Interviu cu ambasadorul Poloniei la Bucureşti, Marek Szczygiel

Ambasadorul Marek Szczygiel:
„Intensificarea colaborării noastre este atât în
interesul Poloniei, cât şi al României, al întregii
regiuni”

Ambasadorul Varşoviei la Bucureşti, Excelenţa Sa
Marek Szczygiel este un diplomat optimist,
ofensiv, cu o gândire pozitivă în ceea ce priveşte
evoluţia comunităţii euroatlantice şi rolul NATO,
între Summitul derulat în toamnă, în Ţara Galilor,
şi cel planificat a se desfăşura în capitala Poloniei.
În cadrul dialogului purtat a accentuat importanţa
pe care ţara sa o acordă parteneriatelor strategice
cu SUA, Germania şi România. Interviul l-am
realizat în cadrul emisiunii ZIUA Z, pe care am
iniţiat-o la postul de televiziune The Money
Channel.

„FUNDAMENTUL UNUI RĂSPUNS PE
CARE TREBUIE SĂ ÎL DĂM ACESTEI
PROVOCĂRI”

– Care este misiunea pe care înţelege Polonia să
şi-o îndeplinească în cadrul NATO?

– De când este membră a NATO, Polonia a devenit
un partener puternic şi de nădejde al aliaţilor săi,
când suntem martorii crizei din Est, provocată de
agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, de anexarea
Crimeei. Este, cu siguranţă, un moment de
încercare pentru NATO, dar, de asemenea, vedem
şi o şansă, pentru Alianţă, ca să îşi regăsească
scopurile originale şi misiunile sale, să se se
întoarcă la rolul pe care ar fi trebuit să îl aibă de la
început NATO, ca o alianţă care trebuie să asigure,
în primul rând, securitatea membrilor săi. Pentru
Polonia, acest rol al NATO este esenţial. Ne găsim
acum într-o ameninţare foarte serioasă pentru
siguranţa ţării noastre. Cea mai serioasă de la
încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Şi
de aceea suntem foarte mulţumiţi de rezultatele
Summitului NATO de la Newport, care a
confirmat tocmai faptul că Alianţa consideră că
acele obligaţii rezultate din articolul 5 sunt
esenţiale şi că securitatea aşa numitului flanc de
est al NATO este o misiune esenţială şi centrală,
pentru întreaga Alianţă. Mă bucur deci că ţările
noastre au colaborat atât de bine, la pregătirea
participării la Summit. Şi chiar şi Summitul a fost
o demonstraţie de unitate a Alianţei. Iar deciziile
adoptate, în sfârşit, trec dincolo de şi întrerup acea
împărţire a ţărilor NATO între state mai vechi şi
cele cu un stagiu mai scurt. Pentru Polonia şi
pentru alte ţări din regiune, însemnătatea acestui
Summit este foarte mare. Deciziile adoptate acolo
privind crearea unei noi forţe de reacţie rapidă, de
sporire a prezenţei Alianţei pe teritoriile din
Europa centrală şi de est, de sporire a cheltuielilor
pentru apărare, reprezintă fundamentul unui
răspuns pe care trebuie să îl dăm acestei provocări.

„NU VOM FI LĂSAŢI SĂ NE DESCURCĂM SINGURI, ÎN CAZ DE NEVOIE”

– Există voci, pe care le cunoaşteţi, care spun că NATO ar trebui să fie numai a europenilor şi că ar
trebui ca statul care se află peste Ocean, SUA, să
nu mai facă parte din această Alianţă. Oare o
asemenea afirmaţie, dincolo de aspectul acesteia,
propagandistic, nu arată o anumită tensiune?

– Eu consider că acest Summit a împrăştiat aceste
temeri privind retragerea Statelor Unite din
Europa. La Varşovia, preşedintele Obama ne-a
declarat, foarte hotărât – în prezenţa tuturor
conducătorilor de state, din această parte a Europei
-, că pentru SUA este esenţială apărarea aliaţilor
din Europa. Şi că nu vom fi lăsaţi singuri să ne
descurcăm, în caz de nevoie. Faptul că noul
secretar general al NATO a făcut prima sa vizită la
Varşovia, reprezintă tot un semnal, o confirmare a
însemnăţii pe care ţara noastră o are pentru
credibilitatea Alianţei, pentru rolul acesteia în
asigurarea securităţii membrilor săi, dar şi pentru
transformarea care are loc în cadrul NATO, în
ceea ce priveşte încheierea misiunii din
Afganistan, dar şi găsirea unui răspuns concret şi
credibil la situaţia creată de agresiunea rusă în
Ucraina.

