Selectați pagina

IN MEMORIAM! ACADEMICIAN ANDREI ȚUGULEA

Academician Profesor Emerit Dr.
Docent Ing. Andrei Țugulea
(19.08.1928, Unțești, Basarabia,
azi Republica Moldova –
14.12.2017, București)

„Când se naște un copil, se spune
că vin ursitoarele să-i ureze un viitor cât
se poate de bun: să fie cel mai frumos, să
fie cel mai deștept, să fie cel mai bogat, să
fie cel mai viteaz. Bănuiesc că ursitoarele
au spus asta și despre mine, dar n-am ajuns
nici cel mai frumos, nici cel mai deștept,
nici cel mai bogat, nici cel mai viteaz.
Dar a existat o ursitoare, care mi-a
urat așa: să încerci că iubești cât
se poate de mult și să nu urăști
niciodată, pe nimeni. Eram atât
de mic, încât nu mai țin minte
cum arătau primele ursitoare
dar, pe parcursul vieții, mi-am
dat seama cine era ursitoarea
ultimă: aceea a fost MAMA.
Ea m-a învățat să iubesc și să
nu urăsc. De aceea mi-am iubit
studenții și studenții m-au iubit pe mine. În viața mea sunt
incapabil să urăsc.”
Andrei Țugulea [1]
Date biografice
Profesorul Andrei Țugulea s-a născut la 19 august
1928, in satul Unțești din Basarabia, tărâm cu o istorie
zbuciumată care a aparținut, în decursul timpului,
următoarelor state [18]:
– Principatul Moldovei (1620 – 1812);
– Imperiul Rus (1812 – 1918);
– România (1918 – 1940);
– URSS (1940 – 1941);
– România (1941 – 1944);
– URSS (1944 – 1991);
– Republica Moldova (din 1991).
Părinții, români basarabeni, s-au numit Ana și
Teodosie. Despre mamă ne-a spus că l-a educat în spiritul
prețuirii valorilor morale autentice [1].
Între anii 1934 – 1938, a urmat școala primară în
comuna Alexieni, județul Bălți, unde tatăl
său a fost învățător.
Studiile liceale le-a urmat, intre
anii 1938-1944, la „Liceul (azi, Colegiul)
Național” Iași, unul dintre cele mai vechi
și prestigioase instituții de învățământ
din România.
Liceul Național este descendentul
Gimnaziului Vasluian, înființat la 23
ianuarie 1828 de cărturarul Gheorghe
Asachi, și al Academiei Mihăilene, divizată
în 1860 în Universitatea din Iași și
în prezentul colegiu. Prestigioasa
școală, cu o vechime de aproape
două veacuri, are o istorie
bogată și onorantă. De-a lungul
anilor, prin băncile sau pe la
catedrele Naționalului din Iași
s-au perindat mari personalități,
printre care: Gheorghe
Asachi, Nicolae Iorga, Mihail
Sadoveanu, Ionel Teodoreanu,
Alexandru Philippide, Nicolae
Labiș, Petru Poni [19].
Intrarea trupelor sovie_
tice în Chișinău, în aprilie 1944, în timpul celui de Al
Doilea Război Mondial, a determinat evacuarea, refugiul
în Oltenia și înscrierea, pentru ultimele trei clase, între
1944 și 1947, la liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu
– Vâlcea, așezământ de prestigiu în acea zonă a țării.
În anul 1947, este admis la facultatea de
Electromecanică din Institutul politehnic București. În
toamna aceluiași an, Electromecanica s-a despărțit în:
facultatea de Mecanică și facultatea de Electrotehnică.
Înscris inițial la facultatea de Mecanică, și-a modificat
opțiunea, după ce, la sugestia unui coleg, a asistat la cursul
predat de profesorul Constantin Budeanu [1], [2].
A absolvit, în 1951, facultatea de Electrotehnică
și a fost reținut în învățământ. A funcționat, mai întâi, la
catedra de Măsuri și Aparate Electrice, șef de catedră:
Profesor Emerit Alexandru Th. Popescu, și apoi la catedra
de Electrotehnică, facultatea de Inginerie Electrică (numele
de azi).
După doi ani de la terminarea facultății, în 1953, s-a
înscris la doctorat.

