Hăşmăşan Teodor – Omul care face

În decembrie 1978 marele scriitor şi poet român Geo Bogza publica în revista România Literară o tabletă întitulată Rădăcini. În conţinutul ei maestrul reflecta  asupra răspunsului la întrebarea care i se punea frecvent în interviuri: De unde sunteţi maestre?. O întrebare simplă făcând parte din firescul curiozităţii umane, al cărei răspuns în mod normal trebuia să fie la fel de simplu, rezumat la indicarea localităţii natale.
Acest răspuns sec şi oficial nu îl satisfăcea pe marele scriitor, pentru care înţelesul întrebării era unul profund, el viza nu numai localizarea geografică a  evenimentului naşterii, ci încercarea de definire a originilor structurii sale pshihointelectuale care s-a dovedit de-a lungul întregii sale existenţe extrem de productivă, ancorată în realitatea vremurilor trăite dar şi tentată permanent la excursii pe spaţii întinse, şi la incursiuni în epoci şi perioade demult apuse asociate cu spaţiile străbătute. Pe această linie de gândire a ajuns Geo Bogza să povestească despre un străbun al său care ar fi plecat în jurul frământatei perioade a anului 1848 din Ardeal, dintr-o comună pur românească ajunsă în conflict cu autorităţile vremii, acel străbun al său se numea Giurgiu, nume care amintea de oraşul port de pe Dunăre şi nu întâmplător, deoarece maestrul explica faptul că după asasinarea mişelească a lui Mihai Viteazu la 1601 pe Câmpia de lângă Turda o parte din ofiţerii şi soldaţii săi credincioşi, de groaza turcilor nu sau mai întors la Giurgiu sau la Craiova ci s-au stabilit acolo pe Valea Arieşului în Podişul Transilvaniei, unde locurile erau la fel de fertile ca în Câmpia Română, iar comunitatea care i-a adoptat era pur românească. Aşa se face că în acel sat, căruia din păcate în tabletă nu i se precizează numele nefiind relevant pentru demonstraţia urmărită de autorul ei, s-au întemeiat două familii puternice familia Giurgiu formată probabil de giurgiuveni şi familia Căluşer formată din urmaşi ai căluşarilor, dansatorii de vrajă ai căluşului românesc. În tableta respectivă istorisind parcursul strămoşilor săi până au ajuns la Blejoi lângă Ploieşti, Geo Bogza, conchidea că răspunsul cel mai corect la întrebarea, De unde sunteţi maestre? ar fi fost din toată ţara, atât de mult considera el că a primit ca moştenire de la înaintaşii săi şi din locurile pe unde aceştia au vieţuit. Mi-am propus în tinereţe de mai multe ori să-i fac o vizită marelui scriitor pentru a avea o discuţie de detaliu despre cele două familii menţionate şi satul transilvan în care s-au stabilit. Spre marele meu regret nu am reuşit să-mi împlinesc această dorinţă arzătoare, sunt convins şi azi că aş fi aflat multe informaţii interesante pentru istoria satului nostru. Inginerul Hăşmăşan Teodor s-a născut la 14 noiembrie 1951 în comuna Luna având ca părinţi pe Teodor, născut în 1923, şi mama Teodora
născută în familia Căluşer una din cele două familii menţionate de marele scriitor Geo Bogza în tableta amintită. Familia de români Hăşmăşan originară dinspre munte, din satul Hăşmaş, se pare că a venit în Luna în secolul al XVII-lea. Conform evidenţelor înscrise în registrul bisericesc al comunei găsim consemnaţi pe Hăşmăşan Ştefan care a trăit între 1769-1837 şi Hăşmăşan Grigore care a trăit între 1795-1855, acesta din urmă participant la evenimentele de la 12 septembrie
