
George Stanca – PRIN NISIPUL PLIN DE CIFRE

PRIN NISIPUL PLIN DE CIFRE
George STANCA
ALT ORIENT EXPRES
Schimbăm macazul crăiasă
drezina pleacă la ora cafelei
avem timp să prindem expresul ce
ne va
debarca
la ţărmul bântuit de aştri.
Ştiu, ochii tăi frumoşi
– portocaliu industrial al miniului de plumb –
vor plânge.
Laşi în urmă lanuri de tristeţe
lacrimi ţesute în marame albe.
Dar, vom rămâne singuri
blindaţi în faţa
rachetele de croazieră cu rază medie de acţiune.
Crăiasă,
vei face plajă la un soare basedovian
mirosind orhidee cu apetit existenţial.
Ai să alergi încălţată
numai în crepide
goală şi uşoară
prin nisipul plin de cifre árabe.
Căzând în genunchi vei gusta cuminecătura,
fericirii divine la care visai
când în perini continentale arcada zigomatică
ţi-o odihneai.
De vântul se va obrăznici
rochii largi din velur cu volane
vor mângâia trupul tău de algă.
Săruturi de lung metraj îţi voi croi
la cele mai scumpe buticuri din port.
Manechin ai să fii,
arătând moda sânilor pastelaţi
în faţa peştilor de abis!
Magnolii mângâind violina da gamba
anemone cântând la flauto d’amore
glockenspielul lovit de valuri
fredonând un menuet al undelor
marine,
când tu vei păşi maiestuoasă
pe stânci.
Delir să fie,
când carcase din plastic
vor plânge la marginea mării!!!
Pe plaja pustie
făcând temenele,
doar eu îmbrăcat în camilafcă
sorbind
apa cristalină
din urma călcâiului tău
când ultimul
fir de nisip
va cădea
în clepsidră.
AMERICĂ, LACRIMĂ MARE CÂT UN OCEAN
Americă, salvează-ţi sufletele pierdute!
Scoate-le de sub ruine, de sub dărâmături,
scoate-le din norul acela ucigaş din care n-au mai ieşit
decât chipul morţii, decât chipul Satanei
cu barba sa lungă şi ascuţită cu turbanul lui alb pătat
de sânge,
Satan negru şi slab ca o stafie a umbrei umbrelor
morţii.
Şi deasupra crucea lui Dumnezeu
…Americă şi steagul tău ca un cer plin de stele!
Într-o zi, într-o singură zi ţi-ai umplut istoria de eroi
de eroi adevăraţi nu delincvenţi ca Dillinger şi Capone
Bonnie şi Clyde,
şi alte zeci de mituri false de bandiţi şi criminali
şi demenţi drogaţi şi dezaxaţi şi criminali în serie şi
sadici
din toate filmele alea ale tale alea idioate şi cretine
alea violente
alea cu care ai intoxicat copii tăi, ai mei şi ai
omenirii întregi!
Întoarce-te la Dumnezeu, Americă!
Educă-ţi copiii cu frica Lui şi în cultul morţilor
pe care El ţi i-a luat şi al eroilor pe care
El ţi i-a dat.
Într-o singură zi!
… Americă şi steagul tău ca un cer plin de stele!
America şi copiii tăi dispăruţi în ruine
America şi copiii tăi căzuţi în moarte
odată cu blocurile cele ‚nalte!
America iubită dorită visată blestemată urâtă,
blamată schilodită sluţită de atâta violenţă!
America văcarilor în pantaloni albaştri a killerilor
a pistolarilor a vampelor depravate drogate
hollywoodizate
Americă Americă Americă!
…şi steagul tău ca un cer plin stele
Plângi cu lacrimi de praf America!
azi eşti un pod peste ape tulburi,
peste munţi pleşuvi şi ierburi pitice,
peste canioanele taiate-n piatră de lucrarea apei şi a
vremii
peste deşertul Mohave şi ciulinii lui zburători,
peste Valea Morţii bătută de nisipuri fierbinţi,
peste palmierii din Florida,
peste plaja meschină de la Malibu
peste Mississippi cu negrii lui cântători.