„RUSIA NU MAI POATE FI CONSIDERATĂ
UN PARTENER CREDIBIL, PENTRU
POLONIA”

– Cum se explică faptul că, dintre toate ţările care
au fost socialiste, în Europa de Est, până în 1989,
Polonia a devenit, acum, portdrapel, vocea cea
mai puternică, aceea care cere Occidentului nu
numai să îşi respecte angajamentele, conform
articolului 5, ci şi să ajute statele mai noi, în
NATO, ca să îşi întărească apărarea? De unde
porneşte această determinare a conducerii
Poloniei?

– Eu consider că este suficient să ne uităm la harta
Europei, unde anume este poziţionată Polonia.
Suntem singura ţară care are graniţă şi cu Rusia şi
cu Ucraina, dintre toţi membrii NATO. Nu putem
să ne uităm indiferenţi la ceea ce se întâmplă la est
de graniţa noastră. Acţiunile Rusiei, faţă de
Ucraina, reprezintă o punere sub semnul întrebării
a întregii ordini stabilite anterior, o ordine care a
fost creată, de altfel, în acord cu Rusia. În mare
măsură, cel puţin din partea NATO, a fost creată
ţinând cont de Rusia, ţinând cont că se dorea ca
Rusia să fie adusă să colaboreze, cu noi, pentru ca
relaţiile noastre să devină de parteneriat, cu gândul
că acea retorică şi acele vremuri ale Războiului
Rece să rămână uitate, în sfârşit. Evident că Rusia
şi conducătorii ei au hotărât să refuze această
ofertă. Şi dovada o reprezintă aceste acţiuni
întreprinse, respectiv afectarea integrităţii
teritoriale a unei ţări, încălcarea unor obligaţii pe
care şi le-au luat prin Memorandumul de la
Budapesta din 1994 şi o retorică foarte dură, faţă
de NATO, aş numi-o eu, pe care o auzim în
ultimul timp. Este ceva ce ne-a surprins, a surprins
multe persoane negativ, inclusiv persoanele care
priveau, cu speranţă, dezvoltarea relaţiilor dintre
instituţiile şi ţările din Vest şi Rusia. Aşadar, un
efect important al acestor acţiuni ale Rusiei îl
reprezintă o scădere foarte mare a încrederii faţă
de Rusia, care nu mai poate fi considerată un
partener credibil, pentru Polonia, pentru că asta maţi întrebat. Este o situaţie foarte îngrijorătoare.
Avem experienţe, în istoria noastră, destul de
neplăcute, privind politica de construire a acestor
sfere de influenţă, încercările de a impune ţărilor
din regiunea noastră anumite soluţii politice sau de
sistem, sau de creare a unei ordini europene pe
baza unei politici de forţă. În Polonia nu putem fi
de acord cu asta. Noi suntem pentru respectarea
graniţelor existente, pentru respectarea dreptului
de a alege, pentru fiecare ţară, din Europa. Fiecare
ţară trebuie să îşi aleagă calea proprie de
dezvoltare şi orientare politică. Considerăm că
ţările care doresc să fie tratate ca parteneri trebuie
să respecte aceste reguli. Cu drepturile vin şi
responsabilităţile. Cred că de la Rusia, o ţară mare,
importantă, membru permanent al Consiliului de
Securitate al ONU, trebuie să ne aşteptăm ca va
respecta aceste principii, ale relaţiilor
internaţionale. De aceea, în Polonia există un
consens foarte larg privind răspunsul la situaţia
actuală din Ucraina, în ceea ce priveşte acţiunile
Rusiei. Şi este, de asemenea, un sprijin foarte
important, din partea societăţii civile, în ceea ce
priveşte apărarea unor principii, în sprijinirea
Ucrainei în această direcţie, pe care şi-a ales-o,
pro-europeană, cât şi în construirea unei poziţii
puternice a Poloniei, atât în Uniunea Europeană, în
NATO. Ne dorim ca potenţialul nostru de apărare
să fie la un nivel corespunzător situaţiei actuale.
După cum ştiţi, probabil, Polonia, în ultimii
aproape 20 de ani, menţine un nivel fix al
cheltuielilor pentru apărare, la nivelul de 1,95%
din PIB.

