Selectați pagina

George Stanca – PRIN NISIPUL PLIN DE CIFRE

George Stanca – PRIN NISIPUL PLIN DE CIFRE

PRIN NISIPUL PLIN DE CIFRE

George STANCA

 

ALT ORIENT EXPRES

 

Schimbăm macazul crăiasă

drezina pleacă la ora cafelei

avem timp să prindem expresul ce

ne va

debarca

la ţărmul bântuit de aştri.

Ştiu, ochii tăi frumoşi

– portocaliu industrial al miniului de plumb –

vor plânge.

Laşi în urmă lanuri de tristeţe

lacrimi ţesute în marame albe.

Dar, vom rămâne singuri

blindaţi în faţa

rachetele de croazieră cu rază medie de acţiune.

Crăiasă,

vei face plajă la un soare basedovian

mirosind orhidee cu apetit existenţial.

Ai să alergi încălţată

numai în crepide

goală şi uşoară

prin nisipul plin de cifre árabe.

Căzând în genunchi vei gusta cuminecătura,

fericirii divine la care visai

când în perini continentale arcada zigomatică

ţi-o odihneai.

De vântul se va obrăznici

rochii largi din velur cu volane

vor mângâia trupul tău de algă.

Săruturi de lung metraj îţi voi croi

la cele mai scumpe buticuri din port.

Manechin ai să fii,

arătând moda sânilor pastelaţi

în faţa peştilor de abis!

Magnolii mângâind violina da gamba

anemone cântând la flauto d’amore

glockenspielul lovit de valuri

fredonând un menuet al undelor

marine,

când tu vei păşi maiestuoasă

pe stânci.

Delir să fie,

când carcase din plastic

vor plânge la marginea mării!!!

Pe plaja pustie

făcând temenele,

doar eu îmbrăcat în camilafcă

sorbind

apa cristalină

din urma călcâiului tău

când ultimul

fir de nisip

va cădea

în clepsidră.

 

 

AMERICĂ, LACRIMĂ MARE CÂT UN OCEAN

 

Americă, salvează-ţi sufletele pierdute!

Scoate-le de sub ruine, de sub dărâmături,

scoate-le din norul acela ucigaş din care n-au mai ieşit

decât chipul morţii, decât chipul Satanei

cu barba sa lungă şi ascuţită cu turbanul lui alb pătat

de sânge,

Satan negru şi slab ca o stafie a umbrei umbrelor

morţii.

Şi deasupra crucea lui Dumnezeu

…Americă şi steagul tău ca un cer plin de stele!

Într-o zi, într-o singură zi ţi-ai umplut istoria de eroi

de eroi adevăraţi nu delincvenţi ca Dillinger şi Capone

Bonnie şi Clyde,

şi alte zeci de mituri false de bandiţi şi criminali

şi demenţi drogaţi şi dezaxaţi şi criminali în serie şi

sadici

din toate filmele alea ale tale alea idioate şi cretine

alea violente

alea cu care ai intoxicat copii tăi, ai mei şi ai

omenirii întregi!

Întoarce-te la Dumnezeu, Americă!

Educă-ţi copiii cu frica Lui şi în cultul morţilor

pe care El ţi i-a luat şi al eroilor pe care

El ţi i-a dat.

Într-o singură zi!

… Americă şi steagul tău ca un cer plin de stele!

America şi copiii tăi dispăruţi în ruine

America şi copiii tăi căzuţi în moarte

odată cu blocurile cele ‚nalte!

America iubită dorită visată blestemată urâtă,

blamată schilodită sluţită de atâta violenţă!

America văcarilor în pantaloni albaştri a killerilor

a pistolarilor a vampelor depravate drogate

hollywoodizate

Americă Americă Americă!

…şi steagul tău ca un cer plin stele

Plângi cu lacrimi de praf America!

azi eşti un pod peste ape tulburi,

peste munţi pleşuvi şi ierburi pitice,

peste canioanele taiate-n piatră de lucrarea apei şi a

vremii

peste deşertul Mohave şi ciulinii lui zburători,

peste Valea Morţii bătută de nisipuri fierbinţi,

peste palmierii din Florida,

peste plaja meschină de la Malibu

peste Mississippi cu negrii lui cântători.