Un imn de pomenire un gospel un blues amar
pentru cei plecaţi pentru cei căzuţi din cer sub
pământ!
11 septembrie Americă -ziua ta neagră
…Americă şi steagul tău ca un cer plin de stele!
Fluvii de lacrimi şi blues se revarsă-n Oceane
plâng toate trompetele din New Orleans,
toate chitările si privighetorile din Virginia
când plânge croncanul american
– american eagles mândro! –
… şi steagul tău plin de stele tremură nervos,
peste ruine Americă
peste morţii tăi fulgeraţi într-o clipă,
peste disperaţii de la etajul 80 fluturându-şi
cămăşile de speranţe vane,
peste fumul gros şi lăptos ridicat în valuri
mendeleeviene
mirosind a carbon a siliciu şi molibdem şi crom şi
wolfram şi nichel
şi seleniu şi cadmiu şi clor şi a toate elementele,
mirosind a moarte,
Americă!
***
…şi steagul tău ca un cer plin de stele
Fâlfâind zdrenţuit prăfuit obosit umilit
peste morţii tăi ascunşi de ruine
peste cerul tău înalt din care îţi lipsesc doi fii gemeni,
două simboluri două făclii înalte două sălcii în vânt,
două fire de păpădie cu mii şi mii de vieţi pierdute,
cu mii şi mii de suflete ridicate la cer.
Plâng pescăruşii Atlanticului tău cu lacrimi mari şi
sărate
plâng urşii din Alaska jderii din Nebraska,
mustangii din Texas.
America, lacrimă mare cât un Ocean!
… şi steagul tău ca un cer plin de stele!
…şi norul tău de praf şi carne şi nervi şi sânge
şi oase şi ţesuturi şi fire de păr bălai proiectând pe
cer,
într-o tristeţe gri – luminoasă
Crucea.
Dumnezeu să te binecuvânteze Americă !
Tu casă dulce casă pe tine, sieş, redă-te.
Căci
Tu n-ai să-nveţi a muri vreodată,
A m e r i c ă !
12 septembrie 2001
PĂDUREANCA
O vatră de foc eşti în jurul pădurii
şi arzi precum soarele-n luna cuptor
mă frig ochii tăi mari ca feţele lunii
şi arsura privirii mă trage să mor.
Mesteceni înalţi au venit să te vadă
ienuperi la tine se-nchină umil
din creste alunecă lina zăpadă
iar floarea de colţ se retrage-n pistil.
E un imn al naturii ce ţi se aduce
frumoasă şi caldă ca vatra ce eşti
o poamă de toamnă pârguită şi dulce
intrând — pădureanco — duios în poveşti.
Ce numai pădurea le ştie a le spune
cu glasu-i de vânturi bătute prin crengi
cum arzi preamocnită precum un tăciune
crăiasă-n arşiţă zămislită de regi
Ce-şi aveau vechi sălaşul în jurul pădurii
şi ardeau precum soarele în luna cuptor.
* * *
Să mă culc într-un clavecin
sau să mă culc într-o vioară
să adorm dus pe prispă afară
să beau cucută sau venin
Să mă întind pe carosabil
pe o şosea cu şase benzi
să-ţi vând ce nu mai e vandabil
şi tu să crezi
să crezi
să crezi
Să fiu un prost sub clar de lună
sau să mă cred geniu pustiu
să fiu eu fulgerul ce tună
să fiu
să fiu
să fiu
să fiu
ROBINSONADA
Pentru Aşi
Noi pe o insulă pustie
tu – ca o paşă de sex feminin
fără probleme sociale
fără sugestii şi reclamaţii;
vom instaura o democraţie
patriarhală
în care numai eu muncesc;
iar tu să stai în contemplarea
naturii care ne înconjoară
extatică
sălbatică
superbă
şi să-mi oferi cu graţie adjective:
minunat wonderful meraviglioso
suntem înconjuraţi de liane
peştii oceanici saltă veseli
pe crestele valurilor
palmierii îşi mişcă leneşi frunzele
nucile de cocos pică mălăieţ şi folcloric;
absolutul se află undeva în noi
sau pluteşte în aerul sărat;
trăim primitiv într-un embrion
care ne dă totul pe cale ombilicală
fără parlamente
fără edicte
fără dreptul de veto;
pe tronul de abanos
încrustat cu efigii naive
de mâinile mele proletare
domneşti doar tu
Doamna mea
de insulă
pustie.
