ANIVERSARE PROFESOR DR. ING. MIRCEA EREMIA UPB

La 8 octombrie 2010 la sediul Facultăţii de Energetică, a fost serbat profesorul dr. ing. Mircea Eremia, personalitate de primă dimensiune a învăţământului tehnic din România, la aniversarea a 70 de ani de viaţă, ocazie fericită la care am participat cu mare bucurie şi o reflectăm în paginile revistei noastre ca pe un eveniment de suflet şi ca pe o recunoaştere a prestigioasei activităţi didactice şi de cercetare desfăşurată cu pasiune, dăruire şi entuziasm în cei peste 40 de ani de activitate în cadrul şcolii politehnice din Bucureşti. Mircea Eremia: n. la 4 octombrie 1940, în Târgovişte; absolvent al Inst. Politehnic Bucureşti (1968), specializarea electroenergetică; doctor inginer (din 1977) cu teza Stabilitatea la mici perturbaţii a sistemelor electroenergetice; profesor (din 1992) la disciplinele Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice, Dinamica Sistemelor Electroenergetice etc.; şef al Catedrei de Sisteme Electroenergetice din Universitatea „Politehnica” Bucureşti (UPB); profesor nvitat la FP-Mons (1992, 1994), EPF-Lausanne (1993, 1994), INP-Grenoble (2005); premiul „Constantin Budeanu” al Academiei Române (2000) pentru cartea „Réseaux Electriques. Aspects actuels”; IEEE Senior Member (2000), membru al Power Systems Dynamic
Performance Committee (din 2002) al IEEE; Preşedinte al IEEE Romania PES Chapter (din 2001) şi Reprezentantul Chapterelor din IEEE Regiunea 8 – Europa Centrală şi de Sud (din 2005); Distinguished Member al CIGRE (2004), membru al Comitetului de studii pentru HVDC şi Electronică de Putere (din 1996).

GÂNDURI LA O ANIVERSARE!

Motto:
“To Sir with love!”
(Extras din filmografia Holliwoodiană)