Un imn de pomenire un gospel un blues amar

pentru cei plecaţi pentru cei căzuţi din cer sub

pământ!

11 septembrie Americă -ziua ta neagră

…Americă şi steagul tău ca un cer plin de stele!

Fluvii de lacrimi şi blues se revarsă-n Oceane

plâng toate trompetele din New Orleans,

toate chitările si privighetorile din Virginia

când plânge croncanul american

– american eagles mândro! –

… şi steagul tău plin de stele tremură nervos,

peste ruine Americă

peste morţii tăi fulgeraţi într-o clipă,

peste disperaţii de la etajul 80 fluturându-şi

cămăşile de speranţe vane,

peste fumul gros şi lăptos ridicat în valuri

mendeleeviene

mirosind a carbon a siliciu şi molibdem şi crom şi

wolfram şi nichel

şi seleniu şi cadmiu şi clor şi a toate elementele,

mirosind a moarte,

Americă!

***

…şi steagul tău ca un cer plin de stele

Fâlfâind zdrenţuit prăfuit obosit umilit

peste morţii tăi ascunşi de ruine

peste cerul tău înalt din care îţi lipsesc doi fii gemeni,

două simboluri două făclii înalte două sălcii în vânt,

două fire de păpădie cu mii şi mii de vieţi pierdute,

cu mii şi mii de suflete ridicate la cer.

Plâng pescăruşii Atlanticului tău cu lacrimi mari şi

sărate

plâng urşii din Alaska jderii din Nebraska,

mustangii din Texas.

America, lacrimă mare cât un Ocean!

… şi steagul tău ca un cer plin de stele!

…şi norul tău de praf şi carne şi nervi şi sânge

şi oase şi ţesuturi şi fire de păr bălai proiectând pe

cer,

într-o tristeţe gri – luminoasă

Crucea.

Dumnezeu să te binecuvânteze Americă !

Tu casă dulce casă pe tine, sieş, redă-te.

Căci

Tu n-ai să-nveţi a muri vreodată,

A m e r i c ă !

12 septembrie 2001

 

Anton Rațiu - DIALOG - macheta 1 pe 1 ipsos H 120 cm

Anton Rațiu – DIALOG – macheta 1 pe 1 ipsos H 120 cm

 

PĂDUREANCA

 

O vatră de foc eşti în jurul pădurii

şi arzi precum soarele-n luna cuptor

mă frig ochii tăi mari ca feţele lunii

şi arsura privirii mă trage să mor.

Mesteceni înalţi au venit să te vadă

ienuperi la tine se-nchină umil

din creste alunecă lina zăpadă

iar floarea de colţ se retrage-n pistil.

E un imn al naturii ce ţi se aduce

frumoasă şi caldă ca vatra ce eşti

o poamă de toamnă pârguită şi dulce

intrând — pădureanco — duios în poveşti.

Ce numai pădurea le ştie a le spune

cu glasu-i de vânturi bătute prin crengi

cum arzi preamocnită precum un tăciune

crăiasă-n arşiţă zămislită de regi

Ce-şi aveau vechi sălaşul în jurul pădurii

şi ardeau precum soarele în luna cuptor.

* * *

Să mă culc într-un clavecin

sau să mă culc într-o vioară

să adorm dus pe prispă afară

să beau cucută sau venin

Să mă întind pe carosabil

pe o şosea cu şase benzi

să-ţi vând ce nu mai e vandabil

şi tu să crezi

să crezi

să crezi

Să fiu un prost sub clar de lună

sau să mă cred geniu pustiu

să fiu eu fulgerul ce tună

să fiu

să fiu

să fiu

să fiu

 

 

ROBINSONADA

Pentru Aşi

 