SOLDAT IN MARŞ
Ţi s-a întâmplat vreodată, fiule,
să vezi un om împuşcat
cu inima atârnându-i pe piept
ca un mărţişor ?
Ei bine, fiule, eu am văzut aceasta !
Ţi s-a întâmplat vreodată prietene
să vezi un soldat în marş
călcând pe propriile-i viscere fără a şti
că e împuşcat în stomac ?
Ei bine, prietene, eu am văzut aceasta !
Ţi s-a întâmplat vreodată mamă
să aştepţi scrisoarea fiului
şi-n schimb să-ţi vină înştiinţarea
de la ministrul de război ?
Ei bine, mamă, nu eu am scris această epistolă
şi în general eu nu prea mai exist.
……………………………………………..
Ţi s-a întâmplat vreodată cetitorule
să citeşti o astfel de poezie
şi să ai o emoţie plăcută ca în faţa Giocondei
te întreb chiar eu poetul ?
Ei bine, cetitorule, nimic nu-i frumos
în toate acestea !
* * *
Când i-au dus se-ntrebau ce-au făcut
ce caută noaptea acolo sub scut
unii au aflat mai târziu peste timp
alţii aşteaptă miraţi în olimp
vor să afle şi ei ce-a mai fost
dacă jocul acela avea vreun rost
dacă oamenii sunt răbdători sănătoşi
dacă lumea-i mai bună, dacă suntem frumoşi
dacă la tratative se mai face ceva
dacă-ncep noi războaie dacă-ncepem pacea
.. . unii sunt humus alţii os încă sunt
cu toţii acolo la trei puşti sub pământ
şi noi trăitorii călcăm şi uităm
de scut şi de timp de nopţi, de olimp
de duşii sub glie de diplomaţie
iar ei morţii lumii sub miros de iască
dorm într-o atmosferă calmă prietenească
SONATINĂ
Să-mi dai dagherotipul tău
color
cum stai în scaun de mahon
şi cânţi la pianină sonatine
de amor
cu buclele spiral curgând
pe clape
şi cu bemoli sărind ca păstrăvii
prin ape
salonul să se vadă în fundal
şi bona tânără într-un
gobelin oval
(ar merge şi-un strămoş pe piedestal)
pendula de argint să-ţi bată tactul
să-ngheţe timpul
când
se anunţă actul
din piesa ce-o jucăm
-o tragedie de amor –
tabloul unu
scena -ntâi:
dagherotipul
tău
color.
STARE DE GER
La El Chinschi
Cer fumuriu irizări iernuroase
Frigul etern ce se bucură-n oase
Ramuri-reţele ca nişte grile
Într-un tablou de-el-Chinschi Vasile.
Dar cerul se face şi-albastru de frig
Ca-ntr-o simfonie de nordicul Grieg
Şi-n pomii uscaţi zac adânci clorofile
Într-un tablou de El Chinschi Vasile.
Copacii sunt reci şi au muguri de gheața
Casele-stane fără uşi iară viaţă
Zăpada-i albastră ca un cer din Antile
Sau ca-ntr-un tablou de El Chinschi Vasile.
Stau căpiţele-n câmp ca un clopot ceresc
Şi fânul miroase a vin îngeresc.