A obținut, în 1958, titlul de doctor inginer în
specialitatea „Electrotehnică teoretică”, secundar „ Fizică
teoretică”, sub coordonarea Academicianului Remus
Răduleț, cu teza intitulată „Calculul prin încadrare al
permeanțelor în câmpuri cu simetrie”. A utilizat tehnici
variaționale de calcul al câmpului electromagnetic
cvasistaționar, premergând, ceea ce numim astăzi metoda
elementului finit.
În anul 1966, a devenit conducător de doctorat. În
1974 a obținut titlul științific de doctor docent în științe.
Rezultatele meritorii ale muncii sale didactice și
de cercetare științifică au permis efectuarea unor stagii de
documentare în URSS (1963) și de cooperare cu Franța,
Électricité de France (EDF), între 1971 – 1982.
Treptele strălucitei sale cariere didactice de formare
de ingineri au fost: asistent (1951), șef de lucrări (1957),
conferențiar (1961), profesor titular (1968).
Punând în valoare aptitudinile sale de organizare și
conducere în activitățile didactică și de cercetare științifică,
profesorul Andrei Țugulea a adus o contribuție unanim
recunoscută în dezvoltarea învățământului electrotehnic.
A avut următoarele responsabilități administrative:
– Șef al Catedrei de Electrotehnică , Universitatea
POLITEHNICA București (1974 – 1976), (1984 – 1990);
– Decan al Facultății de Electrotehnică, azi Inginerie
Electrică (1976 – 1984);
– Director al Departamentului de Științe al
Ministerului Educației și Științei;
– Secretar de Stat și membru al Guvernului României
(1990 – 1991);
– Director al Departamentului de Științe Inginerești
în limbi străine (engleză, franceză, germană) – 1995;
– Secretar General al Academiei Române (1999 –
2002) [2], [3].
A fost ales Senator în județul Sibiu, pe listele
Frontului Salvării Naționale și, între 16 octombrie 1992
– 21 noiembrie 1996, a funcționat ca membru al Comisiei
Permanente pentru Învățământ și Stiință din cadrul
Senatului României [2], [3].

A obținut următoarele titluri științifice și premii:
Membru al Grupului de lucru al Comitetului Român
de Terminologie (din 1955) și Coordonator al acestuia;
Premiul Traian Vuia al Academiei Române (1966);
Membru al Asociației Inginerilor Electricieni și
Electroniști din SUA [IEEE] (1991);
Membru corespondent al Academiei Române (18
decembrie 1991);
Membru titular al Academiei Române (29 ianuarie
1999);
Membru în Comitetul Director al Grupului Român
al Uniunii Interparlamentare (1993);
Ordinul Național de Merit în rang de Mare Ofițer (
1 decembrie 2000);
Medalia de Aur la Salonul Internațional de Invenții
EURECA, Bruxelles, pentru invenția: „Microsenzor pentru
câmpuri magnetice slabe”, autori: dr. Ing.Mircea Ignat,
prof.dr.ing. Andrei Țugulea și dr. ing. Ioan Puflea (2006);
Membru al Fundației Naționale de Știință și Artă
[FNSA] (2012);

Președinte al părții române a Consiliului chino –
român de cooperare Tehnico – științifică (2014) [2], [3],
[10].
A fost căsătorit cu Tatiana (născută Tureanu),
cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei
Române. Fii săi, Alexandru și Cezar – Adrian au făcut
studii de inginerie [2], [3].
A încetat din viață la 14 decembrie 2017, la 89 de
ani, profund regretat de studenții și doctoranzii, cărora le-a
fost mentor respectat, și de colegii, colaboratorii, prietenii
care i-au admirat cinstea, corectitudinea, generozitatea,
modestia, înaltele calități umane și profesionale.

