O VOCE DIN POPOR

Trenul plecase din staţia Ploieşti Sud şi lua treptat viteză trecând pe lângă nesfârşite garnituri cu vagoane cisternă pentru petrol aflate pe liniile alăturate şi care îţi dădeau impresia căşi ele se deplasau în sens invers din ce în ce mai repede. Călătorii abia urcaţi în vagon îşi căutau încă locurile sau îşi aranjau bagajele se pare întotdeauna mai numeroase şi voluminoase decât spaţiile rezervate. Vagonul era tip salon, constructorul

a preferat în ofertă să crească numărul locurilor pentru câştig, renunţând la compartimente în favoarea unui culoar pe mijloc strâmt şi incomod. Astfel, intimitatea compartimentului a dispărut, atmosfera favorabilă comunicării şi apropierii dintre călătorii obligaţi multe ore să le petreacă împreună a fost înlocuită cu o stare de disconfort şi datorată privirilor venite din toate părţile şi mai ales a riscului ca tot ce spui sau doreşti să transmiţi cu voce tare celor apropiaţi să fie auzit şi probabil comentat la fel ca în tramvai. Oamenii se străduiesc în aceste condiţii să vorbească mai încet şi mai

puţin şi chiar să reducă deplasările care vrând nevrând atrag atenţia şi devin o paradă a modei. Cu toate acestea vagonul este zgomotos, obositor, îndeosebi la coborârea şi urcarea călătorilor în staţiile de pe parcurs după care se aşterne o relativă linişte în care imaginea oamenilor dormind chinuiţi este dezolantă. Dacă în „salon” sunt şi copii mici,

neplăcerile sporesc considerabil. Probabil că aceste vagoane sunt folosite cu randament maxim în condiţii civilizate în ţările care îşi respectă călătorii deservindu-i cu ele numai pe distanţe scurte, ceea ce la noi nu este cazul.  Ne aflăm la mijlocul lunii octombrie când

cu fiecare an sporesc târgurile şi serbările de

toamnă în care roadele grădinilor, produsele gospodăreşti

tradiţionale, creaţiile populare meşteşugăreşti

invadează pieţele oferind oamenilor

legume, fructe şi mâncăruri de toate felurile,

posibilităţi de aprovizionare şi o atmosferă generală

de petrecere şi bucurie în anotimpul cel mai

bogat al anului.

În toate judeţele, administraţiile locale şi

societăţile comerciale, producătorii agricoli se

întrec în a relua tradiţiile zonale în pregătirea

bucatelor specifice, a produselor meşteşugarilor în

lemn, ceramică, textile, papură, piele şi blănuri, a

bunătăţilor prezentate şi consumate în concurs de

plăcinte, sarmale, mici, tocăniţe, fripturi, grătare la

care nu lipsesc ţuica, pălinca, mustul şi vinul,

spectacolele folclorice şi focurile de artificii.

Suntem invitaţi prin toate mijloacele să participăm

la „Zilele laşilor”, „Festivalul Castanelor”,

„Sărbătoarea verzei şi cartofului”, „Zilele oierilor”,

„Toamnă Bucovineană”, „Vinurile Dobrogei”,

„Târgul Moţilor”, etc., etc. Amploarea şi diversitatea