E gerul ce scârţâie ca metalul sub pile
Într-un tablou de El Chinschi Vasile.
Totu-i de sticlă şi-i încremenit
Ca după-o cortină de voal cernit
Doar norii se-nvârt peste deal parcă-s bile
Într-un tablou de El Chinschi Vasile.
Aerul straniu un alb scos din fire
E ca un iris de dumnezeire
Cer material de nopţi albe şi zile
Într-un tablou de El Chinschi Vasile
Aici te aştept draga mea stalactită
Eu stalagmit – picurat din iubită
Să-ţi cresc din lacrimi să-mi spui „copile”
Într-un tablou de El Chinschi Vasile.
STEA CU DIAMANTE
Primeşte plecarea genunchilor mei,
my lady madona
admiră îndelunga răbdurie cu care ţes
ovalul feţii-tale pe o pânză
de paing şi strig
eşti curăţia lumii
care curăţeşte frumosul
de urât
dându-ne lenea dulceţilor vieţii
pe care o hulim
din pricini strâmbe
ca oglinda în care îmi ascult
în – deşert – grăirea.
Primeşte plecarea oaselor mele
astăzi când mă lepăd de satana
când las să cadă sutana
sub care am vămuit
sângiuiri
zavistii şi
bântuieli
de-noroade
sub care am strâns rodul
vinului
grâului şi al
untdelemnului
spre a-mi dobândi îndrăsneala de
a
– ridicare ochii spre tine
– întindere mâna către aura ta divină
– supunere genunchii mei tremurânzi
pe boabe de mărgăritar mai frumoase
ca roua
şi mai rotunde
ca soarele.
Ci ascultă-mă
în dimineaţa aceasta în care mă deştept
întru-stare-înaintea-ta.
Ci primeşte-mă
în noaptea această cându mi-am săvârşit
lucrarea
şi pânza de paing îmbracă cu efigia ta
baldachinul în care-ţi foşneşti divinele
mătăsuri aduse de neguţători evrei
din orientul cel mai îndepărtat
posibil.
O, my lady
d’arbanville
d’isle of wight
d’altamont
tu eşti
lumina lumii mele mici
din care caleidoscopul
minaretelor şi marabuturilor
din bagdad arată o singură
figură
câmpuri de maci peste tot.
Căci,
cu chipul tău în cuget
îndrăsnesc a mă culca pe patul meu
din macadam
cu chipul tău mă trezesc
ţâşnind ca sângele când cuţitul în pâine
împlânt.
şi tot cu dânsul mă însoţesc
când mă preumblu prin urâtul şi răufăcutul
lumii.
Deci,
preamilostivă şi preamilosârde
my lady cea pe care
te văd
acum
lucind ca o
stea cu diamante
spre a mă face întrucâtva mulpreaferice
rogu-te
- aruncă-mi un argint din privirea ta
pe care o risipeşti cu dărnicie când cumperi
atlazurile
brocarturile
macrameurile
şi
pe care o dai fiştecăruia neguţător
de stambe
- învaţă-mă îndreptările tale
într-ale iubirii de aproape
de cât mai aproape
- stropeşte-mă cu isop
spre a mă
face alb precum
preacurăţia ta.
Şi
Carele eu atunci îţi voi rămâne
supus. îţi voi rămâne
pentru vecia veciilor
my lady
prea frumoasă
şi prealuminoasă
maria-ioana maria-ioana maria-ioana.