Activitatea didactică

Începând din 1951, Andrei Țugulea a funcționat
în învățământul tehnic superior, la actuala Universitate
POLITEHNICA din București (UPB). A predat
la facultățile de Inginerie Electrică, Electronică și
Telecomunicații, Energetică, Departamentul de Științe
Inginerești, filiera francofonă, cursuri de Electrotehnică
generală, Bazele teoretice ale electrotehnicii, Introducere
în Ingineria Electrică, Fizică generală, Fizică atomică și
nucleară, Fizică teoretică, Analiza și modelarea câmpului
electromagnetic, Termodinamică. A fost dascălul respectat
și iubit a cincizeci de generații de studenți.
A conceput, în colaborare, manuale didactice
publicate în Editura Didactică și Pedagogică, EDP, pentru
învățământul preuniversitar, școli profesionale, școli de
maiștri, licee, din dorința de a pune la dispoziția tinerilor
materiale clare, care să le permită elevilor înțelegerea
fenomenelor electrice și magnetice.
– Protecția prin relee și automatizarea sistemelor
energetice, manual pentru școlile tehnice de maiștri, EDP,
1964;
– Electrotehnica, manual pentru liceele industriale
cu profil de electrotehnică, clasele a XI-a și a XII-a și
pentru școli profesionale, EDP, 1981, 1983, 1987;
– Electrotehnica, manual pentru clasa a X-a, EDP,
1989.
Pentru studenți, a publicat, în colectiv:
– Bazele electrotehnicii . Electrostatica și
electrocinetica. Editura Romconex, 1994;
– Electrotehnica și electronica aplicată, EDP, 1995.
Generația mea a avut privilegiul ca, în anul
universitar 1958 – 1959, la cursul de Bazele electrotehnicii,
să predea Academicianul Remus Răduleț, personalitate
prestigioasă, de înaltă ținută științifică, preocupat în
permanență să ne ajute să ne depășim serioasele lacune,
după liceul de 10 clase, fără cunoștințe de filosofie, limbi
clasice, limbi străine moderne. Am înțeles că regretul pentru
necunoașterea de catre studenti a simbolurilor alfabetului
grecesc l-a păstrat pană la ultima sa serie de predare [9].
În al doilea semestru a venit la catedră un cadru didactic
tânăr (mai târziu, am aflat că avea 30 de ani și că era șef

de lucrări, dar pentru noi era profesorul Andrei Țugulea).
Lecțiile erau clare, frumos prezentate, bine sistematizate,
predate într-un ritm alert, te invitau să gândești, urmăreai
principiile fizice, înțelegeai demonstrațiile matematice;
sala participa activ, era solicitată prin întrebări, atenția
era constant îndreptată către catedră, într-o liniște deplină.
Avea un real talent pedagogic, limbajul era al unui om
cultivat, prezenta atrăgător lucrările lui Faraday, Hertz,
Maxwell, dar se prezenta și pe sine, fiindcă avea propriile
sale cercetări științifice.
Am datoria să amintesc și alți profesori de excepție:
Profesorul Emerit Alexandru Th. Popescu, la disciplina de
Măsurări electrice și magnetice, căruia am avut neasemuita
șansă, după terminarea facultății, de a-i fi asistentă,
Academicianul I.S. Gheorghiu, la Mașini electrice,
Academicianul Gleb Drăgan, la Tehnica tensiunilor
înalte. Mi-am dat seama că profesorii mei s-au străduit
ne dăruiască nouă, studenților, tot ce aveau mai de preț în
mintea și în sufletul lor.
După mulți ani, am ascultat un scurt discurs al
profesorului Andrei Țugulea la un curs festiv:
„În Roma antică, trăia o patriciană rămasă celebră
în istorie pentru virtute și înțelepciune, Cornelia, mama
frațior Gaius și Tiberius Grahhus.
Într-o Romă a opulenței, ea se îmbrăca simplu, fără
bijuterii, ceea ce contraria spiritul comunității. Întrebată
fiind de o localnică curioasă unde îi sunt bijuteriile, ea
răspunde, arătând spre cei doi fii care o însoțeau; „Acestea
sunt comorile mele!”
„Să nu uitați că voi sunteți comorile noastre!”

