ACULIN TĂNASE, UN VIRTUOZ AL EPIGRAMEI ELEGANTE

„Unul din epigramiştii care fac să crească valoarea  genului,  care au dus epigrama  pe Everestul perfecţiunii  – poate unicul,  poate magnificul,  poate inegalabilul sau toate acestea la un loc – este omul cu joben, de un farmec cu totul special – ACULIN TĂNASE. Acest mare epigramist nu are nevoie de prezentare.  Este omniprezent. Genul cel mai greu – epigrama  – este la el ca un zâmbet pe buze. Şi ca un râs sănătos,  care te scoate din întristare şi îţi arată  cât de frumoase  pot fi Viaţa, Boema şi Epigrama.”

G-ral George  Văduva, romancier, poet , eseist, publicist

Celui căruia i se pare că totul a încremenit şi nimic nu se mai poate schimba în bine, îi spun răspicat: „Cumpără-ţi, un Aculin!”Acesta te va călăuzi către un lung pelerinaj către Înaltul Templu al Umorului. Undeva, în adâncurile, netulburate ale camerelor din subsol, ferecate cu

77 de lacăte de aur, bătute în pietre scumpe, de atâta vreme, unde te aşteaptă însăşi zeiţa Epigramă, mama critcii şi a râsului.

Acolo, pe altarul înţelepciunii, se află cheia de cristal, pe care tu o vei lua şi te vei salva de la osânda vieţii fără de umor. Atunci, îţi vei aduce aminte de toate bancurile pe care le-ai uitat sau… nu le-ai uitat şi veţi râde cu poftă, tu şi… prietenii tăi. Atunci lumea se va fi schimbat într-una, mult, mult, mult mai veselă.

Da, cititorule, cumpără-ţi un Aculin şi-apoi cheamă-mă şi pe

mine, să mai râd şi eu cu tine. Fetele şi-au pus flori la urechi şi ne aşteaptă în caleaşcă… Berea, încă nu s-a răcit…

Laurenţiu Cazan – muzician

Un Joben pe Calea Victoriei

Boema artelor  nemuritoare  îl cunoaşte şi-l recunoaşte pe bărbatul tânăr, înalt şi frumos, trecând agale prin Cişmigiul desprimăvărat  ori prin Lipscanii aproape  îngenunchindu-i dinainte, descoperind în mersu-i princiar,  lumina altui veac odihnind pe evantaie şi voalete, cu lacrimile lui cu tot. Ba chiar,  terasele  şi subsolurile  bătrânei  cetăţi dâmboviţene locuite îndelung ori numai vremelnic de o lume a jocului şi a disperării,  mirosind a vinuri date-n spumă şi a intelighenţie pe metru pătrat,  văd în omul cu joben şi frac elegantul duh al unor vremuri ce se încăpăţânează să nu apună, în dauna mutanţilor contemporani, ori a vopselei scorojind până la silă conştiintele unora, întâmplător ajunşi clăbuc într-o lume de săpun. ACULIN!!! Pare un strigăt  de luptă sau mângâiere,  nu-i aşa,  de nu ar  fi marca înregistrată la Oficiul Bunului Simţ al unuia dintre cei mai teribili  epigramişti  pe care  i-a dat neamul ăsta oropsit şi cântăreţ de românesc ce e, tocmai spre a nu fi noi prea trişti şi singuri, tocmai spre a nu uita despre demnitate şi măreţia râsului a multe izbăvitor ACULIN !!!

Imposibil de rostit în şoaptă  numele omului boem şi „poem” aproape,  ce te întâmpină  cu o mână de cărţi, cărţile lui, şi cu un surâs izvorât din bunăvoinţa ochilor adânc pătrunzători.

„Iată sarea  şi piperul unui timp numai bun de ars cu temei!”, îmi spun ori de câte ori am prilejul să mă aflu în preajma  lui Aculin Tănase, pre pseudonimul lui întreg, na, tulburat de prospeţimea bobocului de trandafir  care-i sângerează  butoniera  fracului, ameţit de vorba-i înceată, bonomă, sub care stă să spargă un râs năvalnic abia stăpâ- nit, şi încântat  foarte de obrazele unora  care-i  lunecă pe dinainte, simţindu-se potenţial  motiv al nemiloaselor  lui epigrame. Căci insul care ştie să măsoare adâncimea  pa- harului ca şi pe cea a sufletului omenesc aproape fără greş, e de temut şi de iubit în aceeaşi măsură, în veacul veacurilor.

EPIGRAMA. Acest nobil gen literar  ajuns în pos- tura  de Cenuşăreasă literară, cum bine observa  poetul Iacob Voichiţoniu în prefaţa  uneia din cărţile  lui Aculin, continuă să incite, să devină o problemă chiar, atâta vreme cât Uniunea Scriitorilor  nu ia în discuţie şi spre aprobare întoarcerea la întreg a unei părţi, vremelnic sper, lăsată pe dinafară.

Întorcându-mă  la Aculin Tănase, la omul ăsta cutoate uşile sufletului deschise atâta  cât să treacă  prin ele prieteni dar şi neprieteni totuna, mă înclin şi zic: Ştiu ai noştri căuzaşi mână cui o strâng cu adevărat!  Ştiu pietrele cetăţii ce nobil pas le mângâie vecia până la freamăt! Inclusiv bătrâna Cale a Victoriei, ce umbră măreaţă îi alină istoria şi zidurile, lunecând spre neuitare.

