PAZNIC LA MARGINEA LUMII
de Gheorghe INDRE

Ioan GANEA-CHRISTU

Părerea mea asupra cărţii

Despre autor

Inginerul Gheorghe INDRE, pot spune şi scrie că ȋl cunosc din ziua ȋn care am ȋnfiinţat Cercul Literar „Ing” al Asociaţiei Generale a Inginerilor din Romȃnia – AGIR. Era 1 aprilie 2013 ȋn care un grup de ingineri entuziaşti au hotărȃt să arate şi altă faţă, cea a activităţii şi trăirilor extraprofesionale. A fost ales vicepreşedinte.
Participarea la şedinţele cercului nostru a ȋnsemnat prezentarea unor valoroase creaţii ȋn proză sau versuri, redate cu sensibilitatea şi seriozitatea care ȋl caracterizează ȋn tot ce ȋntreprinde.
Il mai cunosc din revista „Gȃndul anonimului”, publicaţie independentă pentru cultură şi informaţie la care este deasemenea fondator, redactor-șef şi publicist dar şi ca autor al cărţii de eseuri “Reflecţii despre reformă”, Editura AGIR, Bucureşti, 2021.

Despre carte

Cartea nu este chiar prima, pot spune şi scrie că ne arată un film cu actori care ȋşi joacă propriul rol, cu necazuri şi bucurii adevărate. Zic film pentru că autorul a reuşit să descrie locuri, oameni şi fapte cu atȃta naturaleţe convingătoare ȋncȃt m-a transpus ȋn lumea satului pe care, personal, am cunoscut-o mult mai tȃrziu.
Ȋn mare parte ȋmi pare o monografie, o descriere a comunei natale din punct de vedere istoric şi biografic. Mi-au plăcut poveştile, oamenii, pildele, vocabularul, precum şi realismul (de parcă evenimentele au fost trăite de autor dar descrise fără sentimentalisme exagerate, chiar dacă personajul principal, consăteanul Gheorghe Sabău, este o figură emblematică pentru zona şi perioada istorice ȋn care se desfăşoară acţiunile).
M-au cam solicitat unele fraze lungi care ȋn niciun caz nu se pot citi dintr-o răsuflare. Dar făcȃnd o legătură, nu cu Iorga, ci cu faptul că am avut o competenţă comună, consilier proprietate industrială, amintesc că şi revendicările unei invenţii sunt obligatoriu dintr-o singură frază, oricȃt de lungă ar ieşi ȋn descrierea dinamică a elementelor inovatoare. Părerea mea!
Şi aşa cum Lucian Gruia remarca ȋn prefaţa acesteia, mi-a fost cam greu să identific numeroasele nume proprii ale personajelor pomenite, fără a ne afişa un arbore genealogic (n-am numărat cȃte dintre acestea poartă numele Gheorghe).
Poate ar fi trebuit să separe ȋn două mari capitole povestirile legate de comuna Luna faţă de cele patru cu alte subiecte. Dacă va ţine, sau nu, seama de anumite şi poate contradictorii păreri ale cititorilor, asta e treaba autorului pentru următoarele cărţi.
Legat de titlu şi de denumirea comunei, l-aş parafraza cu „Povestitor la marginea Lunii”, că bine le zice! Şunt convins că va fi primită cu interes ȋn comunitatea din Luna care va descoperi cu nostalgie un adevarat material documentar, Părerea mea!
Felicitări!

Bucureşti, 19.04.2022
Ioan GANEA-CHRISTU