Selectați pagina

ENERGIE, RESURSE ȘI MEDIU

Ca mărime fizică, energia reprezintă capacitatea unui sistem fizic de a efectua un lucru mecanic, cu alte cuvinte de a mișca lucrurile din loc intr-un scop dorit de om – energie utilă, sau intr-un scop distructiv contrar dorințelor si necesităților omenești. În sistemul internațional de unități energia se măsoară în Jouli (simbol J), cu multiplii și submultiplii ei, dar există și alte unități tolerate, caloria (C), cu multiplii și submultiplii ei, MWh, cu multiplii și submultiplii ei și altele mai puțin populare și cunoscute.

Când mișcarea produsă se dezvoltă la nivelul molecular al sistemelor fizice examinate, apare ca formă de manifestare a energiei căldura, caracterizată prin modificarea temperaturii sistemului respectiv. Cea mai populară percepție a noțiunii de energie este energia electrică asociată întotdeauna unei stări speciale a materiei, caracterizată de existența unui câmp electric sau a unui câmp electromagnetic în spațiul în care apare energia electrică. Energia electrică are proprietatea esențială că se poate transforma integral în orice altă formă de energie, calorică sau căldură, mecanică, luminoasă etc.

Producerea energiei electrice este rezultatul unui lanț de transformări, iar utilizarea ei permite omului contemporan satisfacerea cerințelor sale de amenajare și transformare a mediului înconjurător, în raport cu necesitățile omenești de asigurare a hranei și confortului de care ființa umană are nevoie pentru viețuire și conviețuire, indiferent cât de aspre sau potrivnice ar fi condițiile naturale de mediu la care trebuie să se adapteze: de la frigul polar la arșița deșertului, de la întunericul subpământean la confruntarea cu marile furtuni sau calamități naturale.

Fiind o proprietate a unui sistem fizic, energia electrică nu are substanțialitate, nu poate fi percepută și evaluată cu puterea de investigație a simțurilor
omenești, pot fi percepute și măsurate doar efectele sale, cum ar fi învârtirea discului la contoarele de inducție sau generarea indexelor în sistemele electronice de măsurare. O resursă este un dat natural, existent, independent de voința și acțiunea omului în alcătuirea planetei pământ și în relația ei cu spațiul cosmic în care există și se mișcă neîntrerupt, grație alcătuirii naturale a universului. Resursele sunt elementele care prin prelucrarea sau transformarea lor permit și au permis omului de-a lungul existenței sale umanizarea planetei, amenajarea ei în acord cu nevoile specifice traiului omenesc și dezvoltării speciei umane. Din punctul de vedere al industriei energetice, resursele primare de energie sunt categoriste în ultima perioadă în două mari grupe: resurse energetice epuizabile și resurse energetice regenerabile. Resursele energetice epuizabile sunt reprezentate de combustibilii fosili, aflați în
stare solidă, lichidă sau gazoasă și de mineralele radioactive, iar resursele energetice regenerabile sunt cele izvorâte din și caracterizate de existența unor potențiale energetice valorificabile prin tehnologii contemporane adecvate cum sunt potențialul solar, potențialul hidroenergetic,
potențialul eolian, potențialul mareo-motric, potențialul geotermal, potențialul rezultat din valorificarea energetică a imenselor cantități de deșeuri menajere, agricole și industriale
rezultate din activitățile omenești, precum și potențialul biosferei, reprezentată de vegetația terestră ce acoperă suprafața pământului.

O resursă energetică epuizabilă se caracterizează prin cantitatea disponibilă și prin calitatea ei energetică, puterea calorică a resursei respective. Pentru evaluarea și măsurarea ei, știința a definit echivalări cu resurse convențional definite, de referință, cum sunt combustibilii convenționali caracterizați de
o putere calorică de 7000 Kcal/kg, unitatea de măsură folosită fiind Tcc, și petrolul echivalent, caracterizat de o putere calorică de 10000 Kcal /
Kg unitatea de măsură utilizată fiind Tep (Toe). Rolul și importanța resurselor pentru societatea omenească constau în exploatarea și valorificarea
lor pentru activitățile economice și de apărare.

În mod rațional resursa trebuie valorificată cu responsabilitate, în sisteme eficiente și cu metode conservative, care să aibă în vedere nu numai interesele și dorințele de îmbogățire ale generației actuale, ci și de necesitățile generațiilor viitoare.

