Actualitate şi trecut la LUNA: Douăzeci de ani de la vizita delegaţiei de luneni în Franţa

… Cum trec anii, auzi adesea spunându-se când vine vorba de amintit unele evenimente din trecut, care au impresionat cumva omul, oamenii. Deşi anii nu trec, ei măsoară, oamenii trec cu uitarea sau neuitarea evenimentelor care ar merita să fie aniversate ori comemorate ce nu e tot una. Cum nici oamenii nu sunt toţi egali biologic şi nu numai.

Totuşi, omul ca fiinţă socială, unic, deosebit de toate vietăţile pământului, trebuie sau ar trebui să se bucure de unele drepturi fundamentale indiferent de regimul politic sau conducători; drepturi care îi definesc umanitatea: la opinie personală garantată; la libertatea neîngrădită, atâta cât nu deranjează libertatea altora; să aleagă şi să fie ales potrivit competenţelor şi demnitatea dovedită nu după avere şi cumetrii politice; dreptul la o viaţă demnă după muncă şi răsplată nu salarii şi averi pe baza abuzurilor şi speculaţii nejustificate… Drepturi tot mai mult siluite care subminează solidaritatea socială şi încrederea în conducători, cu urmări nebănuite.

Nu întâmplător, cu ocazia aniversării în discuţie, îmi amintesc de perioada când poporul român nu a mai putut răbda nelegiuirile şi la 22 decembrie 1989 s-a răsculat şi cu cât entuziasm emoţional a demonstrat „Jos dictatura! Vrem libertate, democraţie şi o viaţă demnă…” – slogan repetat până la limita riscului maxim (sumar drepturile fundamental-umane). Din păcate drepturile încă se lasă aşteptate iar unele în parte s-au înrăutăţit mai mult.

La actul revoluţionar, cu aşteptările cuvenite după schimbări, au aderat şi sătenii din Luna – Cluj, mai cu seamă că în acea perioadă, ca prim pas posibil pentru realizarea celor dorite, era prin „Acţiunea satelor înfrăţite” la care lunenii erau dornici să se alăture, doar vor trăi mai bine decât în colectivă.

De atunci au trecut peste 20 de ani, timp în care pe plan intern, local, s-au produs multe, încât o scurtă retrospectivă a modului şi rezultatul înfrăţirii satului Luna cu Port en Bessin, precum şi vizita unei delegaţii de luneni în Franţa, văzută după 20 de ani, la ceas aniversar, se impune ca eveniment nu oarecare.

*

Pe data de 06.02.1990, la numai o lună şi câteva zile de la declanşarea revoluţiei, cu de la sine putere, cunoscând sentimentele sătenilor, am adresat o scrisoare ambasadorului Franţei la Bucureşti, prin care îl rugam să ne sprijine pentru a putea fi înfrăţite, satul Luna cu o localitate din Franţa: „Satul Luna se află pe malul râului Arieş, aproape de vărsare în râul Mureş, în centrul Transilvaniei, sătenii au preponderent preocupări agrare. Satul Luna aniversează anul acesta, 1990, 720 de ani de atestare documentară şi am dori la aniversarea din 26 august a.c. să invităm o delegaţie din localitatea cu care vom fi înfrăţiţi…” (Col (r) Ion Mazere)

Răspunsul la scrisoarea de înfrăţire a sosit prompt la 26.06.1990 cu scrisoarea semnată de primarul „Le Maire C. Huet al localităţii PORT EN BESSIN, departamentul GALVADOS Franţa, prin care am fost informaţi că din 2-3000 cereri de înfrăţire a comunelor din România, dumnealor au ales satul Luna… Iar la 18.08.1990 va sosi la Luna o delegaţie formată din 5-10 persoane cu un camion şi două turisme cu ajutoare pentru şcolari, ceva îmbrăcăminte pentru copii, ustensile de copiat pentru scoasă şi primărie şi produse sanitare; în detaliu vom discuta despre ajutoare la sosirea delegaţiei la Luna.”

