BRÂNCUŞI A REDESCOPERIT TRADIŢIA ROMÂNESCĂ

S-a născut la 1 iulie 1950 în municipiul Dej, judeţul Cluj. Absolvent al Facultăţii de electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic “Traian Vuia” din Timişoara, în anul 1974.Colaborator cu versuri, proză, eseuri, recenzii la majoritatea revistelor literare din ţară.

Membru al Uniunii Scriitorilor – secţia proză, din anul 2002.

Cărţi publicate:

1. Viaţă de garsonieră (versuri), Ed. L’etoile d’argent, Namur, Belgia, 1993;

2. Culorile neliniştii (proză scurtă), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1997;

3. Universul formelor lui Brâncuşi, Ed. Fundaţiei C. Brâncuşi, Târgu Jiu, 2001;

4. Brâncuşi – repere şi interferenţe, Ed. Romania Press, Bucureşti, 2001

5. Ringul de box (versuri), Ed. Double P Press Production, Baia Mare, 2004;

6. Momentul revelaţiei în Templul brâncuşian al eliberării (de ar fi fost să fie…), Ed. Double P Press Production, Baia Mare, 2004 (ediţie trilingvă română, franceză, engleză);

7. Speranţa (versuri), Ed. Karta Graphic, Ploieşti, 2008;

8. Triptic spiritual: Eminescu, Blaga, Brâncuşi, Ed. Feed Back, Iaşi, 2008:

9. Câine în rugăciune (proză scurtă), Ed. Deliana, Bucureşti, 2009.

10. Comentarii la exegeza brâncuşiană (recenzii), Princeps Edit, Iaşi, 2012

11.Culorile nelinştii (opera omnia – proză scurtă contemporană), Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2012

12. Ad libitum (opera omnia – publicistică şi eseu contemporan), Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2012

13. Lucian Blaga, universzul clepsidră şi matricea stilistică (Princeps Edit, Iaşi, 2013)

Comunicări susţinute la simpozioanele anuale “Brâncuşi” (Târgu-Jiu), publicate în voklume colective:

Universul lui Brâncuşi (BRÂNCUŞI ACUM -Ed. Fundaţiei “Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 1997);

– Materializarea matricei stilistice mioritice în sculptura brâncuşiană (PAŞI PE NISIPUL ETERNITĂŢII – Ed. Fundaţiei “Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 1997);

– Interioarele lui Brâncuşi (BRÂNCUŞI ŞI TRANSILVANIA – Antologie de Constantin Zărnescu, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2001);

– Portretul psihologic al sculptorului Constantin Brâncuşi (revista Brâncuşi, 2005).

Alte comunicări:

– la Institutul de filosofie al ACADEMIEI ROMÂNE: Problematica limitei în sculptura brâncuşiană (BRÂNCUŞI, ARTIST-FILOSOF – Ed. Fundaţiei “Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2001);

– în Aula Academiei Române în cadrul secţiunii de filosofia ştiinţei: Academicianul profesor Mihai Drăgănescu la 75 de ani de trudnică şi rodnică existenţă (MIHAI DRĂGĂNESCU IN MEDIAS RES, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2004)

BRÂNCUŞI A REDESCOPERIT TRADIŢIA ROMÂNESCĂ

Gh. Indre : Domnule Gruia sunteţi un brâncuşolog cunoscut, cum s-a petrecut prima întâlnire a dv. cu sculptura lui Brâncuşi? Ce v-a atras şi va determinat să investiţii ani de muncă pentru a aduce ceva nou şi original pe un teritoriu de cercetare şi despre o personalitate asupra căreia s-au aplecat deja nenumăraţi cercetători, critici şi oameni de cultură ? S-au scris multe cărţi despre opera sculptorului, ce noutăţi aduc cărţile dv?