Tragedia fiecărei resurse de-a lungul timpului este că au fost și sunt exploatate irațional, aproape cu sălbăticie, într-o continuă goană după profit, după îmbogățire și acumulare, lăcomia fiind motorul dezvoltării societății capitaliste contemporane. În ultima vreme decidenții politici fac eforturi pentru controlul rațional al exploatării și valorificării resurselor – din păcate fără mari sorți de izbândă. O resursă energetică epuizabilă are de regulă proprietăți care pot fi valorificate superior prin utilizarea în industrie, pentru obținerea de bunuri și produse de larg consum. Ca exemplu, ne vom referi la gazele naturale a căror ardere pentru producerea de energie electrică reprezintă cea mai de jos formă de valorificare. Cu toate acestea, dezvoltarea piețelor de energie – în care o componentă importantă o reprezintă piața gazelor naturale, au impus ca unitate de măsură pentru gazele tranzacționate MWh, ca rezultat al unor decizii politice fundamentate din punct de vedere al intereselor comerciale, abandonând logica naturală a măsurării cantității de gaze naturale în m3 sau, și mai corect, în Nm3.

În procesul ei de dezvoltare și modernizare a economiei sale, România a avut investiții importante în valorificarea gazelor și resurselor petroliere în industria chimică, distruse sau dispărute aproape complet în urma deciziilor arbitrare și contrare României, luate de noii proprietari după privatizare.
Mediul înconjurător, sau în limbaj comun simplificator „mediul”, reprezintă de asemenea un dat natural în care civilizația umană s-a dezvoltat și se dezvoltă pe generoasa planetă pământ. Mediul este alcătuit din litosferă cu toată complexitatea alcătuirii sale, hidrosfera, biosfera sau ecosfera și atmosfera. În mod natural, de-a lungul existenței pământului s-au stabilit o serie de echilibre între diversele componente care împreună au favorizat apariția și dezvoltarea vieții pe pământ.

Rezultat al acestei alcătuiri a planetei și al echilibrelor despre care am vorbit sunt condițiile și evoluțiile climatice care de asemenea au favorizat dezvoltarea vieții pe pământ în toate formele sale vegetale și animale de existență, culminând cu apariția și dezvoltarea speciei umane, înzestrată cu inteligență și capacități mereu crescânde de evoluție și dezvoltare, cu preocuparea permanentă de transformare și amenajare a datului natural în acord cu nevoile omenești. Progresele cunoașterii, ale științei și tehnologiei din ultima vreme, începând cu deceniul al nouălea al secolului trecut s-au accelerat, potențate fiind de capacitatea de analiză și modelare a minții omenești ajutată de tehnologiile de calcul și de prelucrare a datelor și informațiilor. Efectul acestei amplificări a puterii de acțiune transformatoare a ființei umane asupra mediului înconjurător este modificarea echilibrelor existente, influențarea
evoluțiilor climatice și afectarea condițiilor necesare pentru continuitatea vieții pe pământ.

Conștientizând tot mai mult consecințele acestor constatări, omenirea este tot mai mult preocupată de controlul acestor fenomene și procese, de ponderarea intervențiilor omului asupra mediului înconjurător.

La scară globală, răspunderea pentru conștientizarea acestor amenințări asupra mediului a fost încredințată de statele și popoarele lumii Organizației Națiunilor Unite, care emite reglementări, îndrumări și hotărâri în acest sens și care asigură cadrul de dezbatere a modului de înțelegere și abordare a problemelor care apar. Consiliul Mondial al Energiei (CMEWEC) este recunoscut de ONU ca expert al său în problematica politicilor și scenariilor energetice și acționează pentru conștientizarea impactului sectorului energetic asupra mediului, elaborând în acest scop studii și recomandări pentru strategiile și politicile energetice ale statelor membre.

Comitetul Național Român pentru CME (CNR—CME), prin programele sale, prin activitatea Consiliului Științific și a membrilor săi colectivi și individuali, asigură diseminarea conținutului studiilor elaborate de WEC și inițiază acțiuni și dezbateri proprii pentru aplicarea rezultatelor acestora, în elaborarea strategiilor energetice și a politicii energetice la nivel național. Prin publicația periodică EMERG, prin pagina sa de Web și prin buletinul de presă lunar „Mesagerul energetic”, CNR—CME stimulează activitățile de cercetare și comunicare pe temele majore pe care le reprezintă energia, resursele și mediul.

Dr. ing. Gheorghe Indre
Consilier Științific al CNR-CME

Arhivă