1848 împreună cu un alt bărbat din aceeaşi familie Hăşmăşan Dănilă, amândoi fiind menţionaţi între răzvrătiţi în lucrarea Masacrul de la Luna, Editura Perfect, Bucureşti 2008, autori col. (r) Ion Mazere Luneanu şi Gelu Neamţu. Conform lucrării citate, celor doi, ca şi altor 180 de săteni li s-a ridicat coasa şi o furcă de fier pentru a nu le mai putea folosi într-o altă răzvrătire, uneltele fiind duse la Turda de către căpitanul Tarsaly, participant în 1848 şi la masacrul care a avut loc la Luna. Ca urmaş ai acestora îl menţionăm pe Hăşmăşan Nicolae străbunicul inginerului care la 1870 se afla în proces urbarial cu baronul Josica pentru pământul cuvenit, după desfiinţarea iobăgiei în 1848. Bunicii din partea tatălui sunt Hăşmăşan Gheorghe, ţăran ştiutor de carte, avea 3 clase primare făcute la şcoala parohială şi Maria Ilea, părinţii lui Hăşmăşan Teodor tatăl inginerului. Hăşmăşan Gheorghe a fost un om foarte talentat, un talent aproape fără egal, bun cunoscător al folclorului local şi interpret pasionat al cântecelor şi dansurilor populare. Obişnuia să adune tineretul şi să îi înveţe figurile dansurilor fecioreşti şi ponturile care se jucau în acea vreme. Maria Ilea bunica inginerului provenea şi ea dintr-o familie de ţărani, oameni chipeşi şi înzestraţi cu calităţi remarcabile care cultivate şi-ar fi dovedit marea lor valoare. Mătuşa bunici inginerului din aceeaşi familie Ilea a fost căsătorită cu învăţătorul şi luptătorul memorandist Simion Nicoară şi au avut împreună trei copiii, doi băieţi, Simion şi Iustin, şi o fată, Eugenia. Pentru a completa acest tablou al înrudirilor trebuie să precizăm că toţi cei trei copii ai învăţătorului au făcut studii superioare şi s-au remarcat ca intelectuali şi profesionişti recunoscuţi astfel: Simion născut în 1893 a urmat Gimnaziul şi Seminarul teologic de la Blaj, iar în perioada 1918-1921 Facultatea de ştiinţe juridice şi între anii 1928-1931 Facultatea de limba română şi filozofie. A ocupat o serie de funcţii publice importante, între 1921-1927: căpitan de oraş (preceptor şef) la Cluj, 1928-1936 director administrativ la Universitatea din Cluj. În urma unui conflict cu rectorul Ştefănescu Goangă părăseşte Universitatea. În 1939 se hirotoneşte ca preot greco-catolic şi este numit la parohia Rupea.
În 1948 părăseşte preoţia, deoarece refuză să devină preot ortodox. A fost o fire vulcanică puţin dispus la concesii, un om integru şi hotărât care şi-a apărat şi respectat principiile, chiar dacă a suferit pentru ele până la sfârşitul vieţii. Fratele lui mai mic Iustin a trăit între 1899-1926. A urmat cursurile gimnaziului de la Blaj ca bursier – bursa Şuluţiu, 300 de coroane anual. Talentat a fost orientat de inteligenţa românească să urmeze Politehnica la Bologna în Italia, devenind inginer de căi ferate, încadrat la atelierele de reparat vagoane din Apahida. A sfârşit într-un tragic accident strivit între tampoanele a două vagoane.
Nu a avut urmaşi, a fost o fire omenoasă şi un om credincios şi este înmormântat în cimitirul bisericii de la Luna alături de părinţi. Sora lor Eugenia s-a născut în 1901, a urmat cursurile liceului din Turda şi Facultatea de medicină la Cluj, s-a căsătorit cu Bengescu şi s-a stabilit la Craiova. Hăşmăşan Teodor, tatăl inginerului a luptat pe front în al doilea război mondial iar după război s-a angajat ca muncitor la Industria Sârmei Câmpia Turzii la secţia de turnătorie metale neferoase. A moştenit remarcabil înclinaţiile artistice ale tatălui său Gheorghe, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai buni dansatori din sat, un mare jucăuş şi un bun cântăreţ de muzică populară. Teodora, mama inginerului Hăşmăşan era aşa cum am spus descendentă a familiei Căluşer, era o femeie înaltă cu o constituţie robustă, o inteligenţă vie şi fire foarte comunicativă, cu un dezvoltat simţ al umorului. Recita şi declama frumos la nunţi chiuiturile tradiţionale cu un farmec aparte care nu putea să treacă neobservat de participanţi. Bunicul ei, Căluşer Teodor era cântăreţ la biserică, diac iar soţia lui Dieciţa a fost şi ea o femeie voinică şi plină de curaj. Din relatările sătenilor am aflat că la 1918 la răzvrătirea ţăranilor împotriva boierului a participat şi ieciţa la devastarea magaziilor cu cereale de la odaia lui Zeicu, a fost chiar arestată de cenderi unguri şi reţinută însă pentru puţin timp, fiindu-le frică de riposta sătenilor. Diacul şi soţia lui au avut patru băieţi, pe Sabin, Ilie, Octavian şi pe Teodor.