L. Gruia : După absolvirea Facultăţii de electrotehnică din Timişoara, în anul 1984, am fost repartizat în Bucureşti şi frecventam bibliotecile pentru că mă peocupa literaratura şi arta. Aşteptând să mi se aducă o carte, la Biblioteca Naţională, pe masă era un album Brâncuşi. Răsfoindu-l, am rămas uimit. Văzând perfecţiunea formelor şlefuite, rotunde, strălucitoare mi s-a părut că ele provin de pe planeta Marte, nu credeam că mâna unui pământean poate produce asemenea artefacte desăvârşite. Apoi am studiat tot ce am găsit despre opera scultorului şi mi-am scris cărţile. Toate conţin viziuni originale.

În Universul formelor lui Brâncuşi, am reunit pe o planşă toate sculpturile realizate de titanul din Hobiţa, aşezându-le pe serii : animale subpământene, animale amfibii, peşti, păsări, oameni şi himere. Am constatat astfel că Brâncuşi a creat o lume după modelul biblic, vieţuitoarele sale ocupând toate mediile de viaţă posibile.

În Momentul revelaţiei în templul brâncuşian al eliberării (de ar fi fost să fie…) mi-am închipuit ce ar fi vrut să ne comunice artistul prin acest templu-mausoleu, proiectat pentru maharadjahul Yeswant Rao Holcar de Indor şi din păcate nerealizat.

Templul urma să aibă forma Coloanei sărutului cu dublu capitel, în interiorul căruia s-ar fi ajuns printr-un pasaj subteran. Interiorul ar fi adăpostit un bazin cu apă şi următoarele sculpturi:

–                        trei Păsări în spaţiu (una din bronz polisat, amplasată pe latura estică, una din marmură neagră pe latura nordică, una din marmură albă pe latura sudică);

–                        Regele regilor/Spiritul lui Buddha pe latura vestică;

–                        Coloana sărutului cu simplu capitel, susţinând urna cu cenuşa funerară a prinţesei indiene, pe latura sudică, alături de Pasărea de marmură albă.

Pereţii camerei ar fi fost acoperiţi cu fresce reprezentând păsări în zbor.

Vizitatorul ar fi pătruns în pasajul subteran descendent şi ar fi urcat, în continuare, până în camera de meditaţie.

Aici, în clar – obscurul incintei, ar fi înaintat până la marginea bazinului cu apă, unde l-ar fi întâmpinat o Coloana sărutului cu simplu capitel susţinând urna funerară cu cenuşa defunctei (maharana Sanzogita Devi).

Meditând asupra vieţii noastre efemere, pelerinul ar fi cercetat încăperea, înconjurând bazinul. Ar fi descoperit cu surprindere, conform părerii mele, săpate în marginea nordică a bazinului nişte locaşe curbate organic (şănţuleţe semicirculare având un diametru egal cu cel al picioarelor omeneşti), învitându-l să îngenuncheze.

Privind prin penumbra încăperii, omul îngenunchiat pentru reculegere ar fi întrezărit, conform aranjamentului pe care-l propun, sculpturile menţionate, adăpostite în nişe.

Înainte de iluminarea naturală (printr-un orificiu circular practicat în tavan) a încăperii, sculpturile ar fi părăsit nişele lor şi acţionate de mecanisme electrice silenţioase ar fi poposit pe marginile bazinului cu apă, înclinându-se uşor, alăturându-se parcă vizitatorului aflat în reculegere. În penumbra încăperii, s-ar fi distins neclar în acest moment, contururile sculpturilor ca nişte umbre. Şi deodată lumina ar fi pătruns în incinta sacră, coborând sofianic prin nişa tavanului, iluminând frescele cereşti reprezentând Păsări în zbor, de pe peretele vestic, transformând deodată Pasărea de aur într-o flacără orbitoare. Cel îngenunchiat în meditaţie ar fi fost o clipă orbit/strivit, luând poziţia aplecată a Rugăciunii brâncuşiene, identificându-se cu starea spirituală a acesteia, trebuind să-şi coboare privirea în bazinul cu apă.

