Un pas mic pentru om un pas mare… pentru poezie

Am primit la redacţie numarul 42 al publicaţiei  CRONICA FUNDAŢIILOR  editată de Fundaţia Internaţională “MIHAI EMINESCU” din care reproducem recenzia   scrisă de Mariana Criş pentru  a semnala apariţia la Editura Biblioteca Bucureştilor a poemului Year 1961 scris de colaboratorul revistei noastre poetul George Canache.

“Un pas mic pentru om” un pas mare… pentru poezie”

Mariana Cris

In peisajul nostru contemporan, si nu numai, George Canache este un poet atipic. Nefiind un discursiv, un versificator, el coboara in zonele profunde ale traitului, pentru a aduce de acolo ofranda cuvantului poetic. Asa cum s-a intamplat si in volumul de debut, In Alt tarâm (publicat la Editura Vinea in 2007, dupa o tacere de 27 de ani), poetul nu este un darnic al cuvintelor. El le incarca cu semnificatii profunde, pentru ca i-a fost dat sa poata cobori in acele zone in care putini oameni pot ajunge. Este vorba despre marginea unei dimensiuni noi a intelesului, care se traduce in cuvinte putine, dar cu o incarcatura ideatica si semantica foarte puternica. Esentele tari din care se hraneste poetica lui George Canache pot fi puse in degetarele timpului, pentru a sta marturie civilizatiilor viitoare.

Acum, el vine cu o „isprava” poetica nemaiintalnita la noi. Este vorba despre Year 1961, aparut la Editura Biblioteca Bucurestilor. V-ati astepta sa fie un volum de versuri? Ei nu. Este un poem, ca un gand, ca o rugaciune adresata constelatiei, unde planeta noastra inseamna un punct.

Anul acesta s-a implinit, pe 12 aprilie, o jumatate de secol de cand Iuri Gagarin a efectuat primul zbor in Cosmos. Pe atunci, George Canache avea doar un deceniu de viata. Insa acest fapt 1-a impresionat atat de mult pe copilul Canache, incat, de-a lungul vietii lui, 1-a purtat un gand: de a scrie o poezie, ca o rugaciune a unui pamantean adresata Infinitului pe care il vedem, dar nu-1 putem nici cuprinde si nici intelege. Totodata, a aflat mai tarziu ca Gagarin scrisese o scrisoare adresata familiei, pe care nu a mai apucat s-o trimita. Acest poem Year 1961 este inchinat primului om care a reusit sa vada ceea ce noi nu putem patrunde. Multi ani, mai tarziu, poetul 1-a intalnit pe Dumitru Prunariu, primul nostru cosmonaut şi de atunci s-a legat intre ei o mare prietenie. De altminteri, in aceasta jumatate de secol, constelatia noastra a fost „vizitata” de 519 cosmonauti, insa, aventura lui Gagarin a fost cea care a marcat civilizatia umana. George Canache crede ca atunci cand naviga printre stele,  Gagarin si-a spus in gand o rugaciune. Astfel, s-a nascut acest poem, care este tradus in rusa, engleza, lhincc/ii, sanscrita si urdu. Traducerea, pentru versiunea rusă, apaiţine lui Viaceslav Samoshkin, iar pentru celelalte limbi Julietei Rotaru. Totodată , poemul , care este inscripţionat pe o imagine, ce ne relevă Calea Lactee, este însoţit de un Cuvânt înainte semnat de Viacelav Samoshkin, in limba engleza. Este de remarcat faptul ca acest poem va fi daruit celor 519 cosmonauti sau familiilor acestora. Oricum, sotia lui Iuri Gagarin, Valentina, care traieste in orasul Zvezdii, din apropierea Moscovei, precum si fiicele cosmonautului, Elena si Galina, au fost foarte impresionate cand au auzit ca un poet roman a dedicat sotului si tatalui lor un poem. O istorie inedita, care il aseaza pe George Canache in randul celor mai ineteresanti autori ai acestui inceput de mileniu.

Fiind el insusi, poemul, povestea unei rugaciuni. Steaua Iuri, reprezentand o culme a inteligentei omenesti, a aparut dintr-un fluviu, ce izvora din ceruri, se ruga si se inchina Supremului. Toti de pe Area Terra se rugau sa nu cada aceasta stea. Doar Dumnezeu vedea cum in ceruri „o lacrima plutea”. Aceasta maieutica poetica, pe care ne-o propune George Canache, este o demonstrate a faptului ca inainte de a exista Pamantul, au existat Cuvântul si Lacrima. Cuvantul este intruparea lui Dumnezeu, pentru ca numai prin cuvant existenta omului si a planetei pe care el traieste pot fi numite. Poetul este intruparea demiurgului ce numeste slabiciunea umana. Cum se manifestă ea? Prin rugaciune. Ea este, dupa cum spun Sfintii Parinti, „maica tuturor faptelor bune”. Ea este, asa cum spune Apostolul Pavel, cea care „il lipeste pe om de Dumnezeu si il face un duh cu el”.

Acum, Duhul Gagarin pluteste alaturi de Dumnezeu, traversand anii lumina, fara ca noi sa-1 vedem. II putem numai simti, iar acest fapt il datoram poetului George Canache, care a chemat Cuvantul spre a ne duce in Marele Necunoscut.

Este un caz unic, cand poezia ajunge in Cosmos, iar aceasta „isprava” nu putea s-o infaptuiasca decat un om cu o tinuta morala ireprosabila si al caruit talent si putere de intelegere a neintelesului au ajuns la granita esentei. Daca ar fi sa-1 parafrazez pe Neil Armstrong, eel care a fost primul om care a pasit pe Luna, in 1969, George Canache reprezinta „un pas mic pentru om”, un pas urias pentru poezie.

Both comments and pings are currently closed.

16 Responses to “Un pas mic pentru om un pas mare… pentru poezie”

  1. Ross spune:

    .

    tnx for info!…

  2. Ian spune:

    .

    good!!…

  3. oscar spune:

    .

    áëàãîäàðåí!!…

  4. ross spune:

    .

    ñýíêñ çà èíôó….

  5. claude spune:

    .

    áëàãîäàðþ!!…

  6. Thomas spune:

    .

    good info….

  7. julio spune:

    .

    ñïñ….

  8. johnny spune:

    .

    thanks!…

  9. angelo spune:

    .

    ñïàñèáî!!…

  10. Tim spune:

    .

    ñïàñèáî çà èíôó….

  11. Bryan spune:

    .

    áëàãîäàðþ!…

  12. Danny spune:

    .

    thank you!…

  13. Alexander spune:

    .

    ñïñ çà èíôó!!…