Selectați pagina

Gândul Anonimului, ecouri în presă

Aprecieri primite pe Internet pe pagina grupului ”Luneni în Lume”


Adriana Blaga, Cluj Napoca

Buna seara domnule Indre. Imi cer scuze daca va deranjez, dar nu am putut lasa sa treaca ziua asta fara sa va multumesc din suflet pentru bucuria pe care i-ati facut-o tatalui meu, prin ultimul numar al revistei Gandul anonimului. Ieri a primit la Luna revista, iar azi, aproape 20 minute mi-a spus cat de mult i-a placut ce a citit. Il simteam atat de bucuros si de emotionat ca-mi crestea inima de fericire ca am putut sa-i prilejuiesc aceasta bucurie. Mi-a povestit cu mare emotie ca-l cunoscuse pe tatal dvs. pe profesorul Nemes daca bine tin minte despre care a citit intr-unul din articole…m-a „dojenit” putin ca intr-unul din mesajele mele si pe care dvs., l-ati publicat la sfarsitul revistei, eu ziceam ca e nepotul invatatorului Barta Ioan . Acesta era mosul, meu, invatatorul, fratele mosului meu era Barta Constantin, dar…am uitat. In sfarsit, nu am cuvinte sa va descriu cat de bucuros era dupa ce a citit „pe nerasuflate” revista. Va transmite mii de multumiri si din suflet va rog, daca se poate sa nu ma uitati cu urmatorul numar, chiar si contracost, oricum. Abia astept sa ajung la Luna duminica sa vad revista ca altfel este totusi decat lectura online. A si sa nu uit: cumva ati retinut gresit…eu nu locuiesc in Spania ci doar in Cluj Napoca . Am plecat din Luna in 1990 cand am intrat la facultate si de atunci am ramas aici…am locuit in Cluj mai mult decat in Luna dar sufletul meu e acolo. Si datorita si dvs. parca-l descopar si mai mult acolo. Va multumesc inca o data. Va doresc multa sanatate si putere de munca!

Cristina Cuc, Norvegia

Publicatia, ca intreg, e foarte reusita, dar asta nu mai e o surpriza. Nici nu stiu cu ce anume sa incep… M-a impresionat povestirea d-lui col. Ion Mazere, omagiul adus femeii romance a acelor vremuri, mult prea impovarata si mult prea supusa. M-a intristat pana la lacrimi articolul d-lui Gheorghe Vaduva, care reflecta intocmai modul in care ne tratam parintii si bunicii, acele generatii care, asemenea noua, au fost candva VIITORUL acestei tari si au fost ingrijiti cu dragoste de parintii lor, au fost si PREZENTUL si au cladit cu sudoarea fruntii lor, iar acum, cand sanatatea nu-i mai ajuta si viata le-a devenit o povara, ii consideram TRECUT, fara sa vrem sa facem un cat de mic efort pentru a le intelege nevoile si faptul ca doar trecerea in nefiinta ii poate arunca in trecut. Pana atunci ei fac parte din prezentul nostru si doar ingrijindu-i cu respect si dragoste putem cladi o societate in care, ca maine, vom fi noi in locul lor. Cea mai corecta si complexa RADIOGRAFIE a acestor vremuri, din cate am citit pana acum, este seria de articole Rezultatele reformei, serie pe care o citesc intotdeauna cu foarte mare interes pentru ca ma ajuta sa patrund mai bine intelegerea anumitor fenomene sociale. Si-apoi mai sunt poeziile pline de talc si atatea vechi fotografii, care, pur si simplu, imi dau fiori… E minunat ce faceti dvs. acolo, d-le Gheorghe Indre..

Călin Mărginean, Spania

Domnule Indre, tot ce pot eu sa va spun e ca inca ma straduiesc ca revistele sa ajunga toate la destinatari. Din pacate iarna grea ce s-a abatut asupra Romaniei a facut ca asceste reviste sa ajunga la mine cu o oarecare intarziere, dar in momentul de fata majoritatea au fost distribuite. Sper si eu ca toti cei care le primesc sa stie sa va aprecieze munca enorma pe care o depuneti pentru a duce mai departe „Gandul Anonimului”

Georgeta Maria Constanda, Spania

Seara buna,domnul indre,sunt geta fosta fetita de pe vale,fata lu minerva si gheorghe a lui ciutocu,tractoristul,va scriu aceste randuri pt a va multumi dumneavoastra si restul colaboratorilor al publicatiei”gandul anonimului”pt faptul ca ati dat nastere acestei reviste si pt tot ceea ce povestiti in ea,abia ieri am primit publicatia,multumita la calin si am rasfoit-o din mare si sunt foarte nerabdatoare sa o citesc intreaga dar din pacate din cauza serviciului am foarte putin timp liber. Pe alta parte nu vreau sa o citesc in graba deoarece pt mine asta e ca o tableta de ciocolata ce ne cumparau parintii mai „pe sub mana”in vremuri cand nu prea erau dulciuri si mancam cate o bucatica doar in fiecare zi ca sa nu se termine asa ca vreau ca revista sa o citesc fara graba savurand fiecare din cuvintele si frazele ei. Am citit primul articol al domnului colonel ioan mazare „Tusa Iulica”si m-a impresionat foarte mult, Nu pot sa cred ca au existat acele vremuri si daca citesti printre randuri vezi ca in realitate femeia e mai puternica decat barbatul pt tot ce a rabdat in viata ei. E adevarata zicala, ca barbatul e stalpul casei, dar se pare ca femeia e restul casei si cu un stalp nu îti faci acoperis deasupra capului, Multumesc pt faptul ca ne amintiti si ne povestiti toate acele atrocitati pt ca asa noi ne putem da seama cum a evoluat omenirea si sa pretuim de acum incolo cel putin libertatea ce o avem in ziua de azi  noi femeile, puterea de a lua decizii proprii si a lupta pt ceea ce vrem in viata fara ca bărbatul ce e langa noi sa ne poata pune piedici ci din contra sa ne ajute atunci cand avem nevoie. Multumesc lui Dumnezeu ca nu am trait in acele vremuri si deasemenea pt faptul ca in familia mea nu s-a trait asa ceva. Şi cu asta vreau sa-i aduc un omagiu tatalui meu care din pacate s-a stins din viata acu 10 ani  într-un mod atat de tragic si sa-i multumesc pt faptul ca si-a respectat, iubit si a avut grija pana s-a stins din viata de sotia si copii lui, mi-e dor atat de dor de el!!!!! Multumesc inca o data si o sa mai aveti notite din partea mea, salutari si numai bine la toti si Dumnezeu sa va dea sanatate si putere pt a merge mai departe si a putea continua cu aceasta publicatie, caci mie cel putin mi-ati bucurat sufletul si m-ati facut sa-mi imaginez cu ajutorul cuvantului vremuri trecute atat de diferite de cele prezente, o imbratisare calda la toti!

Arhivă