INTÂLNIREA PRIMEI PROMOŢII CU OPT CLASE LA LUNA, DUPĂ 50 DE ANI DE LA ABSOLVIRE

Emoţie, bucurie şi melancolie sunt doar
câteva din trăirile unora din foştii elevi ai
promoţiei 1964-1965 a Şcolii Generale din
Luna. Ne-am întâlnit dupa 50 de ani de la
terminarea şcolii, ca primii absolvenţi cu 8
clase.

În mintea mea a încolţit de mult timp
gândul acestei revederi. Ma intrebam, adesea,
dacă voi ajunge să-mi văd visul împlinit, mai
ales în ultima vreme, când starea sănătăţii mi-a
pus unele semne de întrebare. Dar tot eu găseam
rezolvarea, spunându-mi: „ Mama a trăit
aproape 87 de ani, bunica maternă a fost şi ea
octogenară atunci când ne-a părăsit iar
străbunicul patern s-a stins la venerabila vârstă
de 102 ani.” Şi, astfel, impreuna cu Ana Furdui
şi Aurelia Fetiţă, am demarat acţiunea: vizite la
foştii colegi sau la cei din familiile lor,
telefoane. Părerea mea de rău este că nu toţi care
ar fi putut veni au fost prezenţi la acest
eveniment de suflet.

Vineri, 29 mai 2015, ora 11,00, în clădirea
fostei şcoli, în sala festivă, amenajată în locul a
două săli de clasă, au început să se adune foştii
elevi ai celor două clase precum şi dirigintii,
domnii profesori Mihai Ibănescu şi Ioan
Bembea, alături de fostul director, domnul
profesor Nicolae Dan.
Un clopoţel cu clinchet zglobiu, a anunţat
începerea orei de dirigenţie.
Domnul profesor Mihai Ibănescu, fostul
diriginte al clasei a VIII-a A a început cu
strigarea catalogului. Din cei 26 de absolvenţi au
fost prezenţi 9, au absentat 10 iar 7 sunt
decedaţi.

„Mă bucur că am posibilitatea de a fi din nou
faţă în faţă cu foştii mei elevi de acum 50 de ani,
să aud că v-aţi realizat visele şi v-aţi întemeiat
familii frumoase şi trainice. Aţi fost o generaţie
de elevi crescută şi formată în spiritul muncii
corecte, cinstite şi motivate pentru a vă implini
pe plan profesional şi social. V-aţi păstrat
chipurile frumoase şi v-am recunoscut după
trăsăturile din copilărie, care mi-au rămas
întipărite adânc în memorie. Vă mulţumesc că
mi-aţi oferit această şansă”, ne-a spus domnul
profesor Mihai Ibănescu.

Ni s-a adresat apoi domnul Ioan Bembea,
profesor de limba română şi fostul diriginte al
clasei a VIII-a B.

“Dragii mei foşti elevi,
Livia BACIU ŢILEA
1. BOAR PETRU – absent – bolnav
2. BLIDAR GHEORGHINA – prezentă; Căsătorită cu fostul
coleg de clasă, Macra Nicolae, are un un copil,pensionară dar
încă mai lucrează ca şi coafeză.
3. CĂLUŞER MARIA – decedată: Şc. Comercială
4. FETIŢĂ AURELIA – prezentă; Şc. Pedagogică, educatoare,
are 2 copii, văduvă, pensionară
5. FLOREA CRĂCIUN – prezent; Şc. profesională, are 6 copii,
este pensionar
6. GIURGIU GHEORGHE – absent; Şc. Profesională
7. GIURGIU MARIA – prezentă; are 4 copii; pensionară.
8. GODEA ANA – absentă
9. GODEA RUSANDA – absentă
10. HADA TEODOR – prezent; Facultatea de Ştiinţe
Economice, are o fată şi 2 nepoate. Încă mai este în actvitate,
profesor universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918” din
Alba Iulia.
11. HIDIŞAN GRIGORE – decedat; Facultatea de Agronomie.
12 HUDREA MARIA – absentă
13. LĂCĂTUŞ MARIA – absentă
14. MACRA NICOLAE – prezent; Şc. profesională, pensionar.
15. MAZĂRE CONSTANTIN –prezent; Şc. Profesională, are o
fată, pensionar.
16. MAZĂRE GAVRILĂ – absent;
17. MUNTEANU MARIA – absentă; Şc. Pedagogică,
educatoare, pensionară
18. NEMEŞ GHEORGHINA – decedată
19. OCOLIŞAN IOAN – decedat; Şc. Profesională
20. POPA DUMITRU – prezent; Politehnica, a fost ing. şef la
Compania de Apă Sebeş, căsătorit cu fosta colegă din VIII B,
Rusu Elena, are 2 fete şi 3 nepoţi, pensionar
21. RAD HOREA –absent; Şc. Profesională, pensionar
22. ROŞCA VASILE – absent
23. SOPOREAN GRIGORE – decedat; Şc. Profesională
24. ŞERBAN ANA – prezentă; Facultate de Chimie Industrială,
fost director adjunct la Uzinele Sodice din Ocna Mureş, are 2
fete şi 3 nepoţi, pensionară.
25. TULAI PARASCHIVA – decedată
26. ŢICUDEAN VIOREL – decedat; Şc. Profesională

