Poezii apărute în nr. 45-46/15 IUNIE 2012

Am primit la redacţie din partea colaboratorului  nostru Sever Constantin Răduică  evocarea activităţii unui remarcabil şi entuziast  promotor al culturii româneşti domnul Garoflid  Barbu pe care, o publicăm integral împreună cu poeziile ce reflectă o parte din rezultatele sensibilităţii creatoare a acestui om deosebit.

Redacţia.

GAROFLID BARBU

Garoflid Barbu s-a născut in anul 1961, in comuna Gighera, jud. Dolj, membru al Cenaclului “Clepsidre” din Bechet, a plecat cu familia in căutarea unui loc de muncă in afara ţării.

Stabilit in Italia la Jezi (Cesena), a reuşit să încropească din donaţii  o bibliotecă românească pentru diaspora şi să fondeze Cenaclul literar “ Hoinar prin lume”, fiind distins pentru strădania sa de mesager al culturii româneşti cu “Diploma de Excelenţă” de către Ambasada  Română- sectia cultura de la Roma.

Mama sa, o ţărancă simplă de la Gighera, duioasă si blândă, bucuroasă de venirea lui pe lume, l-a iubit ca pe o floare alintându-l si botezându-l cu numele de Garofiţă, el fiind şi singurul ei copil, băiat.

La eliberarea certificatului de naştere, secretarul Sfatului Popular, in graba sa, l-a înregistrat cu numele de Garoflid motivând că este băiat iar “garofiţă” este de genul feminin.

Disponibilizat de la mina Motru, jud. Gorj, tatăl a doi copii Garoflid Barbu s-a stabilit în  Bechet in speranţa găsirii unui loc de muncă  pentru a-şi întreţine cele două fete la Liceul teoretic din localitate. In lipsa unui loc de muncă sigur a plecat să-şi încerce norocul în altă parte ajungând în Italia la Jezi, după un periplu scurt in  Jugoslavia la  Uzdin unde l-a cunoscut pe scriitorul Vasile Barbu un mare trăitor si susţinător al spiritualităţii româneşti, redactor şef al revistei “ Floare de latinitate” din Valea Timocului, editată de Consiliul National al Minorităţii Naţionale Române din Serbia –Novi Sad, la care  a locuit într-o perioadă şi cu care a devenit bun prieten.

În prezent, stabilit in Italia cu familia Garoflid Barbu, cântă în versurile sale, dorul instrăinării de casa şi de locurile dragi cu oameni primitori, exilat de o orânduire nedreaptă în care hoţia si minciuna au rang demnitar, sperând ca într-o zi sa se reântoarcă la vatra părintească de la Gighera  unde îl strigă chemarea străbunilor.

Garoflid Barbu, este un Orfeu care prin versurile si dăruirea sa  ţine vie flacăra spiritualităţii româneşti dincolo de fruntariile ţării. “Hoinar prin lume”, ca mulţi alţi compatrioţi, în căutare de noroc şi sperantă, adună la cenaclul său pe toţi cei care n-au uitat să gândească şi să simtă româneşte.

Pe bună dreptate -Diploma de Excelenţă- acordată de către Ambasada Roâaniei de la Roma, incununeazî cu lauri spiritul tânăr care onorează şi cu care românii, dar mai ales ccenaclul literar “Clepsidre” din Bechet au toate motivele să se mândrească.

Sperând să fiu în asentimentul tuturor MAMELOR, cât si al celor plecaţi de la vatra părintească in căutarea de noroc, dedicăm poemul alăturat, “Garoflid si Garofiţă”” ca un omagiu, dar şi ca o alinare pentru cei plecaţi departe pe mleaguri străine şi pe care, cu drag, ii aşteptâm acasă.