„PREŞEDINTELE POLONIEI
PATRONEAZĂ ACEST CONSENS
NAŢIONAL”

– Dar aici trebuie spus, domnule ambasador, că au
meritul politicienii polonezi de a fi creat un cadru
legal, de a fi dat o lege, de a fi găsit o soluţie pe
care şi noi românii ne-am dori-o. Puteţi să
explicaţi cum s-a ajuns la acest consens naţional,
la nivelul clasei politice poloneze?
– Un element foarte important al creării acestui
consens, l-a reprezentat drumul nostru către
NATO, către UE, pentru că, aici, colaborarea
dintre diversele forţe politice a fost necesară.

Acest consens, care s-a creat din anii 90 există în
continuare. Şi consider că suntem capabili, în
Polonia, să trecem de acele limite dintre
organizaţiile politice, în chestiunile importante. Nu
există o forţă politică, în Polonia, care să pună, sub
semnul întrebării, relaţiile noastre strategice, cu
Statele Unite, sau rolul nostru activ, în politica faţă
de ţările din Europa de Est. Este, pur şi simplu, un
subiect în care există consens. Dar preşedintele
Bronisław Komorowski (din 2010) este cel care
patronează acest consens, alături de el Consiliul de
Securitate Naţională, în care sunt reprezentate
toate forţele politice.

„CEL MAI IMPORTANT DOCUMENT
ELABORAT ÎN REGIUNEA NOASTRĂ”

– Şi cum s-a reuşit, deşi s-a schimbat premierul la
Varşovia, să se menţină această unitate? Din
fericire, la Varşovia vedem o unitate de acţiune a
preşedintelui cu premierul. Care este explicaţia?
– În primul rând, atât premierul actual, cât şi cel de
dinainte provin din aceeaşi formaţiune politică, ca
şi preşedintele. În al doilea rând, toţi conducătorii
statului nostru, după căderea comunismului au
manifestat aceeaşi convingere că locul Poloniei
este în structurile nord-atlantice şi europene. Nu
este întâmplător faptul că preşedintele şi aparatul
din jurul lui au pregătit o strategie de securitate
naţională. Mai exact, acum câteva săptămâni, a
fost publicată această nouă strategie, care
reprezintă rezultatul activităţii comune a
guvernului, preşedintelui, cât şi reprezentanţilor
forţelor politice parlamentare. Este un document
strategic care dă răspunsul în situaţia actuală şi la
provocările actuale. Este cel mai important
document elaborat în regiunea noastră. Consider
deci că Polonia are aici o privire trează. Nu ne
temem să ne exprimăm opinia, în instituţiile din
Europa, din care facem parte sau în relaţiile
bilaterale. Şi lucrul important, care se află în acest
document este confirmarea faptului că securitatea
Poloniei se bazează pe trei piloni strategici:
calitatea de membru al NATO, Alianţa militară pe
care o creăm şi a cărui politică dorim să o creăm,
în colaborare cu ceilalţi membri. De aceea, noi ne
dorim ca NATO să fie puternică şi credibilă. Al
doilea pilon îl reprezintă relaţiile strategice cu
Statele Unite. Şi cel de-al treilea îl constituie
capacităţile proprii de apărare. Acest al treilea
element reprezintă o completare a primelor două.
Dar este, de asemenea, oarecum şi o garanţie
suplimentară, în cazul altor variante, altor scenarii
neprevăzute. Suntem convinşi că NATO, în acest
moment, se găseşte deja pe drumul pentru găsirea
răspunsurilor la aceste provocări, care pun î

