CAVALERII TEMPLIERI

În ziua de 9 martie 2018, la Paris, s-au
sărbătorit 900 de ani de la constituirea „ORDINULUI
CAVALERIILOR TEMPLIERI “. Au participat peste
1000 de delegaţi din toate prioratele din Europa și nu
numai. România, care are o puternică reprezentare
pe plan european, a trimis o delegație de peste 90
de cavaleri. Ceremonialul a avut loc la
Île de Juifs (
Insula Evreilor ) la „Pont Neuf”. Acest loc este sacru
atât pentru francezi, cât și pentru templierii din toată
lumea, deoarece aici a fost ars pe rug, la 18 martie
1314, al 22 lea Mare Maestru Jaques de Molay.
Delegațiile, cu steagurile țărilor de proveniență,
cu mantiile albe cu crucea roșie templieră, țînând
fiecare câte un trandafir alb în
mână, după un scurt discurs de cinstire a
memoriei lui J.M. ţinut de Nunţiul
Papal şi de cavalerul Gerard Villery, Mare Prior
General al Franței şi Preşedinte Director al Asociaţiei
Internaţionale a O.S.M.T.H. ( Ordinul Suprem Militar
al Templului din Ierusalim ).

Evenimentul a reprezentat un moment de
sărbătoare pentru Franţa şi pentru parizienii ce
urmăreau de pe ambele maluri ale Senei şi de pe Pont
Neuf, ritualul de comemorare finalizat pe locul rugului
unde a fost ars J.M., aruncând sute de trandafiri în
Sena. De menţionat că, pentru acest ceremonial, a
fost necesară aprobarea Jandarmeriei și a Armatei
Franceze – pentru asigurarea protecţiei. Cu ocazia
acestui eveniment O.S.M.T.H. Francez a organizat şi
un ceremonial de învestire a noi nobili cavaleri printre
care și români.

Este interesant de ştiut și istoricul acestui Ordin
intrat în mitologie şi care fascinează şi azi. Ordinul
Cavalerilor Templieri este un ordin militar – religios
(ecumenic acum) ce a luat ființă în timpul cruciadelor.
Cavalerii fondatori au fost 9 eroi ai luptelor din
Ierusalimul Sfântului Mormânt, având că mentor
pe Sfântul Bernard, Abatele Mănăstirii Clairvaux.
Botezaţi iniţial „Sărmanii Cavaleri ai lui Hristos “, în
1118 cei 9 cavaleri francezi conduşi de Hugues de Payns
ce se numeau : Hugues de Payns ( comandant ), Andre de
Montbard, Payen de Montdidier, Geoffroy de Saint-Omer,
Archambaud de Saint-Amand, Geofroy Bisol, Gondemar,
Rossal și ultimul sosit Hougues de Champagne.
Cei 9 cavaleri, ce vor intra în
legendă, aveau
o dublă misiune:
cea oficială, de pază și ocrotire a pelenirilor porniţi
din Europa spre Sfântul Mormânt şi o alta, ocultă,
de a căuta relicve ale începuturilor creştinismului
(manuscrise, moaşte, artefacte, Sfântul Gral, Chivotul
Legii, …), drept pentru care ei au campat pe ruinele
Templului lui Solomon, distrus pentru a două oară de
romani în deceniul VII. Convingerea lui Clairvaux
era că aici, la Stânca lui Aavram, la confluența celor
3 mari religii ( Ebraică, Creştină, Islamică ) trebuie
căutată lumina „Adevarului Cristic”.
Cei 9, mai intâi s-au călugărit la Efes, locul
unde a propovăduit Sfântul Apostol Ioan, fiind „
calugăriţi” de Episcopul de Rit Bizantin (ortodox)
Theocletes. Curând, numărul lor ajunge la 300 de
cavaleri, iar numărul oştenilor ajunge la câteva mii. În
urma conclavului din 1128 de la Troye, capitala feudei
ultimului venit din cei 9, Hugues de Champagne, în
scopul de recunoaştere oficială a Ordinului şi de a-i
da o Constituţie. Eminenţa cenuşie a Conclavului
era înşuşi Abatele Bernard de Clairvaux. În urma
hotărârilor luate, Templierii primesc mari privilegii ce
în mod natural erau acordate numai de Rege nobililor
din slujba sa. Ei erau scutiţi de impozite (deși ei
percepeau impozite pe propriile moşii), aveau o ierarhie
proprie, fără a da socoteală nici Regelui şi nici Papei.
Aşa se explică puterea şi averea colosală a Ordinului.
În aceste condiții, în care ei deveniseră „stat în stat “,
evident că au trezit ura şi invidia Regelui și a Papei.
După nici 50 de ani, Ordinul posedă, pe lângă Regatul
Ierusalimului, numeroase comanderii (cu cetăți şi
armate proprii ) în Antiohia, Tripolii, Franţa şi Scoţia,
în Anglia, Portugalia, în Spania şi Ungaria. La noi,
în Transilvania, în zona Abrudului, pe lângă minele
de aur, au avut cetăți de unde au deschis drumul ce
mergea până în Estonia. Acest stat cu ieşire la Marea
Baltică a fost infiinţat tot de către templieri. Cu toate
că se declară şi actioneză independent faţă de Rege și
Papă, ei se disting printr-o vitejie nemaiîntâlnită până
atunci – nu părăseau câmpul de luptă decât atunci
când raportul era de 3 la 1, în favoarea dușmanilor.
De asemenea, aveau şi un mare talent comercial –
lor le datorăm atât comerţul naval cât şi cel terestru,
între Europa şi Orient. Tot ei inventează scrisorile de
credit – pelerinii depuneau banii la o bancă templieră,
contra unor scrisori de garanţie care dădea dreptul ca,
la orice bancă templieră de pe traseu, sau de la Sfântul
Mormânt, să-şi primească banii în schimbul unei
dobânzi – înființând astfel prima societate bancară
internaţională.