Cu scrisoarea şi rezultatul înfrăţirii, primită la Bucureşti, de care sătenii şi noile autorităţi nu aveau cunoştinţă, m-am deplasat la Luna, unde atunci primar era prof. Ibănescu Mihai, numit Ad Hoc de săteni cu sprijinul hotărâtor al prof. Dan Nicolae şi Reteşan Simion, implicaţi în schimbarea pe plan local şi al revoluţionarilor Ocolişan Alexandru, Cucu Mihai, Boca Ioan. .. care la 22. 12. 1989 au ocupat primăria comunei, alungând primarul comunist, Paraschiva Şinca.

Vestea înfrăţirii satului Luna cu localitatea franceză Port Bessin a produs bucurie generală, având, în continare, un punct de sprijin pentru viitor şi reper de orientare în ceea ce urmează înfrăţirii cu localitatea franceză mai aproape de sufletul românesc. Iar hărmălaia cu schimbarea în curs s-a mai potolit ceva.

În continuare, cu primarul existent, prof. Ibănescu Mihai, s-a trecut la redactarea scrisorii de răspuns către primarul localităţii franceze şi bucuria resimţită de săteni cu privire la vestea înfrăţirii cu localitatea franceză. În ceea ce priveşte ajutoarele, s-a păstrat o reţinere, semnalând doar două cărucioare pentru doi paralizaţi, semnată de primarul local în funcţie, Ibănescu M. Iar subsemnatul am contrasemnat, Col. Mazere Ioan, Preşedintele Comitetului de Iniţiativă. Numărul de înregistrare 644/10 iulie 1990.

Rămâne ca în continuarea relaţiilor presupuse, să se înfăptuiască oficial între primăriile celor două localităţi înfrăţite, cum de fapt s-a petrecut, cu ajutoarele primite şi împărţirea lor, pe plan local, la săteni.

O altă problemă cu dată fixă, ce nu suporta amânare, a fost aniversarea a 720 de ani de atestare documentară a satului Luna la 26.08.1990 pentru prima dată cu invitarea lunenilor de pe unde or fi ajuns cu serviciu, a delegaţiei din Port en Bessin Franţa, cu care suntem înfrăţiţi şi a autorităţilor locale din Câmpia Turzii, Turda, Cluj. Cu acel prilej s-a hotărât, confecţionarea unor tricouri, plătite cu înscrisul evenimentului şi a unor medalii de bronz produse gratuit cu sprijinul inginerului Mureşan Gheorghe directorul general al întreprinderii SINTEROM din Cluj (lunean) în prezent decedat (Dumnezeu să îl odihnească)! Acest lucru nu a fost deloc uşor în acele condiţii de criză, aşa încât pentru asigurarea lor a fost nevoie să facem 11 deplasări Luna – Cluj cu maşina prin bunăvoinţa preotului paroh din Luna, Iura Vasile pentru a fi repartizate invitaţilor şi nu numai, pentru neuitare.

Aniversarea a avut loc cu o participare importantă care de atunci nu a mai putut fi egalată, ca să definim astfel emulaţia şi determinarea sătenilor noştri. Nu-i mai puţin adevărat că în acea perioadă, încă fierbinte, aşteptările de schimbare erau multiple şi frenetic susţinute de mulţime şi de autorităţi.

Pentru primăria din Port en Bessin am expediat de la Bucureşti 20 tricouri şi 20 medalii cu înscrisurile respective pentru a fi oferite locuitorilor selectaţi de primarul local.

VIZITA DELEGAŢIEI DE LUNENI ÎN FRANŢA

De fapt invitaţii au fost făcute în mai multe rânduri însă cine avea atunci valuta necesară? – motiv pentru care amânam mereu.

