduri şi pe chinezi.

Iar NATO răspunde cu teoria, devenită tragicomică, că Forţa  sa de Răspuns poate acţiona în orice punct al lumii. Fără americani fiind zero.

Pentru generalii statelor baltice, exerciţiul menţionat a fost o verificare, cu oarece strângere de inimă, ca să nu scriu gust amar, a forţelor europene care le-ar veni în ajutor, în primele ore ale unei agresiuni, nu doar verbale, a forţelor ostile răsăritene.

Noroc că balticii au un lobby puternic pe lângă Congresul Statelor Unite. Altfel…

Altfel? Chiar şi Comandantul Suprem al Forţelor Aliate, din Europa, generalul Philip Breedlove – adus la Mons după ce a căpătat o expertiză privind potenţialul ofensiv şi defensiv al forţelor aeriene aliate, în arealul Turciei, cel al Mării Negre şi zonelor limitrofe – recunoaşte că exerciţiul amintit va testa abilitatea aliaţilor de a lupta în războaie mai sofisticate, deci contra unor forţe armate extrem de bine echipate, înarmate, instruite şi plătite.  Discurs tipic unui general american.

Dar europenii se vaită de criză, reduc bugetele apărării, trimit militari activi în rândurile celor care nu mai contează, decât la vot…

… în timp ce Putin a decis ca Rusia să aloce forţelor sale armate 700.000.000.000 de dolari, eşalonat, în perioada 2013-2020, astfel încât două treimi, din milionul de militari activi ruşi să aibă o tehnică de luptă ultramodernă.

Adică 2.300 de tancuri noi, 1.200 de elicoptere, tot noi, 15 nave de luptă, de ultimă generaţie, plus 28 de submarine. Toate bune de o promenadă…

A murit URSS?  Rusia trebuie să recapete statutul de mare putere, egala Statelor Unite, ca înainte de decesul statului sovietic. Dixit Putin.

Iar dintre fostele state socialiste europene, acum devenite ţări membre ale NATO, doar Polonia şi-a mărit semnificativ bugetul.

Noroc că americanii au pus primele lopeţi de ciment la Deveselu.  Deveselu fiind într-o ţară unde unele manifestaţii îi vor pe americani afară, din zona gazelor de şist…

… dar niciun partid politic parlamentar nu publică, temerar, statistica care indică cât la sută din economia României este copios controlată de emisarii abili, ai Federaţiei Ruse!

Bătălia pentru România se va duce la viitoarele alegeri prezidenţiale, unde, dacă păcălicii de meserie vor amăgi din nou mulţimile, s-ar putea să reînvăţăm, din nou, limba rusă.  Pe micul ecran. La o oră de maximă audienţă.

Doar unii înaintaşi au dat pildă cum se poate schimba rapid o alianţă cu alta.

Depinde la care ESCU ne vom opri, nu după Tudor Muşatescu, ci după Traian Băsescu.

Ion PETRESCU

Arhivă