Activitatea științifică

În paralel cu activitatea la catedră, a lucrat la
Institutul de Energetică al Academiei Române (din 1951
la 1953) și apoi, ca cercetător asociat, din 1960 la 1968.
Interesat de câmpul magnetic al Pământului, a participat la
cercetări și la Institutul de Geodinamică Sabba S. Ștefănescu
al Academiei Române, preocupat să explice deplasarea
anuală a polului magnetic față de polul geografic.
Deosebit de importantă în cercetarea științifică a
fost fructuoasa colaborare cu Électricité de France (EDF),
dintre anii 1971 – 1982, pe baza unui acord de colaborare
între Catedra de Electrotehnică a UPB și Service ERMEL
de la Direction d’études et recherches d’ Électricité de
France, cu rezultate practice aplicate în țară și în Franța.
Activitatea științifică a Academicianului Andrei
Țugulea a fost ilustrată prin mai mult de 100 de lucrări
publicate în reviste de specialitate românești sau străine,
referitoare la probleme de teorie a câmpului electromagnetic
și de teorie a circuitelor electrice, în următoarele direcții
[10], [11],[12],[15]:
Aplicarea metodelor variaționale directe la calculul
câmpurilor Laplaciene, prefigurând metoda elementului
finit (teza de doctorat, 1958);
Stabilirea ecuațiilor bidimensionale ale telegrafiștilor și aplicarea lor la structurile planare de microunde
(în colaborare cu Acad. Remus Răduleț);
Studiul cămpurilor electromagnetice cvasistaționare
în medii conductoare (împreună cu Acad. Remus
Răduleț și Acad. Alexandru Timotin), cu aplicație la
ecranarea electromagnetică și la pătrunderea cămpurilor
electromagnetice în structuri feromagnetice cu tole, în
colaborare cu EDF.

Elaborarea metodelor și a programelor de calcul
al câmpului magnetic și al pierderilor suplimentare prin
curenți Foucault în partea frontală a generatoarelor sincrone
de mare putere din centralele nucleare (împreună cu Acad.
Alexandru Timotin, profesor Augustin Moraru, profesor
Cezar Fluerașu, profesor Daniel Ioan), în colaborare cu
EDF.
Studiul transmisiei supratensiunilor tranzitorii în
înfășurările transformatoarelor electrice, în colaborare
cu EDF. Au fost stabilite modele pentru câmpul electromagnetic cvasistaționar în transformatoarele electrice
și programe de simulare a stării funcționale a rețelelor
electrice complexe, cu elemente neliniare.
Studiul fenomenelor de ferorezonanță în rețelele
electrice, în colaborare cu EDF.
Studiul și calculul ecranelor electromagnetice subțiri
la cuvele transformatoarelor de la Centrala Hidroelectrică
Porțile de Fier (în colaborare cu profesorii Constantin
Bălă, Augustin Moraru, Acad.Alexandru Timotin și ing. N.
Rotileanu). Studiul este de actualitate în cadrul mai larg al
domeniului compatibilității electromagnetice.
Introducerea parametrilor tranzitorii în circuitele
electrice cu efect de cămp și elaborarea teoriei circuitelor
cu parametri tranzitorii (în colaborare cu Acad.Remus
Răduleț și Acad. Alexandru Timotin). Aceste lucrări au
fost distinse, în anul 1966, cu premiul „Traian Vuia”
al Academiei Române. Astfel, a fost stabilită o punte
între teoria circuitelor electrice și teoria câmpului
electromagnetic. Ulterior, au apărut teze de doctorat care
studiază efectele de câmp în circuite electrice și rețele
termice;

Aplicarea termodinamicii proceselor ireversibile în
studiul fenomenelor de transport în semiconductoare;
Elaborarea unui teorii generale asupra calității
proceselor fizice și tehnice;
Generalizarea teoriei Acad. Constantin Budeanu
referitoare la fenomenele deformante din circuitele
electrice, la câmpul electromagnetic;
Elaborarea unei teorii referitoare la efectele
energetice ale circulației puterilor în regimuri nesimetrice și
nesinusoidale ale sistemelor energetice. Teoria se bazează
pe teorema de conservare a puterilor.
Vă rog să-mi fie permis să citez două lucrări din
acest domeniu, la care am avut onoarea să fiu colaboratoare
a profesorului meu:
Andrei Țugulea, Carmen Ionescu Golovanov,
Efectele energetice ale regimurilor nesimetrice și
deformante ale sistemelor energetice. Posibilități de
măsurare. ENERG, vol. III, Editura Tehnică, București,
1987, p. 130 – 162;
Andrei Țugulea, Carmen Ionescu Golovanov,