Dar, iată a sosit un moment anume când populaţia localităţii franceze înfrăţite avea obiceiul din 3 în 3 ani să iasă la malul mării pentru o slujbă religioasă, asemănător cum ies lunenii primăvara în ţarină (la crucea din marginea localităţii) pentru a cere prin rugă proniei cereşti ploaie pentru recoltă bogată; iar francezii, mai mult peşte şi ocrotirea vieţii pescarilor pe timpul furtunilor, ei, majoritatea, ocupaţi cu pescuitul oceanic, la care doreau să participe pe 12.08.1992 şi o delegaţie de la Luna nominalizată astfel: Ibănescu Mihai cu soţia Valerica; Mazere Ion cu soţia Maria; Roşca Eugenia cu fiicele Florina şi Olimpia; Filip Alexandru cu soţia Ileana; Mărginean Mihai cu soţia Liliana; Felicia Feneşan cu fiul Sabin; Iura Vasile şi soţia sa Mariana; Giurgiu Ioana; Mureşan Cristina; Negrău Sabin; Tulai Ioana; Moldovan Mariana. În total 20 persoane, 14 familişti şi 6 elevi (iulie 1992). Preotul neputând lipsi timp de 12 zile a fost nevoit să renunţe la deplasare.

Compunerea delegaţiei ca persoane şi număr a produs ceva nedumeriri şi discuţii pe plan local, fără temei, deoarece nominal delegaţia a fost stabilită de primăria FRANCEZĂ, la Port en Bessin pe baza rolului avut de unele persoane în acţiunea de înfrăţire a localităţilor, dar mai ales pe baza corespondenţei avute între elevii şi profesorii celor două şcoli din Luna şi Port en Bessin, pe baza cărţilor de vizită lăsate la şcoala din Luna de prima delegaţie franceză ce ne-a vizitat satul în august 1990.

Răspunsul nostru şi de data aceasta a fost amânare, din cauza valutei ce ne lipsea. Faţă de această situaţie care mereu se repeta, primăria localităţii franceze, a hotărât să suporte ei cheltuielile cu transportul dus şi întors pe calea ferată, precum şi taxa ce se percepea pentru asigurarea sănătăţii pe numărul de persoane şi a celor 12 zile cât dura vizita. În care scop au trimis la Luna un delegat cu valuta în Franci francezi – urându-ne călătorie plăcută pentru data stabilită corelată cu cu sărbătoarea religioasă din data de 12.08.1992, la care participa şi episcopul de care depindea parohia din localitatea franceză.

În continuare, delegaţia fiind stabilită nominal şi valuta asigurată prin bunăvoinţa colegilor francezi, nouă lunenilor ne revenea ca ultimă sarcină, pregătirea pentru deplasare ca să ajungem în Franţa, la Port en Bessin la data stabilită, 12.08.2012. Şi acest ultim obiectiv, nu simplu, deoarece nu depindea de noi, cum a fost obţinerea paşapoartelor individuale de la Cluj, pentru vizită într-o ţară occidentală, cât mai repede pentru a putea cumpăra bilete de tren, grupat în acelaşi vagon, pentru 19 persoane cu copii, pe o distanţă aşa de lungă, mai uşor de supravegheat şi evitat probleme nedorite. Întrucât a fost nevoie ca 13 persoane printre care şi copiii să fie trecuţi pe paşaportul subsemnatului, făcut colectiv la Bucureşti, adăugându-se listele cu fotografii şi datele personale ale fiecăruia, pentru care purtam oarecare răspundere. În plus, mai era nevoie de ceva atenţii, plecând în grup pentru situaţii colective şi individuale pentru familiile unde vom fi cazaţi pentru 12 zile şi o rezervă; cam greu, dar în final s-a rezolvat, fireşte la nivelul posibilităţilor şi a experienţei mai sumare, unii fiind pentru prima dată ieşiţi din ţară.

Plecarea spre Franţa de la Luna s-a produs în ziua de 11.08.1992 ora 400 cu turisme până la Alba Iulia, pentru trenul internaţional: Bucureşti – Alba-Iulia – Stamora Moraviţa – Jugoslavia – Austria – Germania – Franţa. La destinaţie am ajuns în ziua de 12.08.1992 ora 1200, bucuroşi şi fără neplăceri.