Iar dacă, vai lor, nu ştiu, au încă timp SĂ AFLE !

Mihai Antonescu (romancier, poet, eseist, publicist)

Astăzi şi întotdeauna mă adresez nu unui om, ci unui OM!! Este cel care mi-a răzvrătit inima şi a înveselit-o enorm. Este cel căruia îi datorez amintiri inegalabile şi nepieritoare.

Este ACULIN TĂNASE, Omul oamenilor,

Maestrul maeştrilor!

Maestrul bariton Dan Iordăchescu

Marea artă este o mare provocare a spiritului, do- vadă că numai timpul poate să reprezinte artistul în toată grandoarealui. Prin compoziţiile sale de excepţie, atât cele picante, spumoase, metafizice, dar mai ales prin cele satirice, în care bunul simţ se revoltă prin ascuţita ironie şi sarcasm, Aculin Tănase se impune încet, dar sigur, ca un demn purtator de steag al măreţiei spiritului româ- nesc, european şi nu numai.

Iacob Voichiţoniu – poet

Atunci când inspiraţia îi pune mâna pe creştet,

verbul lui Aculin Tănase are ascuţimea şi precizia bisturiului mânuit de un chirurg cu har. Viciile toate saltă în agonie sub condeiul lui neobosit, până îşi dau duhul în hohotele de râs ale cetitorilor scurtelor sale compoziţii cu poantă frumos arcuită ca o boltă asupra unei catedrale.

Academician Valeriu Matei

Maesterul Aculin oglindeşte ,,lumina sacrului strămoşesc al neamului acestuia”. Condeiul său transfigurează lacunele educaţiei şi suferinţa în zâmbet, uitarea în memorii esenţiale ale originii, nesimţirea în bunul simţ. Personalitatea sa unică şi unită se responsabili- zează cu cea mai grea şi înaltă artă ,,Estetica urâtului”, acum când societatea dă semne de involuţie, domnia Sa calcă balaurii ,,fără să strivească corola de minuni a

lumii’’. Cată Graţie, Putere, Har, Nobleţe în înfăptuirea

,,Sacrei meniri de OM”. Admiraţie şi respect maestrului

Aculin Tănase!

RazaRa – Elena Ignat – psiholog, grafician

Aculin Tănase salvează pentru secolul XXI ceea ce Marcial şi Juvenal, şi mulţi de-ai noştri, fie Păstorel ori Cincinat Pavelescu au făcut mină de aur din puterea cuvîn- tului care loveşte în lumea strâmbă trăitoare în imoralitate şi amoralitate, în civismul putred, în politicul laş şi hrăpăreţ, insensibil şi încătuşat 99,99%. Perioada sa ieşeană, alături de oameni de spirit, instruiţi, hâtri în umor junimist,

humuleştean, ca Emil Iordache, Dragoş Cojocaru, Sergiu Aile- nei, Gustavo Loria, Radu Tătărucă, Daniel Corbu, Liviu Apetroaie – literaţi cu haz adânc, îl ridică pe Aculin al nostru la amprentă istorică, atuul principal fiind farmecul mşcării printre oameni şi spaţiile oamenilor. El se asumă

total. Nu-l pedepsiţi pentru această minunăţie!

Grafician şi poet Vasilian Doboş

Redactor şef adj., revista Dacia Literară

Aculin este seducător ca om şi talentat mănos în burta EPIGRAMEI. Generos cu cine nu merită, dar trăgător de elită în scăfârlia personajelor pe care le iubeşte nebuneşte.

Artă fără nebunie nu se merită! Aculin le are, să-i fie de bine, în ciuda frustraţilor peltici!

Viorel Sâmpetrean – poet

Sunt mulţi oameni inteligenţi, însă mucalitul este cuceritor prin faptul că vorbeşte plăcut despre lucrurile neplăcute. Pe de altă parte, în zona metafizică, unele dintre compoziţiile maestrului Aculin sunt atât de ingenioase şi de pline de miez, încât pot constitui – pur şi simplu- subiecte pentru teze de doctorat: Bogatul Sărac, Laudatio Prostiei, Lordului din mine sau Rafinamentul – ca artă de a iubi în alţii vibraţia propriei noastre personalităţi.

Loredana  Groza – artistă

De i-aş face un portret,

L-aş descrie-aşa,  concret: Bucovinean get-beget,

Cu talente berechet, Epigramist şi poet,

Un maestru în pamflet, Adorabil interpret

De la banc pân’ la sonet, Un băiat de comitet,

Cu lipici la coconet,

C-o statură de atlet

Şi- o ţinută de cadet,

C-un joben de cabaret Ce-i pe post de amulet, Atrăgând ca un magnet, Dându-i farmecul complet,

Un romantic paladin, Menestrelul scos din scrin… Ăsta-i Lordul Aculin!

Narcisa Tcaciuc – actriţă

Aculin, personaj desprins parcă din CLUBUL

PICKWICK sau din lumea WALL-STREET-ului, ce

juri că ROTHSCHILD îl consultă, dacă să investească în platină sau în diamante, a venit în Bucureşti cu un curaj ce frizează excentricul, purtându-şi fracul şi jobenul cu o naturaleţe neegalată decât de legendarul MALAGAMBA.

Mihai Şurubaru – regizor

Aculin Tănase este o legendă vie din Viitorul

Bucureştilor de altădată

Prof.univ.dr. Gabriel I. Năstase