ALEXANDRU MIHĂILĂ
Un generos împătimit al cuvântului scris
Drum bun, printre îngeri!

Vine o vreme după care în jurul tău se fac tot mai multe goluri, spații libere create de dispariția celor din jur , rude, prieteni, colaboratori, colegi și ai senzația că ești un arbore îmbătrânit din jurul căruia au fost tăiați copacii care îl însoțeau în parcursul existențial ca niște tovarăși de drum statornici și puși acolo pentru a-ți asigura senzația de adăpost și protecție, precum și un anumit confort mental. Acest gând m-a vizitat când am aflat trista veste despre plecarea dintre noi a celui care a fost profesorul, literatul, ziaristul de mare valoare, scriitorul de mare forță și sensibilitate, omul de mare calitate și generozitate Alexandru Mihăilă.

Ne-am întâlnit pentru prima dată în toamna anului 2000 în cadrul SC Electrica SA după restructurarea Companiei Naționale de Electricitate CONEL, eu venind pe postul de consilier al directorului general, iar dumnealui lucrând în cadrul Serviciului de relații publice și comunicare al companiei.

Am colaborat la realizarea publicației interne Electrica.ro și a buletinului intern Electrica Info, editate de companie pentru comunicarea cu clienții și cu salariații. Am descoperit atunci cu ajutorul nemijlocit al lui Alexandru Mihăilă că articolele pe care eu le scriu pot fi considerate texte cu o anumită valoare literară, dumnealui spunându-mi că am talent și stil și forță de scriitor adevărat, ceea ce eu nu puteam să cred până atunci.

M-a stimulat și m-a încurajat permanent să scriu și a citit cu atenție, cu pasiune și îmi mărturisea sincer, entuziasmat, că a citit cu mare plăcere ceea ce scriam: amintiri, evocări, versuri, reportaje și chiar și  mesaje adresate de conducere salariaților .

Atunci am publicat, la îndemnul dumnealui, în revista Foi pentru mintea și sufletul nostru, editată de asemenea de SC Electrica SA, texte pe care le scrisesem și care am observat că erau citite cu mare plăcere și mult interes.
Foarte modest, cinstit și generos Alexandru Mihăilă mi-a spus că trebuie să continui. Dumnealui a reprezentat pentru mine un model de om talentat, ale cărui pagini mă emoționează chiar și atunci când acestea erau scrise pentru modesta noastră publicație internă.

Publicase deja volume de reportaje de război din experiența acumulată pe frontul conflictelor din Iugoslavia și pe frontul din Transnistria, unde moldovenii luptau cu trupele Armatei roșii pentru apărarea teritoriului Republicii Moldova. A fost perioada în care am început și colaborarea cu domnul colonel Ioan Mazere pentru revista Gândul Anonimului. Alexandru Mihăilă a acceptat să colaboreze și dumnealui la modestă noastră revistă și a publicat în mai multe numere din perioada a anilor 2000. Eu am considerat un mare câștig pentru revista noastră colaborarea domnului Mihăilă și m-am bucurat de aprecierea activității noastre publicistice.

Mi-a urmărit textele și versurile publicate pe rețeaua de socializare, reacțiile și comentariile dumnealui fiind întotdeauna benefice și încurajatoare, fapt pentru care îi voi păstra mereu o amintirea luminoasă și o îndatorare sufletească neștearsă.

Pe 24 septembrie 2021, când am publicat pe Facebook anunțul privind apariției cărții mele de debut Reflecții despre reformă. Eseuri, Alexandru Mihăilă a comentat: ” Felicitări, domnul Indre! Cunoscându-vă și apreciindu-vă talentul narativ, aștept nerăbdător o carte aparținând literaturii artistice !” Din păcate, pe 3 decembrie, când a apărut cartea de beletristică Paznic la marginea lumii el numai era printre noi, ne părăsise cu discreția lui obișnuită și cu marea mea durere de a nu fi putut să îi satisfac dorința care mă emoționează profund și mă onorează și acum când scriu aceste serbede cuvinte.

S-au scris pagini frumoase și tulburătoare despre Alexandru Mihăilă, la dispariția sa bruscă, s-au consemnat, cu competență, cu onestitate și admirație, în cuvinte, gânduri de regret și de mare apreciere.
Cu un sincer gând de aleasă recunoștință, mulțumire și admirație pentru tot ceea ce a creat și ne-a lăsat, mă rog la Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în rândurile celor drepți!

Gheorghe Indre