Întâlnirea de astăzi este un moment cu
totul aparte, care nu am sperat că va avea loc sau
că voi participa la el. Un astfel de proiect, atunci
în 1965 când aţi terminat voi şcoala, ar fi fost
prea îndrăzneţ şi poate nerealist. Încă nu apăruse
cântecul pentru copii „Noi în anul două mii /
Când nu vom mai fi copii…” Şi iată că avem,
toţi cei prezenţi aici, această şansă pentru care
trebuie să mulţumim organizatorilor, d-nelor
Livia Ţilea–Baciu şi Ana Hetea-Furdui, din
partea clasei a VIII-a B, la care eu v-am fost
diriginte precum şi Aurelia Fetiţă-Botezan, ce se
fac „vinovate” pentru acest plăcut eveniment.

Se spune că prima iubire nu se uită. Este
adevărat. Aţi fost primii mei elevi în calitate de
diriginte şi de profesor de limba română. V-am
purtat cu mine tot timpul peste ani în inimă şi în
gând. Prin voi, fiindcă aţi învăţat atât de bine,
am avut şi eu ocazia să mă afirm ca un profesor
bun şi, ulterior, mi s-au deschis multe uşi. Aici
la Luna elevii şi părinţii aveau o atitudine
pozitivă faţă de şcoală. Pe vremea aceea copiii
învăţau pe rupte pentru a intra, prin concurs, la o
şcoală bună, fie că era liceu sau şcoală
profesională, iar cadrele didactice şi şcoala în
general, erau apreciate după numărul şi
procentul celor intraţi la alte şcoli. Voi nu numai
că nu ne-aţi făcut de ruşine, dar aţi făcut mare
cinste Şcolii din Luna, pentru care aveţi şi
astăzi un temeinic motiv de mândrie.

V-am iubit dar am fost răsplătit înzecit
de dragostea şi respectul vostru. Relaţia dintre
profesori şi elevi era atât de apropiată, aproape
ca într-o familie.

Pe mine şi pe soţia mea, profesoara
voastră de limba franceză, Silvia AvramBembea, ce azi, cu regret, nu poate fi prezentă,
din motive obiective, dar e cu gândul la voi, deci
nouă celor doi tineri profesori ai voştri ne-aţi
asigurat pentru tot restul vieţii „povara” unei
dulci amintiri. Ne-am căsătorit în 29 septembrie
1964, într-o zi călduroasă de toamnă; o nuntă
modestă, acasă. Voi eraţi în clasa a VIII-a. În
prima zi după nuntă, nu lunea ci marţea, că am
avut o zi învoire, la ora de franceză m-aţi invitat
şi pe mine să vin până în clasă. Am venit deci
amândoi profesorii, tinerii soţi. Surpriză de
proporţii! Catedra era plină de flori. Pe marginea
catedrei o bordură de trandafiri. De la uşă până
la catedră o alee din petale de flori multicolore
străjuită de două margini frumos aliniate din
flori şi verdeaţă. Pe toată mărimea tablei era
scris cu cretă colorată „Cale albă şi noroc!” Toţi
elevii erau în picioare. În momentul acela de
linişte totală şi de adâncă emoţie, ce nu poate să
nu declanşeze lacrimi, sala de clasă s-a umplut
cu vocea cristalină a elevilor:

„La mulţi ani, cu
sănătate / Să vă dea viaţa tot ce doriţi / Zile
senine şi fericire / La mulţi ani, să trăiţi!”