Noi pe o insulă pustie

tu – ca o paşă de sex feminin

fără probleme sociale

fără sugestii şi reclamaţii;

vom instaura o democraţie

patriarhală

în care numai eu muncesc;

iar tu să stai în contemplarea

naturii care ne înconjoară

extatică

sălbatică

superbă

şi să-mi oferi cu graţie adjective:

minunat wonderful meraviglioso

suntem înconjuraţi de liane

peştii oceanici saltă veseli

pe crestele valurilor

palmierii îşi mişcă leneşi frunzele

nucile de cocos pică mălăieţ şi folcloric;

absolutul se află undeva în noi

sau pluteşte în aerul sărat;

trăim primitiv într-un embrion

care ne dă totul pe cale ombilicală

fără parlamente

fără edicte

fără dreptul de veto;

pe tronul de abanos

încrustat cu efigii naive

de mâinile mele proletare

domneşti doar tu

Doamna mea

de insulă

pustie.

 

 

SOLDAT IN MARŞ

 

Ţi s-a întâmplat vreodată, fiule,

să vezi un om împuşcat

cu inima atârnându-i pe piept

ca un mărţişor ?

Ei bine, fiule, eu am văzut aceasta !

Ţi s-a întâmplat vreodată prietene

să vezi un soldat în marş

călcând pe propriile-i viscere fără a şti

că e împuşcat în stomac ?

Ei bine, prietene, eu am văzut aceasta !

Ţi s-a întâmplat vreodată mamă

să aştepţi scrisoarea fiului

şi-n schimb să-ţi vină înştiinţarea

de la ministrul de război ?

Ei bine, mamă, nu eu am scris această epistolă

şi în general eu nu prea mai exist.

……………………………………………..

Ţi s-a întâmplat vreodată cetitorule

să citeşti o astfel de poezie

şi să ai o emoţie plăcută ca în faţa Giocondei

te întreb chiar eu poetul ?

Ei bine, cetitorule, nimic nu-i frumos

în toate acestea !

* * *

Când i-au dus se-ntrebau ce-au făcut

ce caută noaptea acolo sub scut

unii au aflat mai târziu peste timp

alţii aşteaptă miraţi în olimp

vor să afle şi ei ce-a mai fost

dacă jocul acela avea vreun rost

dacă oamenii sunt răbdători sănătoşi

dacă lumea-i mai bună, dacă suntem frumoşi

dacă la tratative se mai face ceva

dacă-ncep noi războaie dacă-ncepem pacea

.. . unii sunt humus alţii os încă sunt

cu toţii acolo la trei puşti sub pământ

şi noi trăitorii călcăm şi uităm

de scut şi de timp de nopţi, de olimp

de duşii sub glie de diplomaţie

iar ei morţii lumii sub miros de iască

dorm într-o atmosferă calmă prietenească

 

 

SONATINĂ

 

Să-mi dai dagherotipul tău

color

cum stai în scaun de mahon

şi cânţi la pianină sonatine

de amor

cu buclele spiral curgând

pe clape

şi cu bemoli sărind ca păstrăvii

prin ape

salonul să se vadă în fundal

şi bona tânără într-un

gobelin oval

(ar merge şi-un strămoş pe piedestal)

pendula de argint să-ţi bată tactul

să-ngheţe timpul

când

se anunţă actul

din piesa ce-o jucăm

-o tragedie de amor –

tabloul unu

scena -ntâi:

dagherotipul

tău

color.

 

 

STARE DE GER

La El Chinschi

 

Cer fumuriu irizări iernuroase

Frigul etern ce se bucură-n oase

Ramuri-reţele ca nişte grile

Într-un tablou de-el-Chinschi Vasile.

Dar cerul se face şi-albastru de frig

Ca-ntr-o simfonie de nordicul Grieg

Şi-n pomii uscaţi zac adânci clorofile

Într-un tablou de El Chinschi Vasile.

Copacii sunt reci şi au muguri de gheața

Casele-stane fără uşi iară viaţă

Zăpada-i albastră ca un cer din Antile

Sau ca-ntr-un tablou de El Chinschi Vasile.