Sur les possibilitées de mesure des éffects énergétiques
déformants, Revue Roumaine des Sciences Techniques,
Série Électrotechniques et Énergétique , 32 (1987), p. 395
– 402.
A obținut, in colectiv, următoarele brevete de
invenție [16]:
Procedeu constructiv pentru micșorarea pierderilor
în fier la generatoarele electrice de frecvență ridicată,
brevet RO nr. 42449, din 22 aprilie 1961;
Sisteme de bare pentru curenți de șoc de mare
intensitate, brevet RO nr. 59311, din 3 mai 1971;
Baterie electrochimică miniaturizată, brevet RO nr.
96414, din 13 octombrie 1986.

Activitatea științifică a profesorului Andrei
Țugulea a fost valorificată în domeniul terminologiei, prin
contribuția sa în calitate de Redactor Coordonator al secției
Electrotehnica al marii enciclopedii „Lexiconul Tehnic
Român” în 19 volume (ediția a II – a), între anii 1957 –
1966, sub redacția generală a Acad. Remus Răduleț.
La sfârșitul anului 1981, s-a constituit pe lângă
Comitetul Electrotehnic Român (CER) un grup de lucru,
care împreună cu Comitetul Român de Terminologie,
condus de Acad. Andrei Țugulea, a avut misiunea să
elaboreze un Tezaur al Terminologiei Electrotehnice. În
anul 1986, a apărut la Geneva prima ediție a Tezaurului,
versiunea franceză, coordonatori: Florin Teodor Tănăsescu
și Acad. Andrei Țugulea.
A funcționat ca Secretar de Redacție al Revistei
„Electrotehnica”, Redactor Șef al „ Revue Roumaine
des Sciences Technique – Série Électrotechnique et
Énergétique”, editată de Academia Română și membru în
Comitetul de Redacție al Revistei de Istorie a Electrotehnicii
Românești, publicație a INCDIE ICPE – CA.
Ultima manifestare științifică, la care am avut
prilejul să-l ascult vorbind, a fost la Seminarul de Istorie
a Electrotehnicii Românești, condus de inițiatorul lui,
dr.ing. Mircea Ignat. Ne-am întâlnit atunci într-un loc de
valoroasă tradiție a documentării inginerești în domeniul
electrotehnicii, în biblioteca „ Profesori Christiana și
Alexandru Th. Popescu” a Catedrei de Măsurări, Aparate
Electrice și Convertoare Statice de Putere.
Biblioteca, înființată în anul 1929, a funcționat în
corpul D, în localul din Polizu, și a fost mutată la noul local
în anul 1970, prin strădania Profesorului Emerit Alexandru
Th. Popescu.

Această bibliotecă astăzi nu mai există; spațiul a
primit o altă destinație.
Activitatea de popularizare a științei
Sentimentul de responsabilitate educativă și
socială și, mai ales, talentul narativ sunt vădite în cartea
de popularizare a câmpului electromagnetic, realitate
nevăzută, dar prezentă în viața noastră.
Lucrarea „Câmpul electromagnetic?” scrisă de
profesorul Andrei Tugulea, s-a bucurat de un viu interes și
a avut două ediții, în 1983 și 1994, la Editura Tehnică și
o a treia ediție, în 2011, la Editura AGIR. A fost dedicată
mentorului său, academicianul Remus Răduleț [4], [5], [6].
„ Multe dintre ideile exprimate, explicit sau implicit,
în această carte, poartă amprenta profundă a personalității
acad.prof. Remus Răduleț, cu care autorul a colaborat mai
bine de trei decenii și căruia îi dedică această modestă
lucrare de popularizare a științei, activitate căreia domnia
sa i-a consacrat în ultimul timp, atât pasiunea cât și
talentul său, spre progresul nu numai material, dar mai
ales spiritual al românilor”.