Alte
două buchete mari de flori ne-au fost oferite
individual…Astfel de momente, sigur, nu se pot
uita şi iată, acum după 50 de ani vă mulţumesc
din nou.Spuneam că în jurul şcolii pulsa viaţa
întregului sat. Toţi ne cunoşteam. Profesorii şi
învăţătorii făceam vizite la domiciliu, părinţii
veneau fără nici o reţinere la şcoală şi se
interesau de copiii lor. Nu erau suspiciuni de
părtinire, părinţii nu-i vorbeau de rău pe
profesori în faţa copiilor şi lucrurile mergeau
bine. Prin copii întregul sat cunoştea viaţa şcolii.
Se aflase şi de căsătoria noastră. Primarul de
atunci Mănăilă Rusu, ne-a adus la şcoală, din
propria gospodărie, cadou de căsătorie, cel mai
mare şi frumos boboc, un gâscan mare de tot,
alb-alb ca spuma, cu o fundă roşie la gât. În sala
profesorală şi în curtea şcolii numai râsete şi
aplauze. Cam aşa erau relaţiile inter-umane de
atunci, de aceea nu trebuie să privim cu ură
înapoi.În continuare doresc să auzim cuvântul
vostru, să aflăm câte ceva din viaţa de familie,
din cariera voastră profesională. Voi face apelul
după catalog, dar motivarea sau nemotivarea
absenţilor, de data aceasta, o veţi face voi fiind
mult mai îndreptăţiţi şi în cunoştinţă de cauză.

Vă mulţumesc tuturor celor ce sunteţi
prezenţi.”

Din cei 28 de absolvenţi ai clasei a VIIIa B, au fost prezenţi 10, absenţi 12 şi 6 decedaţi.
Cei prezenţi şi-au trecut în revistă, în
câteva cuvinte, activitatea de după absolvire şi
au vorbit şi despre cei absenţi sau plecaţi la cele
veşnice.

1. BĂLA IACOB – absent; Şc. profesională.
2. CĂLUŞER GAVRILĂ – absent – Plecat în Austria. Şc.
Profesională.
3. CĂLUŞER MARIA – prezentă; Şc. Veterinară, are doi
copii, este pensionară.
4. FETIŢĂ SUSANA – absentă
5. FILIP MARIA – decedată; Liceul Teoretic
6. GIURGIU TEODOR – absent; bolnav. Şc. de
tractorişti.
7. HADA GRIGORE – decedat, imediat dupa absolvirea
clasei a VIII-a
8. HĂŞMĂŞAN GHEORGHE – prezent; Facultatea de
Zootehnie, are o fată şi 2 nepoţi, deţine o afacere
profitabilă.
9. HETEA ANA – prezentă; Şc. Pedagogică, educatoare,
are 2 fete şi un nepot, pensionară
10. HETEA GHEORGHE – prezent; Politehnica, secţia
Mecanică, a fost director de S.M.A., are 2 băieti şi o
nepoată, este pensionar.
11. HIDIŞAN PETRU – absent; Şc. Profesională.
12. HUDREA ILEANA – prezentă; Şc. Comercială, are 2
copii şi 5 nepoţi, văduvă.
13. MĂRGINEAN IOAN – decedat; Şc. Profesională.
14. MĂRGINEAN MARIA – absentă; Facultatea de
Chimie Industrială, pensionară
15. MĂRGINEAN PETRU – decedat; Şc. Profesională.
16. MISCHIAN IOSIF – absent, bolnav; Şc. Profesională
717. MOLDAN SUSANA – absentă,bolnavă Şc.
Profesională
18. NEMEŞ ILEANA – prezentă; Şc. Comercială, are 3
copii şi nepoţi, văduvă
19. NEMEŞ MARIA – prezentă; Şcoala Comercială, are 2
băieti şi 3 nepoate, pensionară
20. ODVEREAN MARIA – absentă; Şc. de Contabilitate
21. PĂCURAR SUSANA – absentă;Şc. Comercială.
22. POGĂCEAN ANA – prezentă; Şc. de Contabilitate, are
2 copii şi 3 nepoţi,văduvă, pensionară
23. RUSU ELENA – prezentă; Şc. Pedagogică,
educatoare,are 2 fete şi 3 nepoţi, pensionară
24. ŞERBAN SUSANA – decedată; Şc. Pedagogică,
învăţătoare
25. TULAI IOAN – absent; Plecat în Spania. Facultatea de
Agronomie.
26. URCAN CONSTANTIN – decedat; Şc. Profesională.
27. URCAN IOAN – absent; Liceul Teoretic.
28. ŢILEA LIVIA – prezentă; Facultatea de Filologie, 3
copii şi 4 nepoţi, pensionară. Scriu poezii. Am fost
încurajată de domnii profesori Ioan Bembea şi Nicolae
Dan, cărora le mulţumesc. Si, pentru că sunt ultima din
catalog, prezentă aici, vreau sa vă adresez câtva
gânduri în versuri

CINCIZECI DE ANI

Cincizeci de ani! Este, oare, mult sau puţin?
Dinspre trecut, amintirile-n stoluri îmi vin.
Mă văd, din nou, copil în vechea noastră şcoală,
În clasa întâi iar mai târziu în generală.