Aniversarea unei vârste rotunde este un prilej de bucurie pentru cel care a izbândit, străbaterea urcuşului vieţii cu toate obstacolele şi bucuriile lui, dar este un prilej de bucurie şi pentru toţi cei care într-un fel sau altul datorează parcursului acelei vieţi, mulţumiri şi recunoştinţă pentru tot ce au dobândit ei din ea în propria lor luptă cu viaţa. Există profesii dăruite de Dumnezeu cu posibilitatea de a oferi, cu şansa de a da cu generozitate celor din jur în cursul normal al desfăşurării activităţii. Între aceste profesii străluceşte şi iluminează în jur, alungând întunericul neştiinţei, şi eliminând neputinţele omeneşti derivate din spaimele ce însoţesc necunoaşterea, măreaţa profesie de dascăl, de profesor formator de conştiinţe şi atitudini, formator de oameni şi de specialişti capabili să tragă carul dezvoltării şi progresului omenirii, în aspiraţia ei spre o lume a păcii şi bunăstării. entru a fi un bun dascăl, un formator de conşţiinţe şi de expertiză într-un anumit domeniu strict precizat al activităţii omeneşti, cum este cel al reţelelor electrice şi sistemelor electroenergetice, îţi trebuie o solidă pregătire profesională proprie, o necontenită strădanie, de a învăţa şi a te perfecţiona, mai ales în condiţiile exploziei informaţionale contemporane, dar pe lângă această forţă uriaşă, îţi mai trebuie şi har, înzestrare divină, care se fundamentează şi se alimentează pe şi din dragostea faţă de oameni, pe respectul valorilor lor proprii, pe o generozitate ce trebuie să ţi-o cultivi şi să ţi-o întreţii permanent. Profesorul Mircea Eremia este un astfel de om înzestrat şi dăruit, un împătimit al muncii intelectuale, un harnic şi neobosit truditor pe terenul arid şi exigent al progresului cunoaşterii omeneşti. Pentru mine întâlnirea cu dumnealui a fost una din cele mai mari şanse ale formării mele ca inginer electroenergetic. Au fost multe personalităţi de excepţie cărora le datorez formarea gândirii şi aptitudinilor de cunoaştere şi investigare a necunoscutului cu armele cercetării ştiinţifice şi aici se cuvine să enumăr fără pretenţii de exhaustivitate pe marii dispăruţi, Arie A Arie, Vasile Niţu, Pavel Buhuşi, Cezar Ionescu, Mihaela Iordache, dar şi pe oameni care continuă să ilumineze minţile studenţilor politehnişti cum sunt, Gleb Drăgan, Eugeniu Potolea, Adrei Ţugulea, Nicolae Golovanov, Carmen Golovanov, Theodor Miclescu, şi mulţi alţii, galerie de nume strălucite  n care la urmă dar nu mai puţin important, pentru mine chiar foarte important îl păstrez pe profesorul Mircea Eremia a cărui aniversare o sărbătorim astăzi. Am început colaborarea cu profesorul Mircea Eremia, pe teritoriul cercetării ştiinţifice studenţeşti în anul al II-lea de facultate cu teme legate de modelarea funcţionării reţelelor electrice prin similitudine, calculatoarele numerice, ale vremii neavând uriaşul potenţial de astăzi. Am găsit în domnul profesor un mare entuziast, total dăruit muncii sale, şi colectivităţii studenţeşti, întotdeauna dispus să incite la cunoaştere şi studiu, să stârnească în studenţii săi curiozităţi şi o permanentă dorinţă de înţelegere şi aprofundare a miraculoasei lumi a fenomenelor fizice găzduite de mediul special creat de om, pentru nevoi foarte specifice, al reţelelor electrice de transport şi distribuţie. Am avut în domnul profesor un sprijin permanent şi mai târziu în începuturile nu uşoare ale carierei mele de inginer, m-am bucurat de aprecierea şi preţuirea dumnealui care au fost pentru mine un stimulent de mare valoare, un catalizator al energiilor proprii necesare în procesul complicat de formare şi perfecţionare profesională. Timpul şi răbdarea noastră sunt limitate iar cuvintele se dovedesc sărace şi insuficiente uneori, dar nu pot să nu închei cu promisiunea că în linişte atunci când voi avea răgazul necesar, dacă Dumnezeu îmi va dărui resursele de sănătate necesare, voi elabora asupra contribuţiei şcolii Politehnice din Bucureşti la formarea mea ca om, demers în care figura luminoasă şi plină de forţă şi entuziasm a profesorului Eremia îşi va găsi cu certitudine poziţionarea corectă şi echilibrată în economia de factori şi forţe care au lucrat şi m-au sprijinit să obţin tot ceea ce viaţa mi-a dat. Cu aceste gânduri în minte vreau să vă mulţumesc pentru toate eforturile domnule profesor, inclusiv pentru recomandarea care mi-aţi făcut-o doctorului Drăgulescu de a-mi investiga starea de sănătate la absolvire, pentru sandwitchu-l oferit târziu într-o seară de toamnă a anului 1979, în curtea facultăţii, convins că nici unul dintre noi nu a mâncat în acea zi suficient şi ştiind că acasă ă aşteaptă masa, iar pe mine la căminul de nefamilişti din Berceni, trist şi incomod nu mă aşteaptă nimeni. Sunt gesturi aparent mărunte şi fără semnificaţie dar care reverberează în timp valorificate şi înregistrate la dimensiunea lor umană reală. Vă doresc un sincer la mulţi ani, cu multă sănătate şi putere de muncă, pe care să îi trăiţi în pace, linişte şi bucurie alături de cei dragi.

8 octombrie 2010, Bucureşti, Gheorghe INDRE

4 octombrie 2010
Mottto: Zburând sus, te faci nevăzut, dar vezi!
Nicolae Iorga

Mărinimos, omul entuziast şi bun, întruna dăruieşte
Inima lui mare bate mereu şi pentru vise şi speranţă-n
viitor
Râzând, când dă de greu curaj împarte şi-l sporeşte
Cu el animă pe cei ce vin din urmă, şi le transmite-un
dor,
Eliberând de spaime, de ezitări, spre zbor neîncetat
îndeamnă,
Această măreţie de necrezut, un dăruit profesor eşti,
înseamnă!
Efortul aplecării asupra slovei scrisă, între coperţi şi-n
biblioteci păstrată
Roade a dat, sămânţa de cunoaştere de-acolo recoltată,
în minţi a fost sădită
El, a-ngrijit terenul fertil şi productiv, iar veghea lui,
neobosită şi curată,
Miraculos şi ne-ntrerupt de îzbândirile celor formaţi din
plin e răsplătită.
Iar la popas de vreme, înconjurat de prieteni şi-ncununat
de-aleasă preţuire
Aduce tuturor, cu drag şi bucurie-n glas, un cald cuvânt,
modest de mulţumire!

Gheorghe INDRE