Teodor fiul diacului a urmat şi el ocupaţia tatălui său de cântăreţ urmând aşadar ca Diac. A avut doi băieţi pe Nelu care a urmat după liceu cursurile facultăţii de medicină din Cluj şi a devenit unul din cei mai buni doctori din Cluj specializat în Oncologie. A mai avut o fată Eleonora şi un băiat Iuliuţ muncitor. Octavian, fiul diacului Teodor a fost bunicul inginerului Hăşmăşan, ţăran care se ocupa însă şi cu cărăuşia şi comerţul era prezent la toate târgurile de cereale şi de animale din zonă. Cumpăra cereale marţea din târg de la Luduş şi le vindea sâmbăta în târg la Turda unde veneau mocanii din Munţii Apuseni cu lemne, cherestea, cibare, doniţe şi butoaie. Atât Octavian cât şi soţia sa erau oameni de talie înaltă, bine legaţi şi comunicativi. Copil fiind la colindat colonelul Mazere, în casa lui Octavian poreclit Gaja, a văzut prin geam primul brad de Crăciun. Octavian se ocupa şi de rânduielile bisericeşti, cântând în strană alături de fratele lui Toader care era, cum am spus, diac. Era cunoscut ca un om isteţ şi descurcăreţ, iar în după amiezele de duminică făcea mult haz la jocul de cărţi alături de prietenii şi tovarăşii săi Moji, Evlavie şi Mitru al lui Hada Alexe. Octavian şi soţia lui au avut împreună două fete, pe Teodora, mama inginerului Hăşmăşan şi Ileana căsătorită în Turda. Tot aceste impresionat volum de informaţii despre familia şi strămoşii inginerului Hăşmăşan Teodor explică în mare parte calităţile şi înzestrările sale, multe moştenite dar şi foarte multe cultivate prin educaţie şi muncă într-un permanent efort de autodepăşire. Teodor Hăşmăşan a urmat cursurile şcolii generale de 8 ani din Luna, în perioada 1958-1966, având ca învăţătoare în primii ani de formare pe remarcabila învăţătoare Dan Zamfira. A fost un elev bun, sârguincios, un copil plin de viaţă care îndrăgea mult cartea dar şi sportul şi mişcarea. După absolvire a urmat cursurile liceului teoretic din Câmpia Turzii unde după propriile sale mărturisiri a avut profesori de excepţie. În perioada 1970-1975 a urmat cursurile Facultăţii de mecanică din Cluj Napoca iar după absolvire a fost repartizat la Uzinele Independenţa Sibiu unde lucrează şi acum. La Independenţa a urcat treptele unei strălucite cariere profesionale funcţionând succesiv ca: tehnolog, şef de atelier, director la RME, iar din 1 martie 1994 până în prezent, director general. Om falnic, cu trăsături regulate şi o privire deschisă, pătrunzătoare, inginerul Teodor Hăşmăşan prin întreaga s-a înfăţişare şi prezenţă exprimă şi iradiază forţă şi încredere pentru cei din jur. Statura atletică, chiar dacă nu a făcut sport de performanţă denotă calităţi fizice şi capacitate de efort probate din plin în parcursul său profesional. Om studios şi profund în tot ceea ce a întreprinde, inginerul Hăşmăşan confirmă prin rezultatele sale moştenirea şi calităţile de excepţie ale predecesorilor intelectuali din familie dar şi îmbogăţeşte această zestre prin aportul său propriu remarcabil şi inconfundabil. În anii studenţiei sale a fost una din figurile remarcate în complexul studenţesc, în primul rând prin seriozitatea sa şi prin rezultatele obţinute în anii de studiu dar în acelaşi timp şi prin felul său de a fi, plin de viaţă, o viaţă tânără în care clocotea bucuria de a trăi, un om expansiv gata oricând săşi ajute colegii să comunice cu ei şi să împărtăşească  ipreună momentele de entuziasm şi bucurie, despre care cei care l-au cunoscut în acea perioadă povesteau, cu admiraţie şi mândrie în sat că atunci când Toader cânta cu colegii sau singur răsuna întreg complexul, aerul întreg se umplea de vibraţiile pline de armonie ale glasului său puternic şi de efectul unei interpretări care nu numai că atrăgea atenţia dar şi făcea mare plăcere celor ce îl ascultau, producând pentru mulţi o impresie de neuitat.