– Eu consider că acest Summit a împrăştiat aceste
temeri privind retragerea Statelor Unite din
Europa. La Varşovia, preşedintele Obama ne-a
declarat, foarte hotărât – în prezenţa tuturor
conducătorilor de state, din această parte a Europei
-, că pentru SUA este esenţială apărarea aliaţilor
din Europa. Şi că nu vom fi lăsaţi singuri să ne
descurcăm, în caz de nevoie. Faptul că noul
secretar general al NATO a făcut prima sa vizită la
Varşovia, reprezintă tot un semnal, o confirmare a
însemnăţii pe care ţara noastră o are pentru
credibilitatea Alianţei, pentru rolul acesteia în
asigurarea securităţii membrilor săi, dar şi pentru
transformarea care are loc în cadrul NATO, în
ceea ce priveşte încheierea misiunii din
Afganistan, dar şi găsirea unui răspuns concret şi
credibil la situaţia creată de agresiunea rusă în
Ucraina.
„RUSIA NU MAI POATE FI CONSIDERATĂ
UN PARTENER CREDIBIL, PENTRU
POLONIA”
– Cum se explică faptul că, dintre toate ţările care
au fost socialiste, în Europa de Est, până în 1989,
Polonia a devenit, acum, portdrapel, vocea cea
mai puternică, aceea care cere Occidentului nu
numai să îşi respecte angajamentele, conform
articolului 5, ci şi să ajute statele mai noi, în
NATO, ca să îşi întărească apărarea? De unde
porneşte această determinare a conducerii
Poloniei?
– Eu consider că este suficient să ne uităm la harta
Europei, unde anume este poziţionată Polonia.
Suntem singura ţară care are graniţă şi cu Rusia şi
cu Ucraina, dintre toţi membrii NATO. Nu putem
să ne uităm indiferenţi la ceea ce se întâmplă la est
de graniţa noastră. Acţiunile Rusiei, faţă de
Ucraina, reprezintă o punere sub semnul întrebării
a întregii ordini stabilite anterior, o ordine care a
fost creată, de altfel, în acord cu Rusia. În mare
măsură, cel puţin din partea NATO, a fost creată
ţinând cont de Rusia, ţinând cont că se dorea ca
Rusia să fie adusă să colaboreze, cu noi, pentru ca
relaţiile noastre să devină de parteneriat, cu gândul
că acea retorică şi acele vremuri ale Războiului
Rece să rămână uitate, în sfârşit. Evident că Rusia
şi conducătorii ei au hotărât să refuze această
ofertă. Şi dovada o reprezintă aceste acţiuni
întreprinse, respectiv afectarea integrităţii
teritoriale a unei ţări, încălcarea unor obligaţii pe
care şi le-au luat prin Memorandumul de la
Budapesta din 1994 şi o retorică foarte dură, faţă
de NATO, aş numi-o eu, pe care o auzim în
ultimul timp. Este ceva ce ne-a surprins, a surprins
multe persoane negativ, inclusiv persoanele care
priveau, cu speranţă, dezvoltarea relaţiilor dintre
instituţiile şi ţările din Vest şi Rusia. Aşadar, un
efect important al acestor acţiuni ale Rusiei îl
reprezintă o scădere foarte mare a încrederii faţă
de Rusia, care nu mai poate fi considerată un
partener credibil, pentru Polonia, pentru că asta maţi întrebat. Este o situaţie foarte îngrijorătoare.
Avem experienţe, în istoria noastră, destul de
neplăcute, privind politica de construire a acestor
sfere de influenţă, încercările de a impune ţărilor
din regiunea noastră anumite soluţii politice sau de
sistem, sau de creare a unei ordini europene pe
baza unei politici de forţă. În Polonia nu putem fi
de acord cu asta. Noi suntem pentru respectarea
graniţelor existente, pentru respectarea dreptului
de a alege, pentru fiecare ţară, din Europa. Fiecare
ţară trebuie să îşi aleagă calea proprie de
dezvoltare şi orientare politică. Considerăm că
ţările care doresc să fie tratate ca parteneri trebuie
să respecte aceste reguli. Cu drepturile vin şi
responsabilităţile. Cred că de la Rusia, o ţară mare,
importantă, membru permanent al Consiliului de
Securitate al ONU, trebuie să ne aşteptăm ca va
respecta aceste principii, ale relaţiilor
internaţionale. De aceea, în Polonia există un
consens foarte larg privind răspunsul la situaţia
actuală din Ucraina, în ceea ce priveşte acţiunile
Rusiei. Şi este, de asemenea, un sprijin foarte