Îngenunchiaţi în Templu, am fi descoperit uluiţi, propriul nostru chip reflectându-se în oglinda apei împreună cu imaginile sculpturilor brâncuşiene sosite pe marginea bazinului: Pasărea albă a vieţii noastre efemere, Pasărea neagă a morţii noastre viitoare, Coloana sărutului cu simplu capitel purtând urna cu cenuşa funerară a defunctei iubite şi cu Regele regilor, adică Dumnezeu – Tatăl. Şi toate formele reflectate s-ar fi întâlnit într-o cruce.

Ce am fi putut noi îngâna în această clipă de extaz, decât finalul rugăciunii creştine, binecunoscute nouă: “În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!” Şi fiecare dintre noi am fi simţit că suntem Fiul! Pentru că am fi constatat cu mândrie că am fi fost postaţi în dreapta Regelui regilor!

Gh. Indre : Constantin Brâncu şi a fost fără nici o îndoială una dinte cele mai fascinante personalităţi a lumii artistice în sângerosul secol XX. A fost impresionant ca om şi ca mare creator, inegalabil din punctul de vedere al capacităţii sale de inovare şi descoperire a noi forme de expresie în sculptură. Care sunt pentru dumneavoastra trăsăturile definitorii ale omului Constantin Brâncuşi şi care sunt principalele dimensiuni ale artistului ?

L. Gruia : Îmbrăcat în alb, la bătrâneţe, Brâncuşi oficia în atelierul său parizian ca un preot în templul său. Ca om, sculptorul era suspicios cu necunoscuţii pe care, dacă ajungea să-i aprecieze, îi trata prieteneşte, cu mâncăruri tradiţionale româneşti, gătite de el pe soba făcută de mâinile sale (ca şi întreg mobilierul). Nu s-a căsătorit, pentru că nu s-ar fi putut dedica şi familiei şi artei. A avut un băiat cu pianista Vera Moore, pe care nu l-a recunoscut, dar l-a ajutat financiar. Băiatul de atunci, John Moore, are acum peste 80 de ani, a trăit în Canada şi acum locuieşte în Franţa.

Dimensiunile artistului Brâncuşi sunt colosale. Viziunile sale dau contur plastic ideilor absolute într-o viziune românească. Formele sale îmbină arhaicul cu modernul, naţionalul cu universalul. A vrut să realizeze zgârie-nori de 200-400 m înălţime după modelul Coloanelor sale nesfârşite, din păcate oferetele de realizare au venit la bătrâneţe.

Gh. Indre : În istoria culturală a poporului român strălucesc şi alte mari personalităţi cu vocaţie şi deschidere spre universalitate cum ar fi de exemplu : Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, şi mulţi alţii. Din documentările făcute şi din prodigioasa dumneavoastră activitate pe tărâmul creaţiei artistice, unde l-aţi poziţiona pe Brâncuşi în galeria acestor portrete ? Ce aduce el nou sau mai bine zis ce confirmă el din valoarea creaţiei populare ce defineşte spiritualitatea inconfundabilă a acestui popor ?

L. Gruia : Aşa cum stabileşte Lucian Blaga, specificul nostru se traduce prin viziunea senină asupra vieţii şi morţii, chiar dacă e nostalgică şi duioasă, precum la Eminescu. Rapsodia Română a lui Enescu ar constitui fondul ideal de prezentare al Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu, parcurgând traseul de la Masa tăcerii spre Coloana fără sfârşit, trecând pe sub Poarta sărutului şi poposind o clipă în biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, de pe traseu. Iar Brâncuşi, prin Coloana fără sfârşit, reprezintă, prin formele sale „deal-vale” în succesiune verticală, după spusele lui Lucian Blaga: „cea mai înaltă ridicare a spaţiului mioritic”. Pentru că Brâncuşi, prin formele sale pline şi strălucitoare a vrut să ne transmită bucurie şi împăcare cu întregul univers.