Pe timpul deplasării fără să coborâm din vagon – era lege – priveam pe geam natura: câmpul, sate, oraşe, mai atent prin ţările occidentale. Cu impresii mai deosebite am rămas de ce am văzut prin Austria, gările de cale ferată cochete şi peroanele, sau dintre linii foarte curate; cu privire la localităţi ieşeau în evidenţă bisericile cu mult mai monumentale. Prin Franţa îndeosebi, am văzut multe biserici cu turnuri înalte şi în jur 10 – 15 case, dovada că în acel loc cândva a fost un sat, însă reducându-se forţa de muncă prin mecanizare la 6-7% din proprietarii caselor rămase erau suficient pentru a lucra mecanizat terenul aparţinător. Iar plusul a migrat spre oraş. Mă gândeam atunci… aşa o să ajungă şi satul Luna a cărui mecanizare a agriculturii a început cu C.A.P.-ul dar forţa de muncă care mai prisosea, era preluată industria atunci când I.S.C.T. iar sătenii au rămas să locuiască în sat.

După aceste imagini şi nu numai observate în lunga călătorie ne vedem ajunşi la destinaţie.

La primărie ne-a aşteptat primarul D-na C. Huet, consilierii şi familiile care urmau să ne cazeze, iar după o primire afectuoasă şi plină de prietenie foarte scurtă, obosiţi de drum, a urmat un repaus până în ziua următoare; iar doamna primar ne-a spus: ”Pe timpul cât veţi sta la noi, ne vom cunoaşte mai bine, după un program care să ne permită să vedeţi cât mai multe” şi într-adevăr aşa a fost.

Din 13.08.1992 am intrat direct în minuţiosul program de vizite şi participări la activităţi social-culturale stabilite pe zile şi ore, urmărit în aşa fel încât să ne simţim cât mai bine.

Ora 900 – 1200. Vizită la muzeul local pentru a ne forma o primă imagine generală cu privire la evoluţia localităţii de la început şi până în prezent. Cu foarte multe exponate şi documente explicative şi foarte mult material militar, inclusiv un tanc recuperat din mare, deoarece Port en Bessin, vecin cu localitatea Arromanches, se aflau pe direcţia loviturii principale a trupelor americane pentru forţarea Canalului Mânecii de pe coasta engleză şi debarcarea în Nordul Franţei, în iunie 1944, pentru a intra hotărâtor în luptele celui de al doilea Război Mondial.

Mă gândeam atunci la ceea ce vedeam, ce mult lipseşte un asemenea muzeu satului meu natal, cerut verbal şi scris ca să repet şi acum – „ că fără trecut cunoscut şi recunoscut chiar un om e nimeni, iar o ţară e nimica” deoarece trecutul e poarta viitorului.

La Luna noroc cu Monumentul eroilor construit în 1922, după Primul război mondial, pe una din feţele căruia, destul de târziu, s-au înscris numele eroilor locali care s-au jertfit în cel de al Doilea Război Mondial. Iar puţinele morminte ale celor căzuţi la Luna pe timpul cât localitatea a stat aproape 6 săptămâni pe linia frontului în toamna lui 1944, au fost amenajate lângă monument, cu precizarea numelui au dispărut… din păcate teritoriul rezervat lor a fost folosit de primăria comunistă pentru amplasarea unui magazin ulterior privatizat.

Ora 1200 Recepţie la primărie în onoarea delegaţiei de luneni înfrăţiţi cu localitatea franceză.

Primarul, D-na C. Huet urează bun sosit delegaţiei noastre şi este deosebit de fericită să se afle 12 zile alături de numeroasa delegaţie de cetăţeni din frumoasa localitate Luna din centrul Transilvaniei, pe care a vizitat-o cu 2 ani în urmă, unde a fost primită cu atâta entuziasm,  bucurie, căldură şi plăcere sufletească după revoluţie încât „nu-mi dau seama dacă noi o putem egala…”

În răspuns, am mulţumit fierbinte conducerii localităţii, respectiv primarului şi familiilor care găzduiesc membrii delegaţiei din Luna, cu remarcarea preţiosului ajutor oferit în valută, fără de care nu am fi putut ajunge aici. Cu acel prilej, primarul, d-na Huet fiind şi în asentimentul consiliului primăriei locale, a oferit titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE a localităţii PORT EN BESSIN FRANŢA cu medaliile – simbol local, DOMNILOR: COL. ION MAZERE pentru iniţiativa dovedită cu înfrăţirea celor două localităţi LUNA – PORT EN BESSIN şi IBĂNESCU MIHAI, primar al comunei LUNA, la momentul vizitei delegaţiei franceze din august 1990.

