NOTA REDACȚIEI 

Gheorghe  INDRE

 

Numărul 73-76 al revistei Gândul Anonimului reflectă, în paginile sale, perioada calendaristică ianuarie-decembrie 2020, care a adus în istoria umanității amenințarea înfiorătoare a cumplitei pandemii cauzată de virusul Covid 19, care a debutat în decembrie 2019 în marele oraș Wuhan din China. Atunci, în preajma sărbătorii de Crăciun, lumea afla cu o  surprindere incredibilă că se construia un spital nou de mare capacitate în numai 6 zile, iar pentru omul de rând era greu de înțeles de ce atâta grabă. De abia câteva luni mai târziu, în România, oamenii au putut descifra misterul și au putut afla că este vorba de o boală contagioasă, foarte periculoasă și cu mare viteză de răspândire, reprezentând un pericol social de proporții, și că acel spital minune era destinat izolării și tratării pacienților contaminați, în condițiile în care nu se cunoștea un tratament, nu exista un vaccin, nu existau decât trimiteri la epidemiile anterioare din contemporaneitatea noastră și la epidemia cunoscută sub denumirea de Gripa Spaniolă, care apus capac nenorocirilor aduse de Primul Război Mondial.

Ce aduce nou acest număr al revistei este regândirea și rebotezarea rubricii permanente Eveniment, în primul rând, din cauza faptului că, în condițiile de stres și confruntare cu pericolul răspândirii bolii, numărul evenimentelor care au avut loc s-a redus foarte mult, forma de organizare și realizare a acestora a fost de asemenea mult  afectată, în peisajul social a apărut un accesoriu nou, masca, a cărei purtare a devenit obligatorie în spațiile închise, dând impresia că orice adunare publică organizată sau întâmplătoare, de regulă limitată ca dimensiuni din punctul de vedere al numărului de participanți, trimitea la ideea de carnaval invers, un carnaval al tristeții și suferinței, al spaimei și îngrijorării personale și colective. Masca folosită de infractori la comiterea de acte antisociale în acțiuni antisociale, jafuri, acte de terorism, manifestări ale unor organizații secrete criminale etc. a devenit un simbol al corectitudinii și bunei purtări, un semn al grijii față de propria persoană și față de sănătatea celor din jur. Totul s-a schimbat, toate semnificațiile privind condiția fundamentală a omului de ființă socială, privind nevoia de comunicare a sentimentelor și atitudinilor prin expresii ale feței, atât de importante într-o lume normală, au căzut în derizoriu sub semnul unor comandamente sanitare, recomandate de la cele mai înalte foruri și instituții competente cum sunt Organizația Mondială a Sănătății și autoritățile medicale de pe lângă guvernele țărilor lumii.

Această stare de fapt, a cărei durată în timp este greu de precizat, existând mesaje, unele cu caracter oficial, că ar putea dura ani de zile, sau chiar mai rău, că omenirea trebuie să se obișnuiască pentru totdeauna cu asemenea reguli, face ca, în viața oamenilor contemporani, să se furișeze și să se instaureze teama de a se mai întâlni, de a mai petrece împreună la bine și la rău, de se solidariza și chiar ajuta reciproc, cu alte cuvinte de a marca, de a organiza și trăi împreună evenimente memorabile pentru trecătorul lor parcurs existențial.

Din punctul de vedere al conținutului revistei, care nu este indiferentă la ceea ce se petrece în viața țării și a poporului român, unul din evenimentele importante de durată și cu consecințe dureroase pe termen lung, care ar trebui cunoscut și înțeles decât mai multă lume, în toată amploarea sa,  este indiscutabil distrugerea industriei românești, fără milă și fără nici o opreliște, ba mai mult consemnată adeseori ca o victorie a globalismului nivelator și a sistemului social orientat spre satisfacerea poftelor și lăcomiei nemăsurate a celor puțini și tot mai bogați și puternici, din țară și din afara ei, care au profitat și profită de pe urma acestui proces. Iată de ce, începând cu acest număr, înlocuim rubrica Eveniment cu o rubrică nouă Distrugerea industriei românești.

Trebuie, și de această dată, să adresăm cele mai sincere mulțumiri colaboratorilor revistei, acestor oameni  minunați care, cu dezinteres și fără nici o pretenție de recompensă, acceptă să trimită materiale originale create de mințile și sufletele lor, pentru bucuria cititorilor noștri. Revista poate fi citită în continuare pe site-ul dedicat  www.gandulanonimului.ro, unde în rubrica Arhivă se pot parcurge toate numerele apărute.

Ca de fiecare dată, un gând de recunoștință și o plecăciune se cuvine să adresăm memoriei întemeietorilor acestei publicații, pensionari militari din arma grăniceri și din alte arme, dar și civili entuziaști care au aderat de la început la ideea apariției periodice a unei publicații în care să își poată face cunoscute modestele lor încercări literare. În numerele anterioare, tot acest parcurs al revistei a fost detaliat, odată cu menționarea progresivă a tuturor etapelor până la versiunea de azi.

Revista continuă să exploreze, în măsura posibilităților și a modestelor resurse de care dispune, aspecte ale vieții contemporane, realități și opinii privind diversele aspecte ale vieții sociale și economice din România de azi.

Strădania noastră de a dedica un capitol permanent comunei Luna, în toți acești ani, nu a fost și nu este zadarnică. Cele 100 de exemplare pe care le transmitem și distribuim gratuit în comună și în zonă sunt așteptate de locuitori cu mare interes, fac parte din darurile fiecăruia dintre acești ani și nu sunt puțini cetățenii care au în bibliotecile lor toate numerele de revistă publicate din 2007 și până acum, în mare parte citite cu interes.

Toate costurile aferente editării acestei publicații sunt suportate din surse proprii, iar distribuția și difuzarea către cititori se face în mod gratuit și de asemenea, așa cum am mai menționat, colaborările nu sunt retribuite.  Revista „Gândul Anonimului” este apolitică, non-guvernamentală, non-profit, se menţine activă prin altruismul colaboratorilor şi prin sprijinul Parohiei Ortodoxe din Luna, cărora le mulţumim anticipat. Răspunderea juridică aparţine semnatarilor articolelor. Se permite orice reproducere cu precizarea sursei.

 

Gheorghe Indre