Lucrarea prezintă unui public larg, într-un
limbaj accesibil, stadiul cunoștințelor despre câmpul
electromagnetic, pornind de la ecuațiile lui Maxwell. Scurte
date biografice ale oamenilor de știință care au contribuit la
introducerea și afirmarea conceptului de câmp sunt incluse
într-o Anexă. Autorul susține argumentat ideea că știința și
tehnica sunt componente ale culturii.
„ Încercarea de a susține integrarea valorilor științei
și tehnicii în cultura universală, concepută în sens larg, nu
este rodul numai al unei convingeri personale, ci poate mai
degrabă un răspuns la chemări și îndemnuri ale unor mari
făuritori de artă și cultură care au intuit încă de la început
această necesitate. Cultura româneasca are privilegiul
de a putea furniza asemenea îndemnuri exprimate în cele
mai desăvârșite limbaje ale artei. Căci oare cum am putea
înțelege următoarele versuri:

„ La steaua care-a răsărit
E-o cale atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.”
În ele, Mihai Eminescu exprimă cu o precizie
uimitoare toată esența teoriei ecuațiilor lui Maxwell:
viteza finită de propagare a luminii, adică a undelor
electromagnetice.
Dacă însă dorim să ne apropiem și de vremurile
noastre, să ne ațintim privirea spre Târgu – Jiu, căci
infinitul este unul dintre cele mai abstracte concepte ale
matematicii, iar pentru a-l sugera, Brâncuși a apucat
piramidele egiptene și le-a retezat vârfurile cu curaj,
punându-le alternativ unele peste altele, îndemnându-ne
să-i continuăm imaginar și liber plăsmuirea, oricât de sus
ar putea aspira cugetul și sufletul nostru.” [4], [5],[6].

Remember

Academicianul Profesor Emerit Andrei Țugulea,
talentat dascăl, pedagog de excepție, a instruit in
domeniul Bazele teoretice ale electrotehnicii peste 50 de
generații, în specialitățile Electrotehnică, Electronică și
Telecomunicații, Energetică, bucurându-se de respectul,
admirația și dragostea studenților, de care s-a apropiat cu
înțelegere și afecțiune [2], [10], [15]. A îndrumat peste
30 de teze de doctorat ale unor ingineri, dintre care unii
lucrează astăzi în alte țări ale lumii și păstrează amintirea
rigorii științifice și eleganței spiritului mentorului lor.
Strălucit cercetător, personalitate de referință a
electrotehnicii românești, a desfășurat o meritorie activitate
științifică la Universitatea POLITEHNICA București,