important, din partea societăţii civile, în ceea ce
priveşte apărarea unor principii, în sprijinirea
Ucrainei în această direcţie, pe care şi-a ales-o,
pro-europeană, cât şi în construirea unei poziţii
puternice a Poloniei, atât în Uniunea Europeană, în
NATO. Ne dorim ca potenţialul nostru de apărare
să fie la un nivel corespunzător situaţiei actuale.
După cum ştiţi, probabil, Polonia, în ultimii
aproape 20 de ani, menţine un nivel fix al
cheltuielilor pentru apărare, la nivelul de 1,95%
din PIB.
„PREŞEDINTELE POLONIEI
PATRONEAZĂ ACEST CONSENS
NAŢIONAL”
– Dar aici trebuie spus, domnule ambasador, că au
meritul politicienii polonezi de a fi creat un cadru
legal, de a fi dat o lege, de a fi găsit o soluţie pe
care şi noi românii ne-am dori-o. Puteţi să
explicaţi cum s-a ajuns la acest consens naţional,
la nivelul clasei politice poloneze?
– Un element foarte important al creării acestui
consens, l-a reprezentat drumul nostru către
NATO, către UE, pentru că, aici, colaborarea
dintre diversele forţe politice a fost necesară.
Gândul Anonimului nr.55-56 Anul XII /15 decembrie 2014
31
Acest consens, care s-a creat din anii 90 există în
continuare. Şi consider că suntem capabili, în
Polonia, să trecem de acele limite dintre
organizaţiile politice, în chestiunile importante. Nu
există o forţă politică, în Polonia, care să pună, sub
semnul întrebării, relaţiile noastre strategice, cu
Statele Unite, sau rolul nostru activ, în politica faţă
de ţările din Europa de Est. Este, pur şi simplu, un
subiect în care există consens. Dar preşedintele
Bronisław Komorowski (din 2010) este cel care
patronează acest consens, alături de el Consiliul de
Securitate Naţională, în care sunt reprezentate
toate forţele politice.
„CEL MAI IMPORTANT DOCUMENT
ELABORAT ÎN REGIUNEA NOASTRĂ”
– Şi cum s-a reuşit, deşi s-a schimbat premierul la
Varşovia, să se menţină această unitate? Din
fericire, la Varşovia vedem o unitate de acţiune a
preşedintelui cu premierul. Care este explicaţia?
– În primul rând, atât premierul actual, cât şi cel de
dinainte provin din aceeaşi formaţiune politică, ca
şi preşedintele. În al doilea rând, toţi conducătorii
statului nostru, după căderea comunismului au
manifestat aceeaşi convingere că locul Poloniei
este în structurile nord-atlantice şi europene. Nu
este întâmplător faptul că preşedintele şi aparatul
din jurul lui au pregătit o strategie de securitate
naţională. Mai exact, acum câteva săptămâni, a
fost publicată această nouă strategie, care
reprezintă rezultatul activităţii comune a
guvernului, preşedintelui, cât şi reprezentanţilor
forţelor politice parlamentare. Este un document
strategic care dă răspunsul în situaţia actuală şi la
provocările actuale. Este cel mai important
document elaborat în regiunea noastră. Consider
deci că Polonia are aici o privire trează. Nu ne
temem să ne exprimăm opinia, în instituţiile din
Europa, din care facem parte sau în relaţiile
bilaterale. Şi lucrul important, care se află în acest
document este confirmarea faptului că securitatea
Poloniei se bazează pe trei piloni strategici:
calitatea de membru al NATO, Alianţa militară pe
care o creăm şi a cărui politică dorim să o creăm,
în colaborare cu ceilalţi membri. De aceea, noi ne
dorim ca NATO să fie puternică şi credibilă. Al
doilea pilon îl reprezintă relaţiile strategice cu
Statele Unite. Şi cel de-al treilea îl constituie
capacităţile proprii de apărare. Acest al treilea
element reprezintă o completare a primelor două.
Dar este, de asemenea, oarecum şi o garanţie
suplimentară, în cazul altor variante, altor scenarii
neprevăzute. Suntem convinşi că NATO, în acest
moment, se găseşte deja pe drumul pentru găsirea
răspunsurilor la aceste provocări, care pun în  pericol pe membrii săi. Ce trebuie noi să facem şi
lucrul pentru care trebuie să ne mobilizăm este ca
deciziile care au fost luate la Summitul NATO, să
fie realizate la termen.

