Claudia Motea – CAND IUBEȘTI – TOTUL E O INIMĂ
CÂND IUBEȘTI, TOTUL E O INIMĂ
Claudia MOTEA
- Dimineața
Vine
Cu mărgeanuri de aur
Rupte din soare
Anume să-mi împodobească
Pântecul
Pe care mi-l săruți noaptea…
Cerul
E puțin mirat
De ce nu e scris pe el deja
Numele tău
Ființa-mi
Îngână Iubirea
În timp
Ce mă adăp
Cu apa vieții din rouă
Ca să
Te tot iubesc
Ca să
Mă tot iubești!
- Azi
În drum spre Mare
Am ajuns la kilometrul zero
Al Iubirii
Asta înseamnă
Că Inima e liber arbitrum
Să decidă
Acel ÎNCOTRO…
Gândul
Că vântul
Va spulbera amintirile
Toate-toate
Mă face să zbor din nou
Ca Gândul
Și nu ca Vântul
Și să trăiesc
Povestea nemuritoare
Până la capăt de plus infinit…
Pe Azur
Scriu doar atât:
Așteaptă-mă!
N-am să întârzii
Nici măcar în Gând!
- Ce-ar fi
Dacă în loc de gloanțe
Pe țeava puștii
Să vină doar gânduri
Și primul gând
Să fie al Păcii?
Apoi un altul
Al Prieteniei…
Un altul
Al Armoniei
Al eu-lui tău
Al eu-lui meu
Al Bucuriei
Că încă exiști…
Că exist!
Și în loc de praf de pușcă
Să existe nisipul clepsidrei
Care s-a spart
Deja nemaicondiționând
Timpul
Iubirii noastre.
- Am coborât
La cuvântul
Zero
Și scara
Nu mai avea nicio treaptă…
Unde ești dreptate a lumii?
Mi-am rotit ochii
Ca un tic-tac de ceas secular
Și atunci am înțeles
Că timpul începe să urce
Din nou
La plus infinit
Unde pot să-mi îndrept pașii acum?
Spre tine!
Dar uite sunt doar strigoi!
Țip pe scara timpului…
Strigoi! Nu mă atingeți!
Nu vedeți…
Sunt încă în cupa vieții
Din care vă dau otravă?
Chem spadasinul medieval
Acel Cavaler neînțeles
Care va străpunge în nemurirea voastră
Și din nou revin la balta de sânge.
- În noapte
Luna
Pare
Că știe
Mai multe decât noi
De aceea
Luminează
Calea Dorinței
De a fi din nou
Tineri
Frumoși
Fericiți
Așa copii! Bucurați-vă de tot!
A spus Luna apropiindu-se din ce în ce mai mult
Culmea e că doar eu am auzit-o
Apoi am văzut cum
Cu degetul ei arătător
A tras o dungă
Ca o binecuvântare transparentă
Pe fața noastră
Pe gândul nostru
Că într-o zi cu lună plină
Nu ne vom mai iubi
Pe ascuns.
- Ieri
La gândul
Încă o dată că exist
M-am întors în Evul Mediu
A fost
Doar o fractură de timp
Când am auzit
Ceasul din Turnul Cetății de Sus…
Piețele îmi zâmbeau mute
La colț erau Anton Pann
Și Sándor Petőfi
Chiar și Vlad Țepeș din scutecele lui îmi zâmbea
Toți așteptau parcă
Uimirea mea de a exista
În Guinness Book
Doar ca spectator
La câteva minuni
Ce s-au întâmplat de curând în acest loc
Când oare am mai fost pe aici?
În care viață?
Mă întrebam…
Locurile îmi erau prietene parcă
Mi-am ridicat privirea
Trubaduri
Cavaleri
Domnițe și domni
Prelați…
Mă scurg din iubirea lui François Villon
Dar
Mirele-mi divin îmi e HRISTOS!
În fața Crucii Lui
Într-o zi ca azi
Ce poartă-n inimă
Cinci secole de poezie
Stând în fața Crucii
Am fost cuprinsă
De o asemenea Dorință
Și m-am oferit cu TOTUL
LUI!
Îți promit
Sfinte Hristoase
Să-mi mențin
CASTITATEA
Pentru totdeauna
Și să nu te ofensez.
Virginitate
Comoară
Dedicată
Lui Hristos!
Castitate
Medievală
La
Mirese
Ale lui Hristos!
- Da
În Cetate
Am văzut
Pentru prima dată
Cum Luna se dă peste cap
Ca un trubadur medieval
Pietrele
Bat frenetic din palme
Iar pașii mei merg în șoaptă
Număr Infinitul
1, 2, 3… 100…
Obosesc
Dar dorul
Apasă
Cumplit
Spre tine
Fac liniștea
De a continua
Drumul cu tumbe ale saltimbancilor
Din inimile îndrăgostiților
Ce cred că VEȘNIC
Luna va dansa
În pași de Ev Mediu
Când iubești
Totul e o inimă!
