PAZNIC LA MARGINEA LUMII
Autor: Gheorghe Indre

Ioan BEMBEA

„Vremea bună se cunoaște de dimineață” grăiește o înțeleaptă zicătoare românească ce, de data aceasta, tare bine se potrivește fostului elev al Școlii Gimnaziale din comuna Luna, Gheorghe Indre, al cărui traseu profesional a fost într-o continuă creștere pe lungul parcurs al anilor săi până la și dincolo de pensionare.

S-a născut în comuna Luna în anul 1953. După absolvirea (cu succes) a școlii generale a urmat Liceul Industrial Energetic din Cluj-Napoca apoi Facultatea de Energetică la Institutul Politehnic din București unde a obținut licența de inginer în 1979. A continuat să se perfecționeze și să țină pasul cu progresul tehnic din domeniu obținând, în 2001, titlul de Doctor în științe tehnice inginerești, specialitatea Energetică la Universitatea Politehnică București. Conform bunelor practici de atunci, la terminarea facultății a fost repartizat și a primit imediat un loc de muncă în specialitate ca inginer electroenergetic în rețele electrice de transport și distribuție avansând până la onorabila funcție de Director General de Politică Energetică din Ministerul Economiei și Comerțului.

Dar nu despre realizările profesionale ale ing. dr. Gheorghe Indre doresc să vorbesc, acestea fiind consemnate în mai multe publicații de specialitate precum „Buletin Impuls”; „Electrica.ro”; „PatronatE”; „Buletinul Mesagerul Energetic” și în recentul volum de eseuri „Reflecții despre reformă”, ci despre prodigioasa sa activitate literară.

Stabilit, de foarte mulți ani în București, la „kilometrul zero al României”, în 2006, împreună cu consăteanul său (din Luna) colonelul (r.) Ion Mazăre Luneanul, au fondat revista de cultură și informație „Gândul Anonimului” cu apariție trimestrială ce recent a ajuns la nr. 80 al cărei redactor șef a fost în mod permanent. Într-o ținută de prestanță, format A 4, de 72 de pagini, pe hârtie de primă calitate, revista cuprinde o mare diversitate tematică expusă în cuprins, pe compartimente, precum: proză, poezie, opinii, evocări istorice, recenzii de cărți, incursiuni în lumea artelor plastice etc, etc. În fiecare număr, pe lângă Editorial, redactorul șef Gheorghe Indre a publicat o mulțime de povestiri, felii de viață reală plină de culoare și mișcare cu fapte și întâmplări dramatice specifice vremurilor în care s-au petrecut. Puse alături secvențele sale literare creează un armonios întreg, panorama satelor din Transilvania văzute din exterior prin plăcute tablouri de natură cu peisaje din toate anotimpurile dar mai ales prin prezentarea interiorului fiecărei locuințe, cu istoricul și cu frământările zilnice ale familiilor. Multe din aceste proze scurte publicate în revista amintită pe parcursul mai multor ani au fost adunate în recentul volum, de debut, Paznic la marginea lumii publicat sub egida Societății Scriitorilor Militari, București, 2021. Țin să mai menționez că o bună parte din colaboratorii revistei „Gândul Anonimului” sunt ofițeri cu grade superioare, pensionați, care au lucrat în presa scrisă militară și că tot ei, împreună cu redactorul șef, asigură apariția revistei finanțată de redactorul șef. Revista ce se distribuie gratuit.

Volumul de față este alcătuit din proze scurte, narațiuni închegate, independente ca înțeles unele de altele dar, cu mici excepții, toate au un personaj liant, acesta este Gheorghe Sabău, născut în 1913, fiul Vasile băiat al unui unui gospodar harnic cu șapte copii din Valea Chioarului. Autorul urmărește traseul existențial al personajului său ce traversează vremurile încrâncenate ale secolului trecut, trăind prin situații dramatice. Se căsătorește, acolo în Maramureș, la vârsta de 20 de ani cu Verona Petrean și au o fetiță Suzana numai că în 1941 soția îi moare iar el, după ocupația maghiară a Ardealului de nord, ca să nu fie înrolat în armata maghiară se refugiază și ajunge în comuna Luna devenind muncitor la uzina militarizată Industria sârmei din Câmpia Turzii. Se căsătorește a doua oară cu Maria Petricaș sora unui prieten din uzină și se stabilește la Luna unde își construiește o casă.

Narațiunea Destăinuirea evocă momentul plin de dramatism în care Gheorghe Sabău îi mărturisește Mariei, după dupa doi ani de la căsătorie că el a mai fost căsătorit și că are o fată de 11 ani pe care o cheamă Suzana, orfană de mamă, și că vrea să o aducă acasă. Autorul dovedește a fi un profund cunoscător al psihologiei personajelor sale aflate, fiecare, în altă ipostază. Nu numai Maria dar și Gheorghe trăiesc intense și complexe frământări sufletești analizate cu subtilitate și în profunzime dar și cu multă măiestrie.

În altă scriere, în Dealurile, autorul își pune în valoare arta de a descrie natura în multiplele ei ipostaze determinate de schimbarea anotimpurilor. Natura este văzută și prezentată pe rând vara, iarna, primăvara și toamna cu aceeași „bucurie clocotitoare” într-un „spectacol ce se derula peste zile… ca o aparentă plăsmuire ireală” printr-o succesiune de tablouri în culori și nuanțe dintre cele mai armonioase. Prezentăm, spre exemplificare, un eșantion din povestirea Călătorie spre începuturi: „Ziua era foarte frumoasă, o după-amiază de iulie plină de soare și pace, împodobită cu bogăția culorilor câmpului, de la verdele intens al pajiștilor cu nutreț la galbenul auriu al holdelor de orz și de grâu întinse pe pantele dealurilor din jur.” (p. 90)

Volumul „Paznic la marginea lumii” poate fi considerat, și chiar este, o scriere cu valoare istorică fiindcă face referiri concrete la toate evenimentele politice importante prin care trec personajele de pe parcursul celor peste o sută de ani, din 1913 până în zilele noastre.

Nu poate fi ignorat nici bogatul bagaj etnografic al cărții, că autorul ne poartă prin satele și casele de altădată din Transilvania, prin descrieri minuțioase, așa cum arătau ele, animate de prezența oamenilor cu practici și obiceiuri vechi de când lumea.

Multe alte secvențe reale de viață rețin atenția cititorilor, cum ar fi abuzurile milițienilor din comuna Luna pentru aflarea sau ascunderea adevărului în timpul unor cercetări de crimă.

Mai trebuie remarcată și atitudinea civică, critică, a autorului în prezentarea unor drame ale economiei românești de după evenimentele din 1989. Semnificativ este în acest sens chiar și titlul prozei „Raport sentimental la înmormântarea unei uzine” de unde aflăm povestea dureros de tristă a falimentării și închiderii uzinei „Industria sârmei” din Câmpia Turzii, lăsând pe drumuri, fără venituri, mii și mii de muncitori cu familiile lor nevoiți apoi să ia drumul pribegiei și al umilinței prin țări străine.

Paznic la marginea lumii, prin claritatea și naturalețea exprimării autorului, prin prezentarea unor situații simbolice ce îndeamnă la meditație, oferă o lectură plăcută, bogată în informații dintre cele mai interesante ce își fac loc pentru o lungă durată de vreme în memoria cititorului. Este o carte pe care nu o citești… degeaba, ea face cinste autorului.