Selectați Pagina

GRAFOLOGIA – O ȘTIINȚĂ A SCRISULUI DE MÂNĂ

Născut la 12 iunie 1946,
Vasilați-Călărași, Facultatea de
Drept din Universitatea Craiova,
ex–cadru didactic la disciplinele
Criminalistică și Grafologie
la facultatea N. Titulescu din
Universitatea de stat din Craiova,
în perioada 1999-2009)
Este expert criminalist
autorizat în expertiza grafică și
tehnică a documentelor, având o experiență
în activitate de 47 de ani, și cu formare
grafologică, vicepreședinte al Corpului
Experților Criminaliști din România
(CECRO), membru aderent cu nr. 19771 al
Societății Franceze de Grafologie, membru
aderent cu nr. 524 al Asociației Grafologice
Italiene, autor, coautor, colaborator și
coordonator la volume și articole în domeniul
Grafologiei și Criminalisticii (cu precădere
în expertiza criminalistică a scrisului
și tehnică a documentelor), între care:
”Expertizele, mijloc de probă în procesul
penal”, ”Expertiza grafică și Raționamentul
prin analogie”, ”Caracterologie și
Grafologie, Eseuri, tipologii umane, tendința
criminală în scris, tendința suicidară în
scris”, ”Managementul resurselor umane
și Grafologie”, ”Grafologie. Personalitatea
în scris”, ”Personalități ale lumii și profilul
lor grafologic” (3 vol. de câte aprox. 1000
pagini fiecare), colaborări la emisiuni radio
și TV
Motto: ”Omul care scrie proiectează
inconștient natura sa interioară”
Max Pulver (1889-1952), autor
elvețian, figură proeminentă a
grafologiei
Grafologia este știința care are ca
obiect studiul scrierii (sincere)
unei persoane, pentru a determina caracterul,
temperamentul, în general personalitatea cu
calitățile și cu defectele acelei persoane.
Trăirea interioară a fiecăruia dintre
noi se trădează prin această manifestare materială care
este scrierea. Această activitate, constând în mișcări
automatizate ale brațului, mâinii și degetelor trebuie
considerată ca o gesticulație specială, ca o mimică a mâinii,
de altminteri de mare finețe și precizie. Scrierea trebuie
să fie deci considerată ca un grafic sensibil al mișcărilor
mâinii, săvârșită pe măsură ce aceste mișcări se produc. (A.
Athanasiu).
Fondatorul italian Padre Girolamo Moretti vedea,
din scris, individualitatea psihosomatică a subiectului
supus analizei, iar Pulver, fondatorul elvețian, afirma că
”omul, prin scrisul său, își face singur un autoportret”, în
timp ce grafologul spaniol Augustos Vels adăuga: ”scrisul
este ca o encefalogramă naturală în care se înregistrează
diversele schimbări de unde, frecvențe, direcție, intensitate,
formă și alte aspecte direct măsurabile ale personalității
noastre. În aceasta putem observa, ca într-un film, diferitele
manifestări ale forțelor noastre psihice, atitudinile noastre,
temperamentul nostru, caracterul, personalitatea”.
Putem decela reacțiile unui individ observând
activitatea mentală transmisă prin fluxul nervos materializat
în gestul grafic. Ca atare, gestul scriptural este în același
timp un reflex al întregii personalități a scriptorului; el nu
răsfrânge numai o serie de deprinderi motrice fără legătură
cu datul temperamental și personalitatea celui ce scrie.
Conformația morală, imaginea reală sau utopică pe care
scriptorul și-o face asupra lui însuși, își găsesc în scriere
corespondențe. Scrierea oferă o imagine complexă asupra
individului respectiv. Ea ne ajută să ne fie relevate nu numai
caracterul, temperamentul, starea emoțională, tulburările
psihice sau de personalitate, dar și datele constitutive
ale individului, cât și stările de moment. Și nu ne putem ascunde în niciun fel. Semnele unei scrieri ne dau amprenta
grafică care ne unicizează (Girolamo Moretti).
Părintele grafologiei este abatele Jean-Hyppolite
Michon (1806-1881), continuat de Jules Crepieux-Jamin
(1858-1940), fondatorul grafologiei moderne în Franța și
în lume, apoi în Germania Ludwig Klages (1872-1956),
Roda Wieser (1894-19860 ș.a., iar în România s-au ocupat
cu studiul scrisului prof. dr. Gheorghe Marinescu, prof. dr.
Ștefan Minovici, prof. dr. C. I. Parhon, dr. M. Derevici,
Helen Bogdanovici, Henric Sthal (cel care a corespondat
cu J. C. Jamin), Aurel Boia, Mihail Negru, dar și prof. dr.
docent Andrei Athanasiu.
Se impune o precizare: grafologia este studiul
psihologic al documentelor scrise, iar expertiza grafică se
ocupă cu identificarea autorului unui scris și cu descoperirea
falsurilor și este o disciplină care ține de criminalistică.
Grafologia, pe lângă valoarea sa intrinsecă, care
constă în acumularea de cunoștințe despre această știință,
dar și despre altele cu care se întrepătrunde (psihologie,
psihiatrie, psihanaliză), este valoroasă prin aplicațiile
sale în multe domenii de activitate, cum ar fi: pedagogia,
caracterologia, medicina, justiția, criminalistica,
managementul resurselor umane, istorie ș.a.
Marele avantaj al grafologiei este că ea oferă
posibilitatea unui diagnostic caracterial rapid, global și în
lipsa scriptorului (așa cum vom vedea în exemplul pe care
îl vom prezenta), fără a se mai recurge la laborioasele și
lungile investigări prin teste, ca și la observația în timp a
persoanei.
Profilul grafologic al lui Mihai Eminescu

Scriere clară, aliniată-rigid, mică, îngrijită,
ordonată, cu direcție incoerentă, barele la ”t” suspuse,
spațiată, iar semnătura este cu elemente în care domină
unghiul, gladiolată, depărtată de text și plasată în
dreapta, cu parafa care formează un unghi și continuă
cu două bucle stânga și dreapta, pentru ca finalul să fie
într-o fundă.
Persoană cu claritate de spirit, adaptare de
moment, politețe, grijă, ordine, spirit lucid, metodă,
rigorism și rigiditate de idei, în principii morale și
conduită. El nu asimilează armonios realitatea care
îl înconjoară și nu lasă nicio libertate manifestărilor
spontane ale inconștientului său – „supraveghere a
culpabilității personale și a altora”.
Subiectul se opune în mod absolut și cu
îndărătnicie la tot ce se găsește în afara principiilor,
metodelor sau părerilor sale. Severitate imperturbabilă.
Seriozitate gravă, punctualitate rece, fermitate
inflexibilă. Fanatism și intransigență agresivă împotriva
a tot ceea ce nu este metodă, atașare la formule, muncă,
disciplină, tradiții politice sau familiale.
Pentru profilul grafologic complet, rugăm
cititorii să parcurgă „Personalități ale lumii și profilul
lor grafologic”, vol. I, de Radu Constantin, Editura
ASAB; București, 2004, pp. 386-388.
23 iulie 2019

Gândul Anonimului

Arhivă