Luna
Acum
Se îmbracă
În rochie
De mireasă
Pe sub stele
Își murmură
Singură
Cântecul ei
Ia-ți mireasă ziua bunăăă…
- Lasă-te în bătaia
Luminii
Din cercul solar al
Cetății!
Numai așa vei
Deveni
Nemuritor
Veșnic
Adevărat
Istoric
Evul Mediu se înșurubează
Clandestin
În misterul zilelor noastre
Moderne
Să nu-l sfâșiem
Noi
Pe el
Ca pe-un balaur!
Avem atâtea de învățat
Încât orice maltratoare
Ne poate condamna
Direct la moarte
Vrem viața veșnică!
Cum e ca azi să
Te plimbi
Pe străzi în Cetatea-Soare
Și tot azi să mori?
Lasă clipa sălășluitoare VIEȚII…
VIAȚĂ
VEȘNICĂ
În Cetatea-Soare!
- Schimb
Zilele
Cu nopțile noastre
Albastre
De iubire
Îmbrățișarea mea se prelungește
În vârful degetelor
Ce țin pe unghii
Stelele
Din Ursa Mare
Luna
Se dă peste cap
Ca un trubadur
Medieval.
- Pe aripa tăcerii
Între a vorbi murdar
Și a cânta romanța
Mă-nchin cu bucurie
La tot ce-ți dă
Viața!
Cred că dincolo
De cuvintele urâte
Pline de mucegai
À la Baudelaire
Seva vieții are nevoie de
Aer proaspăt
Născut doar din simplele silabe
Ale cuvântului sfânt
Magic
Dureros
Inimă…
Simple silabe
Ce se nasc mereu
La gândul
Că există
Bărbatul
Așa cum există
Și Femeia.
- Sincer
În oglinda MARE
De la baie
M-am visat
În mai multe vieți
Dar UITE
Că numai acum
În viața asta
Mă ai
Te am
Ne oglindim
Dragostea
De trupuri
Și de căutări
Așteptări și plăceri
Ramele
Sunt aceleași
Doar luciul e altfel
În el se reflectă acum
Acea dragoste
Ca sarea în bucate
Pe care semnez
Nu o dată
Cu numele meu
De îndrăgostită…
Lasă-te-n adâncul
Ființei mele
Și în taina
De a-mi fi Iubit!
Oglinda mare
De la baie
Ne înghite.
- L-am înghițit pe Prometeu
Și acum
Dau foc Universului
Cu strigătul
Din interior
Deși încă mai văd
Pipăi ca o oarbă
Nu
Chiar sunt oarbă
Ce plăcere
De a fi cu tine!
Mă revolt
Ca un pui în țărână
Care abia pășește
Frivol…
Glumesc
– Oameni buni –
La ziua ce vine.
- Ești FIUL
Fiecărui anotimp în parte
În tine
Ploaia
Își trage sufletul
Să se aline
Iar soarele
Se pierde
În culori
De curcubeu
Ești FIUL
Fiecărui anotimp în parte
Vara se desfată
În frumusețea brațelor tale
Iar izvoare de raze de plăcere
Curg agale în ființa ta
Ești FIUL
Fiecărui anotimp în parte
Toamna apare preludic pe uliță
Numărând frunzele ca și pietrele ce duc spre casa ta
Iarna
Zăpada îmbracă strai de mireasă virgină
Ținând în mână
Buchet de flori din gheața de pe geam
Ești FIUL
Fiecărui anotimp în parte
TU
Ai Noroc
Cu
Mine
Primăvara!
- Acasă
Brâncuși
Mă cioplește din nou
Mă prelungesc
Cu ce-am mai bun
Pe dinafară
Astfel
Ochii îmi strălucesc
Gura îmi zâmbește
Urechile aud numai
Cuvinte de sirene
Sânul adulmecă tot aerul din gura ta
Iar pe buric
Mi-a căzut o stea.
- Nu te văd
Dar
POFTA de tine
Crește
Din ce în ce mai mult
Oare Cineva a vorbit
Cu Cerul
Să nu mai aibă
Nicio săbuință
Pentru orgoliu
Pentru distanță
Pentru
Și pentru
Și pentru?
Sunt în lanțuri
Dar sunt descătușată
Aștept doar clipa
De a-mi veni
De a veni tu
Pentru că
Îmi este poftă
Nestăvilită
De tine!
- Un gând poetic
La ceas de ziuă
Cu flori de Nu-mă-uita
Îmbrăcate în violet
Mi-așez inima pe câmp
În mijlocul vostru
Și lumina încă albastră
Ascunsă în viața ta
Mă poartă pe aripi
Spre acel tărâm
Din nou
Al tău
E top-secret
Devin Zână
Apoi Regină
Și apoi mă strecor în visul tău
Ca simplă
Femeie!