Institutul de Energetică și Institutul de Geodinamică Sabba
S. Ștefănescu ale Academiei Romăne; a obținut rezultate
originale și de mare valoare teoretică și practică, în special
în studiul proceselor tranzitorii de câmp, al ecranelor
electrodinamice subțiri, al structurilor bidimensionale
pentru microunde, al curenților Foucault, al circulației
puterilor în regim deformant. A adus numeroase și valoroase
contribuții la afirmarea Școlii Românești de Electrotehnică,
în ființă de aproape 90 de ani. În faimoasa Hall of Fame a
clădirii Comisiei Electrotehnice Internaționale din Berlin,
în galeria Scientist and Inventors, alături de Faraday, Ohm,
Siemens, Kelvin, Heaviside, Tesla, Marconi, Giorgi, apar
și doi electrotehnicieni români: Constantin Budeanu și
Remus Răduleț [7], [8].
Înzestrat cu alese insușiri manageriale, a indeplinit cu
succes funcții de prestigiu: șef al Catedrei de Electrotehnică,
decan al Facultății de Inginerie Electrică, Secretar de Stat
în Ministerul Invățământului și Stiinței, Senator de Sibiu
și membru al Comisiei Permanente pentru Învățământ și
Stiință din Senatul României. Bogata experiență didactică
și alesele aptitudini de dascăl i-au permis să contribuie
direct și eficient la Legea Invățământului și la Legea de
acreditare a instituțiilor de învățământ superior [2],[13].
Activitățile: didactică, științifică, culturală și socială
ale Academicianului Andrei Țugulea au impresionat
comunitatea, și au oferit un exemplu de onestitate,
modestie, muncă echilibrată, susținută, și , mai presus de
toate, de înaltă competență profesională.
„ A știut să umple minutul ce nu iartă cu șaizeci
de clipe încărcate de rod greu” , deci, așa cum ne-a spus
Joseph Rudyard Kipling (1886 – 1932), în celebra poezie
„If” („Dacă”), a fost un OM.
Carmen IONESCU GOLOVANOV, Profesor
Emerit, Universitatea POLITEHNICA București,
Membru în Comitetul Român pentru Istoria și
Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFTS), Academia Română
Bibliografie
[1] Academician Andrei Țugulea, Interviu, Compact
Disc, 2006.
[2] *** Academician Andrei Țugulea, Wikipedia.
[3]*** Academician Andrei Țugulea, webmaster@
romania-on-line.net>whoiswho>tuguleaandrei.
[4] Andrei,Țugulea, Câmpul electromagnetic?
„Colecția Știință și Tehnică pentru Toți”, Editura Tehnică,
1983.
[5] Andrei,Țugulea, Câmpul electromagnetic?
Editura Tehnică, 1994.
[6] Andrei,Țugulea, Câmpul electromagnetic?
Editura AGIR, 2011.
[7] Florin, Teodor, Tănăsescu, Remus Răduleț și
terminologia tehnică, Studii și Comunicări, vol.II, 2009,
p.97 – 120.
[8] Florin, Teodor,Tănăsescu, Remus Răduleț,
personalitate de prestigiu a electrotehnicii europene și o
prezență de neuitat în viața științifică a ICPE, www.icpe.
ro>files> Remus_Răduleț.
[9] Mircea, Ignat, Remus Răduleț (1904 – 1984),
Curierul de Fizică (nr.77) , Sept.2014.
[10] Ecaterina, Andronescu, Ioan,Hănțilă, A
Generation of Contributors to Electrical Engineering,
Andrei Țugulea, Revue Roumaine des Sciences Technique,
serie Électrotechnique et Énergétique,1/2004, p.9 – 12.
[11] Filiala Academiei Române Cluj – Napoca, La
multi ani, domnule profesor Andrei ȚUGULEA! http: //
www.facebook.com>Acad.Ro.Fil.Cj>photos> la-multiani-domnului-profesor…..
[12] Valeriu, Dulgheru, Personalități de vază ale
intelectualității tehnice din Basarabia. Andrei Țugulea.
Intellectus,n3/2006.
[13] Eliza, Dumitrescu, Florin, Mihai, Petre
Roman, despre miniștrii săi: „La vremuri noi, oameni
noi”, Jurnalul.ro, 28 iunie 2010.
[14] Academia Română , In memoriam:
Andrei Țugulea (1928-1987), https://acad.ro/
commem>doc2017>d1214 – Andrei Țugulea.
[15] *** In memoriam Andrei Țugulea, Revue
Roumaine des Sciences Techniques, Serie Électrotechnique
et Énergétique, , 1/ 2018, p. 3-4.
[16] Nicolae, Mihăilescu, Personalități ale inventicii
românești: Academician Andrei Țugulea, specialist în
bazele teoretice ale electrotehnicii, inventatorul sistemului
de bare pentru curenți de șoc de mare intensitate, Revista
Românâ de Proprietate Intelectuală, nr.6/2009, p. 6 – 61.
[17] Vasile, Constantin, Diaconescu, Pagini din
istoria învățământului superior de electrotehnică din
România, 1766 – 1940, Revista de Istorie a Electrotehnicii
Romănești, vol.3, Decembrie 2016, Nr.2.
[18] *** Bălți,Wikipedia.
[19] *** Colegiul Național Iași, Wikipedia.
Alese mulțumiri distinsei Doamne Inginer
Antoaneta Soci, pentru sprijinul acordat la documen-tarea
acestui articol. Carmen IONESCU GOLOVANOV

Gândul Anonimului

Arhivă