Dialog purtat la emisiune Ziua Z la postul de
televiziune The Money Chanel

„TREBUIE SĂ FIM PREGĂTIŢI ŞI PENTRU
ASTFEL DE ACŢIUNI
NECONVENŢIONALE”

– Domnule ambasador aş vrea să comentaţi un pic
opinia care există la unii cetăţeni din România şi
la unii din Europa, că nu ar trebui să ne facem
probleme, Rusia nu va ataca ţări membre ale
NATO. Dar Rusia vrea să aibă ultimul cuvânt în
fostele state sovietice. Deci poate veni cu forţele
armate până la graniţa NATO. Cum interpretaţi o
asemenea naivitate, pe care aş numi-o aşa, cu
indulgenţă?

– Bineînţeles că este o diferenţă esenţială între
atacul asupra unei ţări membre a NATO şi care
beneficiază de garanţiile de securitate şi faţă de
atacul asupra unei ţări care nu este membră a
Alianţei. În schimb, ce se întâmplă acum, în
Ucraina, reprezintă un motiv pentru ca noi să ne
neliniştim serios. Nimeni nu se aşteaptă ca NATO
să apere, cu forţe armate, Ucraina, pentru că
Ucraina nu este membru al Alianţei, deci ar fi
imposibil acest lucru. În schimb, aceste acţiuni
reprezintă expresia unei tendinţe, a unei politici cu
care noi nu suntem de acord. Care nu respectă
valorile pentru care a fost înfiinţată Alianţa. În
plus, mai avem de a face şi cu un lucru cumva nou,
ceea ce nu înseamnă că este mai puţin periculos,
ceea ce experţii numesc acţiuni hibride, respectiv
cele făcute folosind un arsenal larg de mijloace…
-…de la războiul propagandistic la trupele fără
însemne militare, celebrii omuleţi verzi…
-…care până acum au fost undeva în afara zonelor
de acţiune ale radarelor de apărare, pe care noi le
pregătisem în caz de evoluţii necorespunzătoare.
Deci şi aici trebuie luate anumite măsuri de
adaptare la această situaţie. Şi se pare că sunt
conştiente, atât structurile militare ale NATO, cât
şi ţările membre, de faptul că trebuie să fim
pregătiţi şi pentru astfel de acţiuni
neconvenţionale.

„ÎN ANUL 2016 VOM AVEA UN SUMMIT
NATO LA VARŞOVIA”

– Dar ţinând cont că vine Generalul Iarnă, cu
gazele ruseşti livrate sau nu, va pune sub semnul
întrebării această unitate, cel puţin teoretic.

– Eu sunt totuşi optimist. Consider că nu ar trebui
să ne concentrăm pe anumite semnale, care ar
arăta o oarecare diferenţă de opinii în cadrul UE
sau NATO. Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră,
acea ofensivă informaţională sau această activitate
în sfera informaţională, din partea Rusiei, tocmai
asta încearcă, să sporească impresia de pericol,
care există. Eu sunt convins că situaţia reală se
prezintă mult mai bine, decât ne-am putea gândi,
citind ceea ce apare în media. Noi trebuie să ne
uităm şi să ţinem cont de ceea ce avem pe hârtie,
deciziile privind sancţiunile, din partea UE, care
sunt în continuare realizate şi nimeni nu se
gândeşte să mai reducă din sancţiuni. În cadrul
Alianţei sunt în curs de implementare deciziile de
la Summitul NATO. Şi nimeni nu le va schimba.
În anul 2016 vom avea din nou, un Summit, de
data asta la Varşovia. Şi sper că atunci se va
închide acest proces de transformare al NATO, de
pregătire pentru o nouă situaţie şi că vom putea
spune la Varşovia că deciziile de la Newport au
fost implementate. Şi că NATO este mult mai
pregătit pentru aceste provocări.

„NIMENI NU ARE INTERES SĂ PUNĂ
RUSIA ÎN GENUNCHI”

– Domnule ambasador sunteţi perceput la
Bucureşti ca o voce calmă, un ambasador demn, şi
care nu ezită să pună punctul pe „i”, de câte ori
este necesar. Există voci care pun problema în
felul următor. Dacă sancţiunile economice se
dovedesc eficiente, atunci ce rost are să întărim
bugetele apărării?

– Pe de o parte consider că ar trebui ca aceste
sancţiuni să le privim nu ca un fel de pedeapsă sau
nu doar ca o pedeapsă, ci şi ca un mod de a
reacţiona la politica rusească, un mijloc de reacţie.
Există semnale care ne arată că această acţiune
este eficientă, că sunt rezultate. Consider că
nimeni nu are interes să pună Rusia în genunchi
sau să creeze haos economic în această ţară. Însă
trebuie să prezentăm o politică fără echivoc,
comună. Iar aceste mijloace de restricţii
economice reprezintă un instrument pe care
Uniunea Europeană îl are, de care dispune, pentru
că nu are o armată proprie. Nu va putea trimite
portavioane. Cheltuielile cu apărarea aş spune că
sunt ca şi cum am luat un credit, în ultimii 25 de
ani. Mai ales aliaţii noştri, din Vestul Europei, au
folosit foarte atent acele numite dividende ale
păcii. A fost de înţeles acest lucru. Asta cerea
opinia publică. Dar ceea ce a spus noul secretar
general al NATO a mers mai departe. În NATO
sunt aliaţi europeni ale căror cheltuieli, pentru
apărare, au scăzut sub nivelul de 1% din PIB, pe
de altă parte vedem cum cheltuielile pe care Rusia
le face cu apărarea cresc în proporţie geometrică şi
ajungem la o afectare a echilibrului. Deciziile de la
Summit nu fac decât să refacă, într-o oarecare
măsură, echilibrul. Obligarea de a se ajunge la 2%
din PIB, în viitor, nu reprezintă decât o revenire la
normalitate. Şi la o analiză realistă a situaţiei de
securitate.