După cum am menţionat, Brâncuşi a intenţionat să creeze o întreagă lume, după model biblic. Monumentele sale de la Târgu-Jiu dau valoare de universalitate mesei, porţii şi stâlpului de cerdac de la casele tradiţionale româneşti. Din arta populară, Brâncuşi a preluat formele geometrice fierăstruite sau rotunde dar le-a dat o rotunjire organică prin care ele devin vii. Romboedrele Coloanei au muchiile curbate uşor, Începutul lumii nu e sferic ci ovoid. Opera lui Brâncuşi confirmă înalta spiritualizare a artei noastre populare, obţinute prin stilizare, adică prin tehnica eliminării inutilului şi reducerea formei la esenţe.

Gh. Indre: Care consideraţi că este relaţia dintre opera creată de Brâncuşi şi epoca în care a trăit ? Cât de mult a fost influenţată sau determinată creaţia marelui sculptor de evenimentele vremii şi de evoluţiile înregistrate în progresul tehnologic din acele vremuri ? Ce impact are dezvoltarea contemporană a tehnologiei informaţionale asupra valorificării, receptării şi perpetuării, mesajului cultural şi general uman al operei brâncuşiene?

L. Gruia: Brâncuşi a redescoperit tradiţia românescă intrând în contact cu noile curente artistice promovate la Paris, care acordau atenţie primitivismului, exotismului şi cubismului. Dar nu s-a lăsat influenţat de acestea ci a stilizat arta tradiţională românească până când i-a dat semnificaţii universale.

Păsările în spaţiu au fost comparate cu rachetele. Desigur că, prin prietenul său Henry Coandă, Brâncuşi cunoştea aceste forme care poate că l-au şi influenţat într-o oarecare măsură.

Tehnologia informaţiei contribuie mult la promovarea operei lui Brâncuşi, prin internet, prin întreaga lume. Se pot vedea sculpturile sale în cadrul Muzeului de Artă Modernă din Paris care adăposteşte atelierul reconstituit al sculptorului. Mesajul operei brâncuşiene este mărturisit chiar de artist care afirmă că prin formele sale a vrut să ne ofere “bucurie curată”.

Gh. Indre : Ce proiecte mai aveţi legate de studiul impresionatei opere reprezentată de sculptura lui Constantin Brâncuşi?

L. Gruia : Am încheiat lucrarea Brâncuşi, reveriile materiei, care va fi lansată la Târgu-Jiu, anul acesta la 27 octombrie, când se vor aniversa 75 de ani de la realizarea Ansamblului monumental din acest oraş, compus din : Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit.

You can leave a response, or trackback from your own site.

25 Responses to “BRÂNCUŞI A REDESCOPERIT TRADIŢIA ROMÂNESCĂ”

  1. Albert says:

    .

    áëàãîäàðåí!…

  2. Ralph says:

    .

    ñïàñèáî çà èíôó!!…

  3. george says:

    .

    ñýíêñ çà èíôó….

  4. derrick says:

    .

    áëàãîäàðþ!!…

  5. Matt says:

    .

    áëàãîäàðþ!!…

  6. lewis says:

    .

    tnx for info!!…

  7. Harry says:

    .

    ñïàñèáî çà èíôó!…

  8. Harvey says:

    .

    ñýíêñ çà èíôó!!…

  9. jim says:

    .

    ñïñ çà èíôó….

  10. Jordan says:

    .

    ñïàñèáî çà èíôó!…

  11. gerald says:

    .

    ñïàñèáî!!…

  12. angel says:

    .

    ñýíêñ çà èíôó!…

  13. dale says:

    .

    ñïàñèáî çà èíôó!!…

  14. Perry says:

    .

    áëàãîäàðþ!…

Lasă un comentariu