Stimat colectiv de redacţie al revistei “Gândul Anonimului” daţi-i posibilitatea unui anonim cu nume : Garoflid Barbu-Gighera să se exprime şi să fie cunoscut prin intermediul bunăvoinţei  dumneavoastră. Alăturat,  vă propunem un colaj  de versuri selectate din creaţia autorului, precum şi semnalarea unui volum de versuri aparut la Editura “Alma”  din Craiova  in 2009, de pe a cărui coperta reproducem găndurile autorului Garofid Barbu:

“Imi place, in general, tot ce este frumos şi poate stârni un fior in sufletul oamenilor. Înlăuntrul meu, consider poezia ca un vârtej al purificării si limpezirii sufletului si minţii! Încerc să gândesc cât se poate de profound, pentru a putea căstiga ceva bun de la clipa care trece şi pentru a putea ridica ochii spre clipa care vine.”

Acesta este, autodefinindu-se poetul nostru: Garoflid Barbu Gighera.

Sever Constantin Raduica,

Bechet, Dolj.

GAROFLID şi GAROFITA

( Lui GAROFITA a’ lu Ghiţă Tobă din Gighera, Dolj, poet, “ hoinar prin lume”.)

Lângă o tufă de sulfină

Răsărită în gradină,

Mult isi plânge MAMA dorul,

Că i-a pribegit feciorul:

Foaie verde lămâiţă

Garoflid si Garofiţă.

Ai plecat prin ţări străine

In speranţa de mai bine!…

Mă uit lung şi nu te vezi

Nici în crâng, nici prin livezi

Nici in casa ferecată

Cu trei lacăte la poartă.

Plânge bolta-n foi de viţă

Garoflid si Garofiţă,

Drumu-i greu si calea-i lungă,

Dor de mama sa te-ajungă.

Din Gighera pân’la Jezi ( Italia)

Lacrima din ochi s-o pierzi,

Să ai viaţa luminoasă

Şi să te întorci acasă

Sub cerul cu luna nouă,

Lâng-o cruce ruptş-n două

Unde dorm ascunşi străbunii

Sub lumina blând-a lunii.

Garofiţa mea frumoasă

MAMA te aşteapt-acasă

Să revi din lumea mare

Şi s-aprinzi o lumânare

Lângă crucea frântă-n vânt

Lang-o mână de pământ,

Printre Flori de lamâiţă;

Garoflid si Garofiţă ! …

Sever Constantin Raduică,

Bechet

POEZII de GAROFLID BARBU-GIGHERA

(fondatorul cenaclului literar ”Hoinar prin Lume” din Jezi, Italia)

CĂUTĂRI

În palma minţii de cleştar

Polenul lumii tot l-am strâns

Când gândul meu era hoinar

Şi inima mi-a stat din plâns.

Am rătăcit prin vreme-adâncă

În haosul, deloc muntos,

Pentru un cuib, îmi vreau o stâncă

Necazul sufletul mi-a ros.

Am să mă-ntorc printre morminte

Să-mi caut loc de adăpost

Mai caut printăceri cuvinte

Căci viaţa parcă n-avu rost.

DESTĂINUIRE

Se aşterne lin tăcerea

Peste satul adormit,

Somnul îşi revarsă mierea,

Chiar şi câinii-au amuţit.

Numai eu rămas pe gânduri

Mădespart de neagra nopate

Colindând ca-n alte rânduri

Şi-mi repet mulţimi de şoapte.

Îmi destăinui greul dor

Ce mă-nvăluie-n visare,

Clipele ce le ador

Mă cufundă în uitare.

Şi tot vrând să te dezmierd,

Rătăcesc prin labirintul

Unde pururea mă pierd,

Şi-mi aştept sfios alintul.

Ca pe-o ploaie mult dorită,

Care spală şi reânvie

Pe o pajişte-nsorită

Visul meu din agonie.

EMIGRANŢI  FĂRĂ VINĂ

Fraţii mei de suferinţă

Nu vă uit întru credinţă

C-am ajuns toţi fraţi de sânge,

Numai muma noastră plânge.

Plânge muma noastră bună

De dorul care se-adună

Şi de jalea ce-o apasă

C-am plecat cu toţi de-acasă.

Urma ni se pierde-n zare

Neputând cere iertare

Nu mai avem rost în ţară

Şi ni-i traiul o povară.