Stau căpiţele-n câmp ca un clopot ceresc

Şi fânul miroase a vin îngeresc.

E gerul ce scârţâie ca metalul sub pile

Într-un tablou de El Chinschi Vasile.

Totu-i de sticlă şi-i încremenit

Ca după-o cortină de voal cernit

Doar norii se-nvârt peste deal parcă-s bile

Într-un tablou de El Chinschi Vasile.

Aerul straniu un alb scos din fire

E ca un iris de dumnezeire

Cer material de nopţi albe şi zile

Într-un tablou de El Chinschi Vasile

Aici te aştept draga mea stalactită

Eu stalagmit – picurat din iubită

Să-ţi cresc din lacrimi să-mi spui „copile”

Într-un tablou de El Chinschi Vasile.

 

George Stanca

George Stanca

 

STEA CU DIAMANTE

 

Primeşte plecarea genunchilor mei,

my lady madona

admiră îndelunga răbdurie cu care ţes

ovalul feţii-tale pe o pânză

de paing şi strig

eşti curăţia lumii

care curăţeşte frumosul

de urât

dându-ne lenea dulceţilor vieţii

pe care o hulim

din pricini strâmbe

ca oglinda în care îmi ascult

în – deşert – grăirea.

Primeşte plecarea oaselor mele

astăzi când mă lepăd de satana

când las să cadă sutana

sub care am vămuit

sângiuiri

zavistii şi

bântuieli

de-noroade

sub care am strâns rodul

vinului

grâului şi al

untdelemnului

spre a-mi dobândi îndrăsneala de

a

– ridicare ochii spre tine

– întindere mâna către aura ta divină

– supunere genunchii mei tremurânzi

pe boabe de mărgăritar mai frumoase

ca roua

şi mai rotunde

ca soarele.

Ci ascultă-mă

în dimineaţa aceasta în care mă deştept

întru-stare-înaintea-ta.

Ci primeşte-mă

în noaptea această cându mi-am săvârşit

lucrarea

şi pânza de paing îmbracă cu efigia ta

baldachinul în care-ţi foşneşti divinele

mătăsuri aduse de neguţători evrei

din orientul cel mai îndepărtat

posibil.

O, my lady

d’arbanville

d’isle of wight

d’altamont

tu eşti

lumina lumii mele mici

din care caleidoscopul

minaretelor şi marabuturilor

din bagdad arată o singură

figură

câmpuri de maci peste tot.

Căci,

cu chipul tău în cuget

îndrăsnesc a mă culca pe patul meu

din macadam

cu chipul tău mă trezesc

ţâşnind ca sângele când cuţitul în pâine

împlânt.

şi tot cu dânsul mă însoţesc

când mă preumblu prin urâtul şi răufăcutul

lumii.

Deci,

preamilostivă şi preamilosârde

my lady cea pe care

te văd

acum

lucind ca o

stea cu diamante

spre a mă face întrucâtva mulpreaferice

rogu-te

  1. aruncă-mi un argint din privirea ta

pe care o risipeşti cu dărnicie când cumperi

atlazurile

brocarturile

macrameurile

şi

pe care o dai fiştecăruia neguţător

de stambe

  1. învaţă-mă îndreptările tale

într-ale iubirii de aproape

de cât mai aproape

  1. stropeşte-mă cu isop

spre a mă

face alb precum

preacurăţia ta.

Şi

Carele eu atunci îţi voi rămâne

supus. îţi voi rămâne

pentru vecia veciilor

my lady

prea frumoasă

şi prealuminoasă

maria-ioana maria-ioana maria-ioana.