Personalitate cu valenţe multiple inginerul Hăşmăşan, pe lângă temeinica sa pregătire superioară ca inginer şi ca manager, conducător al unor mari grupuri de oameni organizaţi în secţii ateliere sau alte subunităţi de producţie sau al unei societăţi comerciale importante cu activitate industrială de mare complexitate cum este prestigioasa companie Independenţa, pe lângă toate ceste calităţi păstrează în tot ce face modul tradiţional de manifestare şi ori de câte ori se ivesc ocazii îşi aduce aminte de cântecele şi jocurile populare de la Luna, manifestându-şi dragostea faţă de aceste comori ale spiritualităţii locale, şi producând prin manifestările sale impresii plăcute şi cu atât mai surprinzătoare cu cât ele provin din partea unui intelectual performant în profesie, un om sobru şi foarte serios şi concentrat pe probleme în viaţa de zi cu zi, care se bucură de respectul şi preţuirea oamenilor cu care lucrează. Colonelul Ion Mazere îşi aduce aminte cu emoţie de momentul când l-a descoperit pe Teodor Hăşmăşan ca om cu ocazia manifestărilor organizate la aniversarea a 75 de ani de la înfiinţarea societăţii pe acţiuni Industria Sârmei Câmpia Turzii, eveniment care s-a încheiat cu o masă festivă oferită de organizatori la Cabana Buru din Munţii Apuseni. Acolo, spune domnul colonel, luneanul nostru, şi-a dat întreagă măsura talentului, energiei, dăruirii, pasiunii şi înzestrărilor sale uimind şi surprinzând întreaga asistenţă, formată din directori şi conducători de societăţi din toată ţara, prin frumuseţea cântecelor interpretate prin eleganţa, farmecul şi precizia cu care a jucat ponturile fecioreşti de la Luna, de parcă toată viaţa lui şi-o câştiga ca artist profesionist angajat la un ansamblu folcloric. Veniţi din toată ţara invitaţii îl priveau admirativ, colonelul Mazere obişnuind să spună că lui acest om puternic şi plin de calităţi fizice şi intelectuale i se părea un erou venit de departe, din mitologia antică, care într-un moment de destindere avea instinctiv ce să ofere celor din jur din bogăţia de însuşiri şi acumulări moştenite şi dezvoltate în timp pe care le purta cu el în intimitatea intrinsecă a fiinţei sale. Toate aceste calităţi care îmbină armonios inteligenţa cultivată cu tradiţia viguroasă moştenită, îl ajută fără pic de tăgadă, în munca sa de conducere în dialogul permanent cu subalternii, cu acţionarii, cu partenerii de afaceri, cu colaboratorii, cu prietenii şi cunoştinţele sale, dar şi cu sătenii pe care îi vizitează ori de câte ori are ocazia şi alături de care este mereu trup şi suflet. Ca profesionist, directorul Teodor Hăşmăşan se legitimează cu rezultatele societăţii pe care o conduce cu succes de mai bine de 16 ani. Savanta sa ştiinţă a comportamentului, calităţile de bun psiholog şi bun cunoscător al oamenilor, munca asiduă au fost elementele care au permis păstrarea acestei funcţii de mare răspundere, într-o perioadă de profunde transformări şi restructurări în care dinamica schimbărilor solicită înţelepciune, spirit de iniţiativă, abilităţi de bun negociator, clarviziune şi capacitatea de a face planuri şi de a le finaliza cu succes. Îmi amintesc cu emoţie de seara de august ’96, când la CNE Cernavodă se serba o mare victorie a industriei româneşti, finalizarea şi darea în exploatare comercială a primului grup nuclear de 700 MW în tehnologie Candu. Întreaga industrie din România anilor 80 a fost antrenată în realizarea acestui important obiectiv economic. Am lucrat în acea perioadă ca inspector energetic pentru zona Bucureşti şi ştiu că fiecare din zecile de mari unităţi industriale din Bucureşti avea o secţie cu regim