14.08.1992 Toată ziua a fost destinată pentru a vizita localitatea, portul, piaţa, magazinele, şcoala… de unde am rămas cu imaginea plăcută, casele majoritatea tip vile, cu parter şi un etaj, curtea, în general mică cu arbuşti de decor, flori şi gazon, fără grajduri şi coteţe, poate la periferie, pe care eu nu le-am văzut. Străzile asfaltate iar principala cu marcaje şi intersecţii semaforizate, pentru trecerea persoanelor şi mijloacelor de transport. La ce vedeam mă gândeam atunci când şi câte mai avem de făcut noi, cei din Luna…

Portul a fost amenajat în spaţiul mai lărgit al estuarului situat la vărsarea în mare, cândva, a micului râu din apropiere, prin delimitarea părţii dinspre larg cu un dig şi o poartă metalică. Poarta se păstra deschisă pentru ieşirea şi intrarea navelor de pescuit în port pe timpul fluxului şi închisă pentru menţinerea apei în port, pe timpul refluxului, necesară plutirii navelor rămase în port. Fără aceste amenajări specifice nu cred că activitatea lor principală de pescuit oceanic ar fi evoluat atât de mult încât să se poată lăuda că localitatea lor constituie a doua bursă de peşte din Franţa.

Din cele văzute pe teren şi în port, am putut să-mi dau seama că suntem înfrăţiţi cu locuitorii unei localităţi care au făcut mari eforturi pentru a pune în valoare maximă ceea ce le oferea zona unde locuiau pentru stabilitatea şi condiţiile existente. Preocupări atât de necesare şi la noi deoarece o bază materială ar fi, mai rar…

În zilele următoare am vizitat:

O fermă agricolă unde 3 persoane lucrau o suprafaţă mare de teren pentru cereale, aveau şi animale unde adăpostul era simplu, mai mult să ocrotească animalele de ploaie, deoarece temperatura nu coboară cub 00 grade Celsius. Fermierul repara ceva la un tractor, deci era şi mecanic. Întrebat, era satisfăcut cu venitul cel obţine.

În altă zi am vizitat 3 mari cimitire militare: american, german şi englez, erau nu departe unul de altul, pe teritoriul francez, rămase de pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, forte bine întreţinute. Un exemplu, deşi pe timpul luptelor erau duşmani, după respectul acordat, ca oameni de bine sau de rău, ar trebui să fim unanim egali.

Oraşul CAEN reşedinţa episcopală cu o majestoasă catedrală care impresionează şi acum, dar pe timpuri,  în spaţiul căreia sunt adăpostite mormintele unor mari personalităţi religioase şi alice.

Vizita la Mănăstirea SAINT MICHEL unul din cele mai importante obiective turistice din Franta, ne-a luat o zi întreagă cu deplasarea. Pentru noi lunenii a fost o ocazie rară, deoarece nu ştim cine si când vom mai avea o asemenea ocazie, unică, fără alte obligaţii decât prezenţa. Mănăstirea, după cum am văzut-o noi, este dispusă pe o mică insulă in forma de con vulcanic cu vârful tocit nu departe de mal. Întreaga ei suprafaţă de jos până sus este amenajată constructiv cu o mulţime de săli de dimensiuni şi în forme pentru întrebuinţări diferite. La început toată construcţia a servit cultului religios practicat de o puternica abaţie mănăstirească de călugări catolici. Cu schimbările, construcţia a servit şi de închisoare un timp, iar în prezent constituie un vestit obiectiv turistic păstrând vechiul nume (foto). Mai există încă 8 până la 10 călugări, urmaşi ai vechii abaţii, care în câteva săli muzeale,  prezintă informaţii şi date din trecutul al mănăstirii şi din activitatea tiparniţei care avut un rol important în evoluţia social morală a poporului francez. În acest ultim scop vechile săli au fost renovate, adaptate si dotate cu exponate prezentate şi explicate ca semnificaţie de ghizi ori pe suport video, potrivit interesului turiştilor ca să vadă sau să afle in premieră date privind evoluţia cultului, ştiintei, tehnicii si culturii dealungul istoriei pe teritoriul FRANŢEI. Ca un amănunt cotidian care dovedeşte interesul cel reprezintă SAINT MICHEL, noi in ziua vizitei a trebuit sa ne aşteptăm pe mal rândul pentru a fi trecuţi pe insula, atât de mulţi turişti eram.