Fraţilor nu e dreptate

Sclavi pentru străinătate

Cu munca nerăsplătită

Şi cu viaţa pătimită

Chiar de-aude, chiar de vede

Nimeni nu vrea  a ne crede,

Dacă am păcătuit,

Rău Doamne ne-ai pedepsit!

SĂPATUL  LA VIE

Căntă greieriii la vie

Mama sapă rândurile

Primenindu-şi gândurile

Dorul greu să şi-l îmbie.

Stă ulciorul sub o viţă

Apa-n el să fie rece,

Mama înainte trece

Tot gândind la Garofiţă.

Şi cu gândurile sale,

Harnică mai este MAMA

Oboselii nu-i ia seama

Uite c-a ajuns ăn vale.

Când priveşte pe cărare,

Vine tata cu-a lui sapă

Şi-ncă un urcior cu apă

Şi cu traista de mâncare.

El se uită peste vie,

Ajunsese-n deal, sus, Miţa,

Acas- aşteaptă Vetuţa

Dar mai e pân la chindie.

MAMA bea puţină apă,

Stau, mănâncă împreună

Gândind că e vremea bună

Şi s-apucă iar de sapă.

Amândoi tăcuţi, pe gânduri,

Parc-ar vrea să se întreacă,

Reuşind de deal să treacă

Au ajuns la cap de rânduri

Par să fie mulţumiţi

C-au sfârşit săpatu-n vie

Ziua scapătă-n chindie

Iar ei pleacă fericiţi.

TARE-S SUPĂRAT

Doamne tare-s supărat

Iar n-am bani de loc în pungă

În furtună-am ancorat

Şi văd lumea într-o dungă.

Eu şi fraţii mei de-o soartă,

Care n-avem nici o vină,

Oare vom găsi o poartă

Spre ceva să ne convină ?

Rătăciţi te miri pe unde

Nopţi şi zile nesfârşite

Suferinţa ne pătrunde

Inimile răvăşite.

INCOGNITO

Din depărtări nedesluşite

Îţi scriu iubita me un gând

Căci sufletele pripăşite

S-or întâlni atuncea când…

Să nu te mire chinul greu

O ştiu şi eu c-aşa e viaţa

Şi să terogi la Dumnezeu

Să-nlăture din cale-ţi ceaţa.

Cutreierăm în lung şi-n lat

Adunători de suferinţă

E-o luptă şi nu am cedat

Din scuturi ne-am făcut credinţă.

Ai noştri ne vor javre-n lanţ

De la ospăţul lor ne-alungă

Şi tare-i greu când nici un sfanţ

De loc nu-ţi zornăie prin pungă.

Şi asta merită iubit-o

Tot sacrificiul ce ăl facem

Umblând prin lume incognito

De frică nu o să mai zacem

You can leave a response, or trackback from your own site.

32 Responses to “Poezii apărute în nr. 45-46/15 IUNIE 2012”

  1. Edgar says:

    .

    áëàãîäàðñòâóþ!!…

  2. Sergio says:

    .

    tnx for info!…

  3. Wade says:

    .

    ñïñ çà èíôó!!…

  4. Sergio says:

    .

    áëàãîäàðñòâóþ!…

  5. Freddie says:

    .

    ñýíêñ çà èíôó….

  6. rafael says:

    .

    thank you!!…

  7. claude says:

    .

    ñïñ çà èíôó….

  8. carlos says:

    .

    ñýíêñ çà èíôó….

  9. Enrique says:

    .

    thanks for information….

  10. Bruce says:

    .

    tnx for info….

  11. reginald says:

    .

    ñïàñèáî çà èíôó….

  12. dennis says:

    .

    thank you!!…

  13. Guy says:

    .

    thanks for information!…

  14. ian says:

    .

    thanks for information!!…

  15. roy says:

    .

    thank you!!…

  16. Sean says:

    .

    ñïñ çà èíôó….

  17. Joey says:

    .

    áëàãîäàðþ!…

  18. Juan says:

    .

    ñïñ çà èíôó!!…

  19. Bruce says:

    .

    ñýíêñ çà èíôó!…

Lasă un comentariu