DEZVELIREA STATUII REGINEI MARIA, CTITOR AL MARII UNIRI

1Decembrie 1918, Casinei, Adunarea Națională, cu participarea Alba Iulia – Are loc, în sala
a 1.228 de delegați (deputați) aleși. Vasile Goldiș
rostește cuvântarea solemnă, încheiată cu un proiect
de rezoluție, care începe cu cuvintele: „Adunarea
Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și
Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor
îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de
1 decembrie
1918
, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor
locuite de dânșii cu România”. Proiectul de rezoluție este adoptat cu
ovații prelungite. Pentru cârmuirea Transilvaniei, Adunarea Națională
procedează la alegerea unei adunări legislative
numită Marele Sfat Național, compus din
250 de membrii; acesta, la rându-i, va numi
un guvern provizoriu — Consiliul Dirigent. Cei peste 100.000 de
participanți la Marea Adunare Națională de
la Alba Iulia, adunați pe Câmpul lui Horea,
aprobă cu aclamații entuziaste hotărârea de
unire necondiționată și pentru totdeauna a Transilvaniei cu România.
1 Decembrie 1918 – Bucureşti – Reîntoarcerea,
după doi ani de exil, a Regelui Ferdinand şi a Reginei
Maria în Capitală. Familia regală defilează pe
străzi alături de Armată şi este aclamată de întreaga
populaţie, alături de care sărbătoreşte îndeplinirea
idealului naţional. În jurnalul său, regina cosemna:
„Tot oraşul era în delir . Lipsiserăm doi ani,
cunoscuseră toate ororile ocupaţiei, cu tot ce aduce ea,
iar acum ne întoarcem victorioşi, în ciuda nefericirilor,
ne întoarcem după ce împliniserăm Visul de Veacuri,
Visul de Aur al României. Ne întoarcem cu România
Mare – ne întoarcem ca regele şi regina tuturor
românilor!” După defilarea regimentelor
participante la bătăliile Primului Război
Mondial, o călduroasă manifestație s-a
făcut delegației de bucovineni, ardeleni
și basarabeni, frați veniți din ținuturile
românești de pretutindeni la marea
sărbătoare a Unirii tuturor Românilor.
Fiecare grup avea câte un drapel pe care sta
scris numele ținutului pe care-l reprezenta:
Transilvania, Maramureș, Crișana, Temișana, Bucovina.
1 Decembrie 2018 – Alba Iulia – Se dezveleşte
Monumentul Marii Uniri şi are loc o impresionantă paradă
militară.
1 Decembrie 2018 – Bucureşti – În prezenţa unui numeros public
se dezveleşte statuia Reginei Maria la intersecţia
Bulevardului Libertăţii cu Splaiul Independenţei,
în apropierea Parcului Izvor. Iniţiativa i-a aparţinut
primarului sectorului 5, Daniel Florea, care a vrut să
,,o aducem pe Regina Maria acasă”.

După intonarea Imnului Naţional al României şi a Imnului Regal, primarul sectorului 5 împreună cu
realizatorul acestui impozant şi important monument,
domul profesor Anton Raţiu, au dezvelit, în aplauzele
celor prezenţi, statuia celei care a fost regina tuturor
românilor. După sfinţirea statuii de către un sobor
de preoţi, au urmat alocuţiunile prezentate de
subsemnatul (am fost şi moderatorul manifestării), de
sculptorul Anton Raţiu şi de domnul Daniel Florea,
primarul sectorului 5. În finalul manifestării, doi
membri ai trupei de teatru a Centrului Cultural şi de
Tineret ,,Ştefan Iordache” au prezentat fragmente din
scrisoarea-testament a Reginei Maria.
Evenimentul s-a desfăşurat de Ziua Naţională,
în anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, care
ne-a reamintit de cei care au contribuit la înfăptuirea
marelui vis al românilor. Făurirea Statului naţional
unitar român, la sfârşitul anului 1918, a fost rezultatul
incontestabil al vitejiei ostaşilor noştri, la care s-a
adăugat neobosita stăruinţă a întregului popor, un rol
deosebit de important avându-l Regele Ferdinand şi
mai ales Regina Maria.

Odată cu deschiderea războiului, Regina Maria
şi-a început lupta ei contra durerilor fizice şi contra
descurajării rănilor sufleteşti.
Regina a fost plină de curaj şi de iniţiativă în
tot timpul războiului, atitudinea ei fiind de-a dreptul
admirabilă. Optimismul ei era comunicativ, pe unde
trecea descurajările dispăreau şi speranţele renăşteau.
Regina Maria a rămas în memoria celor care
au văzut-o, atât în vizite la spitale printre sutele de
bolnavi, cât şi pe front, printre soldaţi răniţi, un simbol
al curajului neclintit.