Procesiunea religioasă la care de fapt am fost invitaţi să participăm, repet, care se oficia din 3 în 3 ani în amintirea sătenilor căzuţi victime valurilor mării pe timpul pescuitului, activitate de bază, în prezenţa episcopului şi a altor personalităţi inclusiv noi lunenii ca oaspeţi de vază. Slujba religioasă a avut loc, în aer liber, la malul mării, prilej cu care au fost pomeniţi marinarii săteni căzuţi victime valurilor şi au fost adresate repetate rugi lui Dumnezeu pentru ocrotirea urmaşilor. A urmat o călătorie pe mare cu două nave până aproape de coasta engleză, cu rugi şi aruncare de buchete de flori cu adrese individuale sau colective.

Până atunci eu nu am mai fost pe mare la aşa distanţă decât o singură dată, pe timpul activităţii de la Sulina 10-12 Km pe Marea Neagră pentru a verifica existenţa unei geamanduri care delimita apele teritoriale între malul dobrogean şi Insula Şerpilor acum în stăpânirea Ucrainei.

După amintirile încă neuitate aş putea fi întrebat dacă pe timpul celor 12 zile şi atâtor vizite şi participări nu s-au întâmplat şi probleme care să ne deranjeze. Ca să fiu sincer, îmi amintesc de o situaţie de acest gen. Chiar la început, pe timpul recepţiei la primărie, d-na primar desface un plic şi dă citire unei scrisori primite de la Luna, semnată de primarul ales Popa Gheorghe şi secretara Lucreţia Pătru, afirmând în esenţa scrisorii, că dumnealor, adică cei rămaşi în sat, „rup” relaţiile de înfrăţire LUNA – PORT EN BESSIN FRANŢA…”nu facem din această întâmplare neplăcută, un capăt de ţară,  dar bine nu ne-a căzut, după atâtea eforturi pe care am început să le facem în folosul lunenilor. Primarul localităţii franceze, a spus diplomatic, că poate este o neînţelegere care se va lămuri… Merită precizat că în încercarea de a descoperi copia acestui document în arhiva primăriei din Luna,  ni s-a spus în repetate rânduri că nu se mai găseşte. A dispărut ca anumite dosare…

În loc de concluzii

De atunci sunt 20 de ani, timp în care s-au petrecut multe cu satele înfrăţite, inclusiv LUNA – PORT EN BESSIN, şi cu delegaţia de luneni implicată în vizita făcută în Franţa în perioada 11-22.08.1992 astfel încât o retrospectivă se impune.

Astfel, la 26.08.2012 ora 1600 la Luna s-a stabilit aniversarea momentelor de atunci, la care din cele 19 persoane implicate la început, au participat la aniversarea stabilită: Mazere Ion cu soţia, Ibănescu Mihai cu soţia, Filip Alexandru cu soţia, părintele Iura cu soţia şi Giurgiu Ioana (numele de atunci Ioana şcolăriţă, acum căsătorită cu domiciliul la Turda); au lipsit unii locuitori din sat necunoscându-se cauza, nici nu-i consemnăm nominal…

Ca primă impresie, foştii şcolari au şi ei copii de anii lor de atunci, cei activi au îmbătrânit încât numai amintirile îi mai pot purta cu gândul prin locurile odată vizitate, iar Mărginean Liana a trecut la cele veşnice.

Unii au demonstrat succint nişte adevăruri că multe au sperat oamenii pe timpul revoluţiei, emoţional, reclamând schimbarea fără a judeca mai profund ce urmează şi cum o să se ajungă la înfăptuirea drepturilor fundamental-umane, fără a se risipi ceea ce a fost bun, cum deja s-a întâmplat ca să amintim de câteva:

În primul rând trebuie să ne amintim că satul Luna a mai trecut prin asemenea situaţii critice de schimbare radicală,  dar le-a învins, constatare care ne dă nouă speranţa în viitor, deoarece teritoriul comunei dispune de pământ fertil,  cu izvoare limpezi ce ţâşnesc la suprafaţă cu generozitate, resurse foarte valoroase a căror valorificare va putea constitui întotdeauna o sursă de prosperitate şi progres. Dar trebuie totuşi să consemnăm ce s-a înregistrat în ultimii ani.