 

 

SUNT

 

Sunt vulturul ales de Dumnezeu

să ciugul zilnic din ficat lui prometeu

sunt genovezul columb ales să descopere continente

sunt fratele său bartolomeu

sunt cascada niagara

născută să cadă în gol zeci de stânjeni

sunt himalaya râvnită dorită

populând

bântuind visele căţărătorului

sunt musca de pe căciula politrucului

prins cu minciuna

sunt vaca de muls a escrocilor de aur

sunt dinţii de aur ai escrocilor cu dinţi de aur

sunt brăţara de platină a zeilor cu brăţară de platină

sunt diadema împăratului verde

sunt verdele împăratului verde

sunt împăratul împăratului verde

sunt clorofila din verdele împăratului verde

sunt verbul a fi travestit în sunt

sunt verbul a bea travestit în beţiv

sunt absintul de pe masa cavalerilor mesei octogonale

ce se bea numai în cupe octogonale,

le sorb de opt ori

opt picături octogonale

de absint octogonal

sunt irisul ochilor mari ai emmei bovary

la balul de la vaubyessard

sunt franjul dantelelor

din jupoanele conteselor

sunt o camee

din decolteul generos al emmei

sunt arhetipul şi atavismele

încălcite prin barba vikingului

sunt cămaşa lui hristos întoarsă pe dos

sunt lemnul din crucea golgotei

sunt laptele chimic ce dă gustul viitorului

sunt chimia gustului

sunt viitorul gustului

sunt viitorul viitorului gust

sunt laptele supt de remus şi romulus

la naşterea romei

sunt lupoaica mama lor vitregă

sunt ţâţa lupoaicei mama lor vitregă

sunt arcul de cerc din marea buclă a existenţei

nu am ajuns mare buclă din părinţi modeşti

nu am mâncat destulă pulbere de cărare

am rămas arc

dar marea buclă mi se supune,

ca să intri în ea intri mai întâi în mine

sunt homo hierarchicus opus lui homo aequalis

sunt ura lui nietsche

pentru tarantulele egalitarismului

sunt ziua de mâine şi ziua de ieri

când a început festinul de final al lumii

sunt pulberea pulberii pulberii

ce se va alege din pulberea pulberii lumii

Ăsta sunt eu!

Voi, cine-Mi sunteţi?

 

 

TABLOU

 

* * *

Se dăruieşte pictorului Vasile Chinschi

O lebădă albă pe-un lac de petrol

o mamă cernită pe-un câmp de zăpadă

o sabie albastră pe-un trunchi de învins

şi o lacrimă-ncet stă să cadă

e gata prieteni e gata tabloul

aici e contrastul — dincolo eroul

e gata tabloul

* * *

Pe drum s-a risipit lumina

lintiţa doarme peste lac;

privesc şi tac.

 

 

VALURI, VALURI, VALURI..

 

Când apare ea în uşă

cu ochi mari ca de păpuşă

trec fiori prelungi prin lanuri

marea liniştii din lună face valuri

valuri, valuri

Când îşi scoate ea taiorul

se-ngheaţă ecuatorul

se casează palmierii

bananierii cocotierii

pleacă apele din maluri

oceanul e o copaie făcând valuri

valuri, valuri

Când toca din cap şi-o scoate

frunzele din pomi cad toate

şi se-ntreabă se socoate

cum se-ntâmplă cum se poate

prinţesele fug din baluri

iar mătasea-n malacoare face valuri

valuri, valuri

Când tace ea din privire

răsar crini albi în potire

mişcă sfântul în icoană la schit şi la mănăstire

precista o ia pe dealuri

vântul suflă prin poiene

iarba face valuri,

valuri, valuri

Totul face valuri, valuri

pământ ape şi lumine

când apare ea la mine

când apare ea în uşă

cu ochi mari ca de păpuşă.

 

 

VIZIUNE

 

Când oamenii vor trăi în straturi

binele se va alege de rău.

Din el vor răsări ienuperi

în care vântul îşi va stabili

reşedinţa de vară.

Ierburi înalte vor hrăni

cu seva bunătăţii cerbi lopătari

încoronaţi cu flori de genţiana.

Odată pe zi oamenii se vor

răsuci pentru a binecuvânta

şi cealaltă faţă a lumii.

Râuri de acizi vor curge

acolo unde răul e depus

arzând cu fumul violet

grădinile subterane în care

un Adam şi o Evă minerală încearcă

în zadar renaşterea lumii

 

George Stanca

Arhivă