„PÂNĂ ÎN ANUL 2022 VOM CHELTUI 32 DE
MILIARDE DE EURO PENTRU
MODERNIZAREA ARMATEI”

– Poate fi modelul polonez – legea pe care au
adoptat-o înţelepţii clasei politice de la Varşovia –
un model pentru alte state şi mă refer aici la
România, la Bulgaria, la Cehia, la state care
înainte au fost în socialism şi care acum însă se
chinuie cu un buget pe care l-aş considera sub
semnul întrebării, pentru armatele lor? Armate
care, altfel, au experienţă. Militarii români au fost
cu cei polonezi în teatre de operaţii. Personal am
întâlnit foarte buni ofiţeri polonezi, la Al
Diwaniyah, în Irak. Am lucrat cu ei la Szczecin, în
comandamentul Corpului Multinaţional de NordEst şi vreau să vă spun că îi consider profesionişti
100%. Ei au de partea lor un buget care le asigură
un statut demn. Cum ar putea oficialii din alte
state, inclusiv de la Bucureşti, să urmeze calea
poloneză?

– Nu aş dori să afirm că soluţiile găsite de Polonia
sunt cele mai bune. Fiecare ţară este liberă să îşi
găsească soluţiile proprii. Ceea s-a reuşit în
Polonia este asigurarea unor cheltuieli de apărare
faţă de unele dorinţe politice de a reduce aceste
cheltuieli. Ceea ce am introdus noi este un sistem
de planificare pe o perioadă de mai mulţi ani. Un
buget pe mai mulţi ani.

– Buget multianual bazat pe o planificare
multianuală.

– Una previzibilă, la nivelul de finanţare. Şi în
acest moment putem să ne gândim că, până în anul
2022, vom cheltui 32 de miliarde de euro, pentru
modernizarea tehnică a armatei. Adică achiziţiile
de tehnică de luptă nouă, înlocuirea unor
echipamente învechite…

– Asta în condiţiile în care Polonia şi-a întărit
forţele aeriene cu un număr impresionant de
avioane de luptă americane.

– Programul F-16 a reprezentat o decizie foarte
bună. Şi ne-a permis să ne verificăm capabilităţile
în ceea ce priveşte programele acestea dificile,
complicate. Ceea ce se întâmplă acum, de doi ani,
este un program de zece ani, care reprezintă
programul cel mai ambiţios, din Europa, de
modernizare a forţelor armate. Şi vorbim de toate
categoriile noastre de forţe armate şi cele terestre
şi cele aeriene şi cele navale. Rezultatul acestui
program urmează să fie un nivel al capabilităţilor
de apărare, care să ne permită realizarea unui efect
de a fi foarte eficienţi în cazul unei potenţiale
agresiuni. Costul unei eventuale agresiuni teoretice
asupra Poloniei ar trebui să fie atât de ridicat încât
nimeni să nu se gândească măcar la asta.

„UN MODEL ÎN NATO”

– În mod paradoxal, Berlinul este, la ora actuală,
pentru occidentalii europeni, o capitală de unde se
dă tonul la muzică. Iar Varşovia a devenit o
capitală de unde se dă tonul la muzica fostelor
state europene socialiste, în sensul bun, al
coagulării eforturilor de a avea o unitate la
nivelul UE şi la cel al comunităţii euroatlantice.
Ce relaţie există între Varşovia şi Berlin, din
perspectiva parteneriatului strategic?