SUNT
Sunt vulturul ales de Dumnezeu
să ciugul zilnic din ficat lui prometeu
sunt genovezul columb ales să descopere continente
sunt fratele său bartolomeu
sunt cascada niagara
născută să cadă în gol zeci de stânjeni
sunt himalaya râvnită dorită
populând
bântuind visele căţărătorului
sunt musca de pe căciula politrucului
prins cu minciuna
sunt vaca de muls a escrocilor de aur
sunt dinţii de aur ai escrocilor cu dinţi de aur
sunt brăţara de platină a zeilor cu brăţară de platină
sunt diadema împăratului verde
sunt verdele împăratului verde
sunt împăratul împăratului verde
sunt clorofila din verdele împăratului verde
sunt verbul a fi travestit în sunt
sunt verbul a bea travestit în beţiv
sunt absintul de pe masa cavalerilor mesei octogonale
ce se bea numai în cupe octogonale,
le sorb de opt ori
opt picături octogonale
de absint octogonal
sunt irisul ochilor mari ai emmei bovary
la balul de la vaubyessard
sunt franjul dantelelor
din jupoanele conteselor
sunt o camee
din decolteul generos al emmei
sunt arhetipul şi atavismele
încălcite prin barba vikingului
sunt cămaşa lui hristos întoarsă pe dos
sunt lemnul din crucea golgotei
sunt laptele chimic ce dă gustul viitorului
sunt chimia gustului
sunt viitorul gustului
sunt viitorul viitorului gust
sunt laptele supt de remus şi romulus
la naşterea romei
sunt lupoaica mama lor vitregă
sunt ţâţa lupoaicei mama lor vitregă
sunt arcul de cerc din marea buclă a existenţei
nu am ajuns mare buclă din părinţi modeşti
nu am mâncat destulă pulbere de cărare
am rămas arc
dar marea buclă mi se supune,
ca să intri în ea intri mai întâi în mine
sunt homo hierarchicus opus lui homo aequalis
sunt ura lui nietsche
pentru tarantulele egalitarismului
sunt ziua de mâine şi ziua de ieri
când a început festinul de final al lumii
sunt pulberea pulberii pulberii
ce se va alege din pulberea pulberii lumii
Ăsta sunt eu!
Voi, cine-Mi sunteţi?
TABLOU
* * *
Se dăruieşte pictorului Vasile Chinschi
O lebădă albă pe-un lac de petrol
o mamă cernită pe-un câmp de zăpadă
o sabie albastră pe-un trunchi de învins
şi o lacrimă-ncet stă să cadă
e gata prieteni e gata tabloul
aici e contrastul — dincolo eroul
e gata tabloul
* * *
Pe drum s-a risipit lumina
lintiţa doarme peste lac;
privesc şi tac.
VALURI, VALURI, VALURI..
Când apare ea în uşă
cu ochi mari ca de păpuşă
trec fiori prelungi prin lanuri
marea liniştii din lună face valuri
valuri, valuri
Când îşi scoate ea taiorul
se-ngheaţă ecuatorul
se casează palmierii
bananierii cocotierii
pleacă apele din maluri
oceanul e o copaie făcând valuri
valuri, valuri
Când toca din cap şi-o scoate
frunzele din pomi cad toate
şi se-ntreabă se socoate
cum se-ntâmplă cum se poate
prinţesele fug din baluri
iar mătasea-n malacoare face valuri
valuri, valuri
Când tace ea din privire
răsar crini albi în potire
mişcă sfântul în icoană la schit şi la mănăstire
precista o ia pe dealuri
vântul suflă prin poiene
iarba face valuri,
valuri, valuri
Totul face valuri, valuri
pământ ape şi lumine
când apare ea la mine
când apare ea în uşă
cu ochi mari ca de păpuşă.
VIZIUNE
Când oamenii vor trăi în straturi
binele se va alege de rău.
Din el vor răsări ienuperi
în care vântul îşi va stabili
reşedinţa de vară.
Ierburi înalte vor hrăni
cu seva bunătăţii cerbi lopătari
încoronaţi cu flori de genţiana.
Odată pe zi oamenii se vor
răsuci pentru a binecuvânta
şi cealaltă faţă a lumii.
Râuri de acizi vor curge
acolo unde răul e depus
arzând cu fumul violet
grădinile subterane în care
un Adam şi o Evă minerală încearcă
în zadar renaşterea lumii
George Stanca