- Ce caut?
Caut
Lumina
Din
Ochii tăi
Fugari atât de mult
Pe trupul meu…
Poate o scânteie
Îmi va
Lumina
Ziua
Semeață
De-al meu gând
Că trupul
Îți răspunde
Magic
Frământând
Și se apleacă
Penetrând
Seva ființei tale
Ce caută tot lumina
Din ochii tăi.
- În semn de respect.
Cel puțin
Pentru vârsta lui
M-am adresat
Timpului
Cu Domnule
Deci…
Domnule Timp
Cât timp
Ai și pentru mine?
Timpul
Adică
Domnul Timp
A oftat
Așa
Ca un mare Înțelept
Și apoi a grăit:
Am atâta timp
Să număr toate frunzele
Din covorul acestei Toamne
Să le iau așa
Una câte una
Și fără nici un foșnet de teamă
Să le prefac
În Fecioare
Virgine
Să se plimbe pe stradă
Și să surâdă fiecărui
Trecător
Călător
În semn de nu-mă-uita…
Iar tu
Să mergi la braț cu mine
Hai
Vino
Să ne plimbăm
Printre ele
Sfidând eternitatea!…
Vezi
Și azi
Sunt Nemuritor
Pentru
Un simplu fapt
IUBESC.
- Mă întreb
În ce anotimp
Ar fi fost bine
Să vin la voi
Răspunsul
Îl știu
Cu exactitatea
Unui tren japonez
Care nu întârzie
Niciodată
În gara vieții
ACUM e timpul!
E TIMPUL
Să fiu aici!
Serios
Să șterg nemurirea din moarte
Cu însăși ființa mea
Să mă joc cu viața-mi
În acest ținut
Ce norocoși sunteți voi oameni buni
Că v-ați născut aici
Nu-mi dați replică!
Uneori nu vezi
Copacii
Din cauza
Pădurii
Nu am nicio putere
Mai mare decât voi
Dar
Aici
Cuibărită
În Inimă
DRAGOSTEA merge spre plus infinit
Țâșnește pe vârf de Coloană de Brâncuși
Uitați cât de înalt e drumul spre Cer
Dumnezeule!
Păpușile
Scăpate din turn
Roiesc
Într-un stol de păpuși
Spre al vostru ținut
Pletele lor devin raze de soare
Pe straiele lor
E scris
Peste tot
TE IUBESC.
- Te-am așteptat până acum
Pe țărmul mării…
Nu știam că tu plecasei
De mult spre Soare
Să rupi o Rază
Că să-mi faci din ea Inel
Când am ajuns acasă
Eram totuși tristă
Am privit Inelul
Care stătea pe masă neclintit
Tu nu erai…
M-am apropiat
Și în el se oglindea
Toată marea
Pe care o păzisem
La țărm întreaga zi
Peștișorii de aur fermecați
Așteptau
Doar Porunca
Spre a fi împlinită…
Am întins
Mâna dreaptă în mare
Am zâmbit
Și acum zâmbesc
Și
Nu mai există
Dorința…
Devin
Tot mai mult
EU!
Claudia Motea
CINE ESTE CLAUDIA MOTEA?
Claudia Motea este o actriță cu o personalitate artistică atipică pentru că pe lângă profesia de actriță, ea reușește să se impună pe scena vieții culturale românești ca poetă, scriitoare, dramaturg, scenaristă, traducătoare și profesoară de artă dramatică. Astfel, ea apare sub lumina reflectoarelor cu mult succes, deținând numeroase distincții în țară și în străinătate ca actriță-one woman show și dramaturg, lector Cambridge Centre Bucharest; este director artistic al Teatrului Nostrum, teatru afiliat Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, profesor de artă dramatică la unul dintre cele mai importante centre culturale din București și este reprezentantă Libris, a rețelei naționale de prim rang de distribuție a cărții online.
Povestea carierei artistice a Claudiei Motea începe, de fapt, cu proiectul internațional Les Danaides în regia lui Silviu Purcărete care a fost deschizătorul drumului artistic al actriței, dându-i posibilitatea, ca imediat după absolvirea facultății să participe la cele mai prestigioase festivaluri de teatru din Europa: Dublin, Amsterdam, Paris, Avignon, Glasgow, Recklinghausen, culminând cu reprezentații pe Broadway la Lincoln Center New York.
Emigrând în Canada, actrița Claudia Motea s-a impus pe continentul american atât ca actriţă dar şi ca dramaturg, câştigând importante premii pentru actorie şi dramaturgie, în primul rând, în cadrul festivalurilor de teatru și film canadian: Best Actress, Best Original Script, Best Production, Best Audience Award-și o nominalizare Brickenden Award similar cu Premiul de Excelență în dramaturgia canadiană -at the London Theatre Film Festival. Debutul ei hollywoodian a fost în 2010 la The Magic Castle în showul de varietăţi The Big IF. Alte participări în USA : Hollywood Film Festival, Los Angeles Comedy Fest, Hollywood Fringe Theater Festival, New York in LA, Lincoln Center Theater Festival.