– Relaţiile bilaterale cu Germania sunt foarte bune.
Am ajuns la ceea ce s-ar putea numi o comuniune
de interese. Acesta este rezultatul unei acţiuni de
mulţi ani şi al unei politici de construire a unor
relaţii foarte bune, care au început aproape acum
25 de ani, cu întâlnirea cancelarului de atunci,
Helmut Kohl, cu primul premier democrat al
Poloniei, Tadeusz Mazowiecki, ceea ce a constituit
începutul unui proces de lămurire a unor anumite
momente din istorie şi de construire a acestei
relaţii strategice. În ceea ce priveşte securitatea de
care vorbim acum, aţi amintit de acel Corp
Multinaţional, care este tripartit, acolo sunt
reprezentate trei ţări…

– Este vorba de militari din Polonia, Germania şi
Danemarca. Şi funcţiile sunt împărţite la cele trei
ţări.

– Este un exemplu de colaborare foarte eficientă.
Un model în NATO. Şi deciziile de la Summitul
NATO, din Ţara Galilor, din septembrie, fac ca
acest corp să fie cu un potenţial şi mai important în
ceea ce priveşte coordonarea acţiunilor de creare a
unor forţe cu foarte înaltă pregătire. Acest Corp
Multinaţional îşi va putea, în sfârşit, valorifica
potenţialul şi va putea să facă lucruri pentru care a
fost pregătit.

– Va avea trupe în subordine, acest Corp
Multinaţional, aşa cum are o altă structură
comparabilă, în Turcia?

– Ne aşteptăm ca la următoarele întruniri ale
miniştrilor din NATO să se discute anumite
detalii, atât în ceea ce priveşte distribuirea acestor
forţe de reacţie foarte rapidă, aşa numita
prepoziţionare, cu distribuirea anumitor mijloace
pe teritoriul ţărilor din regiunea noastră, cât şi în
privinţa anumitor soluţii operative şi a rolului
Corpului Multinaţional.

„POLONIA CONSIDERĂ CĂ PENTRU
SECURITATEA EUROPEI IMPLICAREA
SUA ESTE ESENŢIALĂ”

– Ca ofiţer român, acum în rezervă, sunt un proamerican convins. De aici şi întrebarea: cum
evaluaţi Parteneriatul Strategic dintre Polonia şi
Statele Unite?

– Parteneriatul este unul dintre pilonii politicii
noastre de securitate. Observăm, ca răspuns la
criza creată de Rusia, o confirmare a rolului SUA
în asigurarea securităţii ţărilor din regiune, inclusiv
a Poloniei. Aici nu există îndoieli, atât în ceea ce
priveşte prezenţa, pe bază de rotaţie, a forţelor
americane în Polonia, participarea sutelor, miilor
de soldaţi americani, la exerciţii comune cu forţele
armate poloneze, obligaţiile în ceea ce priveşte
sprijinirea capabilităţilor poloneze la
achiziţionarea, de către Polonia, a rachetelor
pentru avioanele F-16, lucru pe care
dumneavoastră l-aţi amintit, respectiv declaraţia
şefului forţelor terestre americane, din Europa,
privind prelungirea acestei prezenţe militare pe
viitor, toate acestea ne arată că toate aceste
obligaţii ale americanilor sunt solide. Bineînţeles
că Polonia este una dintre acele ţări care consideră
că pentru securitatea Europei implicarea
americanilor este esenţială. Şi aici suntem pe
aceeaşi lungime de undă cu România. Nu există
niciun fel de diferenţă între noi. Şi nu întâmplător
tocmai ţările noastre au fost alese de Statele Unite
ca locuri în care să îşi poziţioneze instalaţiile de
apărare. Este un factor suplimentar, care ne leagă.
Dar trebuie să ţinem minte şi trebuie să îi
convingem pe aliaţii noştri europeni că nu putem
să călătorim aici cu… naşul! Trebuie să ne
cumpărăm bilet. Trebuie să punem şi noi ceva.
Dacă ne aşteptăm ca SUA să îşi menţină, pe viitor, acest nivel de implicare.
Şi în situaţia politică din Europa, de acum, avem
nevoie unii de alţii, mai mult decât altădată, decât
în trecut şi sunt convins că direcţia aceasta, de
intensificare a colaborării noastre este atât în
interesul Poloniei, cât şi al României, al întregii
regiuni.
– Domnule ambasador vă mulţumesc frumos
pentru profesionalismul, căldura şi demnitatea cu
care aţi prezentat cauza Poloniei la frontiera de
est a NATO.
Interviu realizat de colonel (r.) dr. Ion Petrescu