Îmi amintesc, ca şi cum ieri ar fi fost,
Cînd, de aici, cu aripi timide am plecat în zbor
În viaţă, cu speranţe, să ne facem un rost
Şi să ne străduim pentru un frumos viitor.

Vai, cum n-am da, acuma, orişice comoară
Să ne întoarcem iar în şcoala generală,
Sa fim din nou colegi, măcar pentru un an
În clasa a opta, toţi câţi atunci eram.

Să fim iar împreuna cu toţii, umăr lângă umăr,
Toţi cei din clasa a opta, peste cincizeci la
număr,
Cu dirigintii noştri ce sunt aici de faţă
Şi cu profesori dragi ce nu mai sunt în viaţă.

Mi-e dor de dascălii ce i-am avut odinioară,
De domnul profesor, de doamna profesoară,
De toţi colegii care nu sunt acum aici de faţă,
De cei care îşi fac odihna sub verdeaţă.

Şi, din grădina sufletului pentru ei am adunat
Tot ce-am crezut că e mai bun şi mai curat,
Să le aduc prinos crescut de caldă mulţumire,
Dospit din dragoste, respect şi multă preţuire.

Ni s-a adresat apoi domnul profesor Nicolae
Dan, care, la început a propus un moment de
reculegere în amintirea foştilor dascăli şi elevi
care au trecut în nefiinţă

„Particip de fiecare dată cu o plăcută emoţie
la întâlnirea colegială a unor foşti elevi ai Şcolii
Generale Luna. Bilanţul realizărilor personale
în plan profesional şi familial este unul pozitiv,
pe măsura strădaniei fiecăruia, aproape identic
speranţelor noastre, profesori şi absolvenţi. Voi
concretiza prin câteva exemple: fosta elevă,
Livia Ţilea, care se remarca atunci prin
participare activă în cercul “Prietenii literaturii”,
cochetează cu muzele şi publică poezii inclusiv
în “Gândul Anonimului”. Soţii Dumitru şi Elena
Popa, foşti colegi şi vecini, fruntaşi ai clasei
atunci, tot fruntaşi cu funcţii de răspundere au
fost şi ca inginer, respectiv cadru didactic.

Hetea Gheorghe s-a doverit a avea iniţiative
creatoare pe tot parcursul activităţii
profesionale. Ana Şerban, sclipitoare la carte ca
elevă, şi-a dovedit calităţile organizatorice ca
inginer, ajungând să conducă Uzinele Sodice din
Ocna Mureş. O surpriză deosebit de plăcută ne-a
furnizat-o Teodor Hada care a urcat treptele unei
cariere universitare până la onoranta poziţie de
îndrumător în activitatea de realizare a unor teze
de doctorat. Lista unor exemple de realizări
lăudabile ar putea fi una lungă, cuprinzând nume
ale majorităţii absolvenţilor de acum 50 de ani,
ca dovadă că la Şcoala Generală din Luna, elevii
şi profesorii lor depuneau eforturi lăudabile
pentru atingerea scopului de a deveni specialişti
demni de respectul societăţii.”

Toţi cei prezenţi am stabilit să ne
întâlnim în fiecare an. De la şcoală am plecat la
Restaurant-Lac Luncani, unde, la o masă
rotundă (la propriu), preţ de câteva ore, am
schimbat impresii, am depănat „amintiri din
copilărie”, am povestit despre cei dragi nouă,
am luat numere de telefon.

Ne-am întors acasă mai bogaţi sufleteşte, cu
ochii jucând în lacrimi de bucuria revederii şi
cu bateriile încărcate pentru încă un an,
meditând, nu ştiu a câta oară, asupra trecerii
nemiloase a timpului:

“Ce iute trece vremea peste noi,
Cum zboară, vara, coasa prin trifoi
Şi smulge, ne-ncetat şi fără milă
Din calendarul vieţii, câte-o filă”.
Livia Ţilea Baciu – Trece vremea