Revenind în țară în anul 2012 a avut o strânsă colaborare cu R.A.D.E.F. România Film, producând și jucând în cinematografele acestei instituții spectacolul multimedia de mare succes Iubește-mă…America!, în regia Maestrului AL.G.Croitoru, produs de Asociația Internațional Artiscan.
În 2013 a fost amfitrioana emisiunii de teatru TV pentru copii A Fost Odată, TVR2, unde în opt săptămâni a interpretat nu mai puțin de 36 de personaje.
Anul 2014 i-a adus frumoase realizări profesionale în țară , dar și în străinătate, iar pe lângă distincția Magna cum Laudae UARF a primit Premiul de Excelență la Gala Celebrităților 2014, alături de alte personalități românești: Klaus Johannis, Simona Halep, Gheorghe Hagi, Leonard Doroftei, Radu Beligan, Florin Zamfirescu, Sebastian Papaiani, Adrian Gorun, Cristian Țopescu.
În luna ianuarie a lui 2015, Claudia Motea a primit CLACHETA DE AUR- Premiul de Excelență dăruit de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România pentru merite remarcabile în artă teatrală și cinematografică la Gala Premiilor UARF 2015, unde a fost premiată pe același podium cu Dan Pița, Bobby Păunescu, Dorel Vișan.
Pe meleagurile natale gorjene a primit titlul onorific de Ambasadoare a Turismului alături de Horațiu Mălăele, Armand Calotă, Tavi Colen, Crina Lință și a fost aleasă una dintre cele zece Femei de Succes ale Anului 2016.
Pentru filmul Kandy, în care joacă rolul principal și semnează pentru co-scenariu și co-producție, Claudia Motea a fost laureata Festivalului Modern-Movie Galați 2016, primind Premiul Cea mai bună actriță a anului.
În 2017 a lucrat cu regizorul Vlad Stănescu la punerea în scenă a celebrei piese a dramaturgului Mircea M. Ionescu , Pușlamaua de la etajul 13, interpretând rolul unei puștoaice nonconformiste în contextul actual al societății. Piesa a fost jucată la Teatrul Național București – TNB, dar și în alte teatre din țară și străinătate. La Roma, la invitația ICR-ului din România și a Institutului Hurmuzachi a avut o reprezentație de excepție în fața a 5000 de spectatori.
La finele lui 2017, Claudia Motea a lansat primul său volum de versuri: Preludii în Cetatea Soarelui, la Teatrul Nottara – București și au urmat importante lansări în America – Los Angeles, Elvetia – Luzern, Republica Moldova-Chișinău la Teatrul Național Eugene Ionesco și în Cahul la Teatrul Muzical-Dramatic B.P.Hașdeu. În anul 2018 , cartea a fost prezentată la Salon du Livre Paris, la Leipziger Buchmesse, Salonul International de Carte Chișinau, laTârgul Internațional Torino și Târgul de Carte de la Madrid.
Cartea a fost editată de LIBRIS EDITORIAL se află în distribuție națională în rețeaua de librării online www.libris.ro
De asemenea Spectacolul multimedia “ Preludii în Cetatea Soarelui – ROMANIA 100 „ a avut premiera la Târgul Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov 2018 și a fost unul dintre cele mai apreciate evenimente în cadrul acestui târg, imaginile, înregistrările și editarea video aparținând Studioului Impro Media.
Proiectele recente pe care le joacă în țară și vor urma să fie jucate în Europa și în Los Angeles sunt : Shalom, Israel!, un spectacol multimedia inspirat din noua ei carte SHALOM, ISRAEL!, editată la Libris Editorial și Recitalul de poezie și jazz Te-ai Gândit Vreodată? cu includerea lansării unui CD realizat în colaborare cu Lucian Sabados, directorul Teatrului Dramatic ”Maria Filotti” din Brăila, producător Libris Brașov. Totodată , recent, Claudia Motea a fost distribuită în proiectul româno- suedez Nunta Zamfirei, un musical folcloric unde apare alături de alți artiști de renume Dorel Vișan, Maia Morgenstern, Marius Bodochi, Monica Anghel.
Cartea sa SHALOM , ISRAEL! A primit Premiul CARTEA ANULUI 2019 în Israel la Tel Aviv.
”Arta ne face mai buni și mai frumoși…și tocmai de aceea este impetuos [necesar] să iubim arta din noi”, acestea sunt cuvintele ce stau ca o mărturisire de suflet a actriței Claudia Motea.