de lucru special, dotări şi proceduri speciale în care mi se spunea cu mândrie aici facem produse pentru centrala nucleară de la Cernavodă, lucrau în sistemul calităţii pretins de proiectantul Canadian al grupului Candu. Iată de ce şi Independenţa din Sibiu a furnizat utilaje industriale complexe pentru CNE şi imensă a fost bucuria mea când pe lista personalităţilor menţionate şi recompensate cu diplome şi medalii am auzit şi un nume din Luna inginerul Teodor Hăşmăşan, director la Idependenţa Sibiu. Când l-am întrebat zilele trecute, mi-a spus cu modestie că da, îşi aduce aminte, mi-a descris şi utilajele produse, dar nu ştiu cum se face că nu a mai găsit diploma şi medalia primite. Iată de ce noi vedem în inginerul Hăşmăşan pe Omul care Face onorând cu brio profesia de inginer, care este în societatea omenească, prin excelenţă făcătorul tuturor lucrurilor pe care le folosim. Ceea ce însă îl caracterizează în mod deosebit pe Teodor Hăşmăşan este dragostea lui faţă de satul natal pe care nu l-a uitat niciodată. De câte ori timpul îi permite este prezent la evenimentele semnificative pe care satul le trăieşte; nunţi, botezuri, înmormântări, sărbători religioase şi foarte adesea duminicile când este nelipsit de la slujba de dimineaţa din biserică. Este un om religios, face parte din Consiliul parohial al Bisericii de cartier din Sibiu şi aşa cum a făcut-o şi bunicul său Octavian în biserica de la Luna, cântă în corul bisericii din Sibiu şi de la Luna la fiecare slujbă la care participă. S-a dovedit întotdeauna un bun fiu al satului, a sprijinit material lucrările de reparaţii ale bisericii şi iniţiativele concetăţenilor săi de a păstra memoria satului şi a valorilor lui. Trebuie să mărturisim cu bucurie că el a sprijinit material apariţia istoriei comunei, a ajutat la transportul şi difuzarea lucrărilor Comuna Luna Istorie şi Masacrul de la Luna în comună, în vederea distribuirii lor la lansare. Ca om Toader Hăşmăşan este un om  espectuos, amabil şi binevoitor, înţelegător şi bun partener de conversaţie cu oricine i se adresează, fără a face diferenţă între oameni, îi tratează pe toţi cu respectul şi deferenţa cuvenită. Încă din 1977 Teodor Hăşmăşan s-a căsătorit cu Iuliana Mazere din Luna absolventă a Facultăţii de medicină şi medic în Sibiu. Iuliana fata lu’ Nuţu lu’ Gheorghe al Sofii şi a Ilenei iurgiu este descendentă aşadar a familiei  Giurgiu, menţionată în tableta marelui scriitor român. Bunicul Iulianei Giurgiu, din partea mamei, Aurel Giurgiu, împreună cu fraţii lui Ilie şi Gheorghe, au moştenit superba grădină de pe valea Satului pe care au împărţit-o în trei loturi egale. Despre aceşti trei fraţi şi copiii lor remarcabili nădăjduim să avem ocazia de a mai vorbi în cadrul rubricii noastre Portrete de Luneni, ca şi despre familia Mazere în care s-a născut tatăl Iulianei. Din căsnicia lor s-a născut Ioan Teodor Hăşmăşan, care este în prezent lector la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, căsătorit şi tată a lui Alexandru Hăşmăşan, nepotul lui Toader şi al Iulianei şi bucuria familiei, chemaţi şi el şi părinţii lui să ducă mai departe, şi să îmbogăţească zestrea impresionată pe care o au, alimentată de rădăcinile adânc înfipte în secolele de tradiţie şi valoare ale comunei Luna.
În finalul acestor rânduri nu putem încheia fără a-l felicita pe Teodor Hăşmăşan din toată inima pentru parcursul său existenţial şi rezultatele sale de excepţie, fără să îi urăm viaţă lungă şi plină de sănătate şi bucurii şi să sperăm că modelul şi exemplul lui va fi urmat de cât mai mulţi copii născuţi.

Dr. ing. Gheorghe INDRE
Col. (r) Ion MAZERE LUNEANU