A dispărut şeptelul atât de numeros la Luna înainte de război şi după inclusiv pe timpul CAP – ului;

Au dispărut irigarea pământului şi folosirea îngrăşămintelor chimice, iar producţia actuală de grâu în medie de 3000kg/ha, în timp ce în Germania, cu teren şi climă mai puţin prielnice e de 6000 kg/ha în medie, de unde şi explicaţia de ce ţara noastră agrară importă aproximativ 70% produse agricole, de aia…

Au dispărut renumitele viile de pe coastă, modernizate pe timpul C.A.P.-ului pentru a fi lucrate şi stropite cu insecticide mecanic, iar astăzi de sărbători şi ocazional lunenii beau bere în loc de  dulcele lor vin…

Lipseşte o brutărie şi cuptorul de pâine, care este adusă acum din satele vecine;

Forţa de muncă care a început să prisosească în sat încă de pe timpul C.A.P. era preluată de Industria Sârmei Câmpia Turzii, sătenii locuind în sat până ce I.S.C.T. a ajuns la10000 de muncitori fără bani de la U.E. şi alte ajutoare, iar în prezent când I.S.C.T. a ajuns treptat la 300 de muncitori şi urmează să se închidă la sfârşitul acestui an, sătenii noştri au luat calea pribegiei, grăbiţi şi de falimentarea întreprinderilor private care mai funcţionau în zonă.

Probabil„convinşi” că le va merge mai bine. Probabil aşa este dar cui îi merge mai bine?!…

Noi lunenii cu un pământ foarte fertil şi apă în izvoare şi alta care curge pe Arieş, am fi avut şanse să rezolvăm mai bine la Luna cu schimbările decât locuitorii din Port En Bessin Franţa, pe malul mării, care au închis apa fluxului ca să le plutească navele ca să-şi câştige hrana prin pescuit oceanic şi să asigure stabilitatea economică şi prosperitatea într-o localitate modernă care ne-a impresionat pe toţi pe tot parcursul timpul vizitei.

Ce ne lipseşte nouă lunenilor cu şansele şi teritoriul pe care îl avem? Aş încheia cu o frază auzită des: Dă Doamne mintea românului cea de pe urmă! Adică după ce dă cu capul de pragul de sus sau se împiedică de cel de jos.

Din ce am văzut noi pe teren apreciem că date fiind condiţiile geografice pentru cetăţenii localităţii Port En Bessin din Franţa, micul port maritim destinat ambarcaţiunilor pescăreşti a avut şi are un rol vital în asigurarea existenţei localnicilor, a stabilităţii şi dezvoltării procesului socio-economic în continuă creştere. Oarecum asemănător cu Portul Pireu din Grecia păstrând raportul în timp şi în mărime, port construit de THEMISTOCLES, 448 î.Hr., care a asigurat condiţiile ca destinul grecilor să devină acela de stăpâni ai mărilor,  suficient de puternici pentru a învinge dominaţia marelui imperiu al Persiei. Mai aproape de noi, rolul avut de Portul Brăila din România, în exportul de cereale între cele două războaie mondiale când a devenit şi Bursa pentru stabilirea preţului grâului pe plan european.

În prezent din păcate, păcatele cui?, doar primul din cele trei porturi amintite se mai află dinamic şi în progres, în timp ce ultimele două parcurg o etapă mai puţin fastă economic şi din punct de vedere al identităţii, nu mai au mediul de afaceri avut anterior.

Cum s-ar spune – ce şi cum a fost în trecut aflăm din istorie, ce este în prezent se vede, ce va fi depinde de noi, în primul rând, nu de alţii cum adeseori cădem în păcatul să credem mai degrabă poveşti de adormit copii, spuse de unii cu interese bine definite.

În cele ce urmează prezentăm amintiri şi impresii ale unora dintre participanţii la această vizită.