Regina a vizitat spitalele de contagioşi mergând
de la bolnav la bolnav, fără frică de primejdie şi
împărţind daruri la fiecare şi mângâindu-i pe toţi.
Conştientă de menirea ei în acele îmrejurări grele
pentru ţară, nu a ezitat să-şi pună viaţa în pericol,
socotind că doar astfel poate fi un exemplu pentru
poporul său. Toţi cei din jur erau înspăimântaţi şi
o îndemnau să-şi facă injecţii ca să fie protejată
împotriva tifosului exantematic care făcea ravagii, dar
ea spunea:
,,Eu nu am timp să fiu bolnavă, şi atâta
timp cât România are nevoie de mine, Dumnezeu să
mă ocrotească nu pentru mine, dar pentru că ţara
are nevoie de mine”.
Regina a coordonat colaborarea
cu Crucea Roşie, a organizat spitale de campanile şi
a strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță. Astfel
a ajuns să fie cunoscută drept ,,mama răniţilor” sau
,,Regina soldat”. Indiferent cât de mari ar fi fost
nenorocirile care se abăteau peste poporul său Regina
Maria mergea întotdeauna mai departe, spunând plină
de demnitate:
,,Refuz să mă las înfrântă până nu mi
s-a smuls şi ultima fărâmă de speranţă”.
Regina Maria a fost ajutorul de nădejde al
idealului naţional, căci, aşa cum spunea Patriarhul
Miron Cristea,
ea ,,a fost cea dintâi care a stat ca o
stâncă, cu sufletul neclintit în convingerea biruinţei
finale. Ca un înger păzitor a menţinut moralul
trupelor în cercul central al aspiraţiilor naţionale
de unde toată lumea românească aştepta orientare şi
îndemn. În clipele critice, a fost un mare noroc pentru
noi, pentru demnitatea noastră şi a dinastiei noastre,
că am avut-o”.

Marea Unire s-a realizat şi datorită acţiunilor
diplomatice ale Reginei Maria. După război, Regina
Maria s-a alăturat oamenilor de stat români de pe o
poziţie neoficială pentru a pleda cazul ţării noastre cu
privire la reîntregirea teritorială. Puţini oameni par
a fi coştienţi că actuala dimensiune a României se
datorează în mare măsură eforturilor de lobby depuse
de Regina Maria la Paris şi la Londra, unde a avut
întâlniri cu Georges Clemenceau, primul-ministru al
Franţei şi, totodată, Preşedintele Conferinţei de Pace,
cu preşedintele Franţei, Raimond Poincaré, cu regale
George al Marii Britanii şi cu preşedintele American
Woodrow Wilson. În amintirile sale, arată că, fiind
întrebată de ce a venit la Conferinţa de Pace, a replicat:
,,Fiecare ţară are nevoie de o faţă. Deci când vă adunaţi
cu toţii pentru deliberări, vreau ca România să aibă o
faţă. Sunt aici să fiu acea faţă, să fac România ceva
mai personal decât statistici şi hărţi”.
Şi, cu sprjinul şi la îndemnul Reginei Maria
s-au realizat mausoleele de la Mărăşti, Mărăşeşti,
Soveja şi Mateiaş şi s-a reuşit strângerea rămăşiţelor
celor ce s-au jerfit pentru ţară, în cimitire de onoare,
cimitire ale eroilor. Pentru faptele sale noi, Asociaţia
Naţională Cultul Eroilor, o putem considera
eroină
şi drept recunoştinţă purtăm denumirea onorifică
de ,,Regina Maria” şi-i aducem un pios omagiu în
acţiunile noastre.
Pentru importanta contribuţie la realizarea
Marii Uniri precum şi ca drept recunoştinţă pentru tot
ce a făcut pentru România, Regina Maria merita să
aibă o stauie într-o zonă atât de frumoasă a Capitalei
noastre.
Pentru toată jertfa şi dragostea Reginei Maria
cât şi a tuturor celor care au făcut România Mare, se
cuvine ca sus să avem inimile, să fim români, să fim
buni creştini,să fim lumină pentru ceilalţi, astfel încât
să reînvie prin noi bucuria Unirii celei Mari.
Colonel (ret.) Petru GURĂU,
preşedintele Filialei Bucureşti
a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor ,,Regina Maria”

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.