

IOAN BĂLĂEI:
Am scris o schiță, de dragostea de maian
Între Mariana și maiorul Iulian.
IOAN BEMBEA:
În Munții Apuseni, în Buciumul natal,
Viorica, școala avea ca ideal…
TUDOR CICU:
La Muzeul Literar unii își lansează o carte;
Eu primesc și o revistă… Amintiri din facultate…
NICU DOFTOREANU
S-a-ndoctrinat săracul cu-al dansului halou
Și inginer de flăcări mustește-a vers, tangou.
MARIAN DUMITRU:
În piramida-rimă își scrie sacru foc
Poeme călătoare iubirii, în ghioc.
VIOREL GAFTEA:
Informatica-i bau-baul lumii care va veni,
Dacă prostul ori savantul va fi a o stăpâni.
DAN GÎJU
Pe Bulevardul Păcii, prin lumea de muieri,
Se pierd, ca-n Vama Vechii, poeme și păreri.
LUMINIȚA GLIGA
”O margine de lume”,
Tablou ce-afirmă-un nume.
*
Brașoveanca-n expoziții, peste o sută treizeci,
are un palmares bogat.
Criticii de artă, zeci, spun că-i pictor cu-n discurs bine-ales, străluminat.
LUCIAN GRUIA:
Poetul:
O clipă se-odihnește Brâncuși cântând pe-o zare
Argint și aur, marmori, poeme, ca Blaga,-n lăcrimare.
Eseistul:
În spațiile de lux, brâncușiene, se-nalță-n taină o casă românească;
Alături, sceptică e-o vilă a lui Cioran și un altar de mit,-a lui Eliade, cu-o harpă îngerească.
Criticul literar:
Alexandra Tulics scrie cu o dragoste de-acasă
Versuri despre Domnul, cu-o iubire credincioasă.
GHEORGHE INDRE:
Inginerul:
Energia dă putere
Unei țări, e o avere.
Redactorul, luneanul:
Mă străduiesc a face revista împreună;
o dăruiesc și vouă și-o sută în comună.
*
CARMEN IONESCU GOLOVANOV:
Ingineru -Andrei Țugulea dinspre Bălți, electrician,
Învățând la Iași, la Râmnic, București, a fost și-academician.
FLORIN GRIGORIU:
Eu, ce să spun, citind revista, autorii?
„Tăiască Luna și lunenii, revista lor și scriitorii!”
MARIA-MARGARETA LABIȘ
Să ai un frate scriitor și a-l cunoaște-n vreme
E-a scrie despre toți în amintiri de steme.
ION MAZERE LUNEANU:
Printre multe fapte bune, de inginer, voi spune una:
A scris „Trăinicie și-adevăr…”, istorie-a comunei Luna.
VICTORIA MILESCU
Orele sar din piatră-n piatră, virtutea-i viață și mândrie
Destinul, ca un câine, poemele ne iartă, că-s raze, măiestrie..
DUMITRU MOCANU
În minerit e-o lume aspră cu norme grele, militare
Dar țara se bazează pe hărnicie și onoare.
GABRIEL MOLDOVAN
Părintele din Luna, iubindu-și credincioșii
Scrie că sunt vrednici și mândri cu strămoșii.
VALERIA MUREȘAN:
Noi, domnișoarele,-nvățam…Eu, azi, învățătoare,
Mi-s mândră cu-nvățații noștri, muncind în lumea mare.
MIHAI NEAGOE:
Citit-am ”Gândul Anonimului”, o bună revistă.
Voi scriitori, vă mulțumim! Revistei, spor, fiindcă EXISTĂ!
LUCIA PĂCURAR:
„De amintiri nu ducem dor, le-avem cu noi în orice clipă,
Căci amintirile nu mor și ne umbresc cu-a lor aripă.”
ALEXANDRU PĂTRUȚI:
Citindu-i studiu despre starea de mine românești,
Mă-ntreb, precum minerul: – Tu, Doamne, unde ești?
ȘTEFAN POPESCU:
Istoria de azi a țării este-un deal de pesimism…
7000 de biblioteci nu-s…Analfabeții-s cu cinism..
CONSTANTIN RADU:
Grafologia-i artă ce-și știe autorul
Trecutu-l recunoaște, prezice viitorul.
DIMOS RENDIS RAVANIS:
Poetul grec se-ntoarce la izvoare
În recidivă, cu studii poetic-superioare.
VEACESLAV SAMOȘKIN
Un rus scrie poeme în limbă românească,
repovestindu-și viața pe harpa sa rusească
VIOREL SÂMPETREAN
Ermetizând poeme, trăind pe osul frunții
În abataje grele sfărâmă-n cântec munții.
OVIDIU ȚUȚUIANU
Întru Omar Khayyam, astronomul, poetul de rubayate fin,
Ovidiu de la Tomis și Strauss-Fiul zice: „Femeia-i, vals di-vin!”
GHEORGHE VĂDUVA
Prozatorul:
Să fii bolnav e-o stare de punte către bine,
De-a mai cunoaște lume și-ntâi și-ntâi pe tine.
Poetul:
Între concertul lumii și fiul ei abstract se află o cărare
Negarea-i afirmare și viața-i cugetare. Poetul:?Afirmare.
Camaradul-oștean:
Dumitru Luca, generalul, comandant adevărat,
A muncit și a trăit, Patria și-a onorat.
VICTOR VERNESCU
Prozatorul:
A scrie mărturii e-a povesti-n roman
Întâmplări hazlii, cu gărzi și stare de oștean.
Analistul politic:
România este una, dintr-un timp îndepărtat,
Chiar dacă azi unii cred că-i ceva de cumpărat…
Criticul literar:
A scrie despre cele scrise nu e ușor, e-o bucurie
Când toți cei care scriu sunt îmbăiați în apă vie.