Col (r) Ion Mazere Luneanu

Ne-au ajutat sa retrăim frânturi din istoria Franţei

Ioana Csizer (Giurgiu)

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, …parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie îşi începea Creangă “Amintirile din copilărie” si aşa le putem începe oricare dintre noi, cei născuţi sau crescuţi la Luna.

Luna este pentru mine locul de unde deşi am plecat cu câţiva ani in urmă, întotdeauna când am ocazia mă întorc cu plăcere pentru a revedea oamenii dragi si pentru a depăna cele mai frumoase amintiri.

O astfel de ocazie mi s-a ivit în vara acestui an, când domnul col Mazere, Luneanu care nu-şi va uita niciodată rădăcinile, a organizat “în sat” o întâlnire a membrilor grupului care au vizitat in 1992 Port en Bessin, localitatea din Franţa care in acea vreme era înfraţită cu satul nostru.

Ne-am reunit după 20 de ani cu sufletul la fel de entuziast, dar, pentru că viata ne-a împrăştiat in toate zările, într-un grup mult mai restrâns.

Uitându-ne la albumele cu fotografii, ne-am amintit cu mare drag de vacanţa petrecutţ in acel sat pescăresc de la malul Mării Mânecii şi de oamenii lui primitori, oameni care ne-au dat ocazia să descoperim cultura şi istoria impresionantă a Normandiei si ne-au ajutat să începem să vedem lumea cu alţi ochi. Ne-au ajutat sa retrăim frânturi din istoria Frantei, să redescoperim momentele istorice din 1944 vizitând Memorial de Caen, “să cucerim” mănăstirea fortificată Le Mont Saint Michel, singurul loc care nu a putut fi cucerit de englezi in timpul “Războiului de 100 de ani”.

Au sărbătorit alături de noi a 84-a aniversare Benediction de la Mer, binecuvantarea mării fiind pentru ei o oportunitate de a-ăi infrumuseţa toate străzile, casele şi bărcile cu flori din ghirlande de hârtie, în acest fel arătându-şi recunoştinţa faţă de Fecioara Maria.

Călătoria nu a fost doar o incursiune în cultura si istoria acestei regiuni, a fost condimentată si de peripeţii, tocmai de aceea recomand tuturor celor alături de care am trăit acele momente să-ăi puna si ei amintirile pe hârtie

Si să le trimita la “GândulAnonimului”, publicaîia prin care consătenii nostrii, col Mazere şi dl. Indre au reuşit să facă cunoscută istoria şi nu numai, a satului nostru de care suntem aşa de mândri.

Mulţumesc acestor oameni ca ne-au dat ocazia de “a nu ne naşte pentru a dispărea ca un grăunte de nisip, ci pentru a lăsa o urmă în gândurile şi inimile semenilor”.

Profesoară Ileana Filip

Au trecut 29 de ani de când un grup de locuitori ai comunei Luna judeţul Cluj ( unii pentru prima dată) au părăsit hotarele ţării pentru o vizită în Franţa,  în oraşul Port en Bessin cu care comuna Luna era înfrăţită. Timpul petrecut în acel oraş a trecut pe nesimţite,  totul a fost minuţios planificat. În afară de oraşul Port en Bessin port în care trupele americane au debarcat în anul 1944, am vizitat mai multe muzee în oraşele Bayeux şi Caen, am vizitat cimitirul militar canadian şi multe altele.

O excursie cu totul deosebită a fost organizată la Mănăstirea Mont Saint Michel, o construcţie care poate fi considerată o minune a lumii. Mulţumesc şi pe această cale şi cu această ocazie domnului colonel Ion Mazere care s-a zbătut mult pentru ca această excursie să fie reuşită. A obţinut paşaport colectiv, bilete de tren, şi tot dumnealui s-a străduit pentru a realiza înfrăţirea comunei Luna cu oraşul Port en Bessin.

Ştire publicată în presa locală prin care se informa despre primirea oficială a delegaţiei din Luna la primăria din Port en Bessin

Colonel (r)   Mazere Ion şi soţia Maria împreună cu domnul Raymond Marie comandant de pescador în familia căruia au fost găzduiţi la Port en Bessin