Excelează în construcţii militare, creează Stilul
Gotic, care dispare odată cu interzicerea Ordinului.
Templierii fac primul schimb cultural între Cultura
Arabă (construcţii, vitralii, fântâni, medicină,
matematică) şi Cultura Europeană (unde începuse
deja Renaşterea). După cum este uşor de constatat,
„Regatul neoficial Templier” pune bazele unei
economii moderne şi înfloritoare. Dar toate aceste
succese materiale duc, după cum am scris mai sus,
la invidia regelui Franţei Filip, Philippe le Bel, un
Rege falit din cauza lungilor războaie. Regele era
secondat de ministrul justiţiei Nogaret, specializat
deja în confiscarea averii evreilor bogați, prin procese
măsluite şi condamnarea lor la moarte prin ardere pe
rug pe Insula Evreilor ( Île de Juifs ).
Papa la rândul său, era alarmat de contactul
templierilor cu rabinii şi mulahii din Ierusalim ce
puteau descoperi dovezi ale creştinismului primar
chiar de la „izvor”, dovezi ce diferă de creştinismul
propovăduit de Papă. Zvonul că ar fi descoperit
sub zidurile Templului, prin excavări sub „Sfânta
Sfintelor”, Chivotul Legii, Sfântul Gral şi chiar „Capul
Sfântului Ioan” fac ca Papa Clement al 5 lea să se
teamă că însuşi Creştinismul este periclitat. Unul cu
interes financiar, altul cu interes religios, complotează
pentru distrugerea şi confiscarea averilor Ordinului.
În noaptea de 13 octombrie 1314 (de aici încolo cifra
13 va fi considerată cifra cu ghinion), la porunca
Regelui, ostaşii coroanei arestează cavalerii surprinşi
şi dezarmaţi. O uriaşă razie arestează peste 150 de
cavaleri. Guillaume Nogaret se va ocupa personal
de procesul lor. Într-un proces ce va dura 7 ani, 25
de cavaleri vor muri din cauza torturii – capetele de
acuzare fiind ritualurile de primire a neofiţilor, în
care aceştia erau obligaţi să scuipe de 3 ori pe cruce,
adularea unui idol păgân (Bafomet care nici azi nu
a fost identificat) şi de sodomie (emblemă lor era 2
cavaleri pe un cal).

Evident că tot acest proces, cu mărturii smulse
prin tortură, a fost ticluit şi pentru a provoca oprobiul
public. Papa Clement al 5 lea, francez instalat pe
Tronul Papal de la Avignon, la presiunea Regelui,
excomunică Ordinul, iar bunurile lumești vor fi
confiscate şi atribuite „Ordinului Cavalerilor de Malta
“. La 18 martie 1314, în Paris pe Insula Iudeilor (Île de
Juiffs ). la picioarele podului ( Pont Neuf ), Jaques de
Molay şi incă un cavaler fidel sunt arşi pe rug. De la
fereastra palatului, Regele Philippe urmarea cu atenţie
sadică, chinurile nefericiţilor condamnaţi pe nedrept.
Documentele vremii descriu că, înainte de a fi urcat
pe rug, Marele Maestru s-a dezbrăcat de veșmintele
templiere, pentru a nu da focului uniformă fără pată
şi vină. Pe rugul în flăcări, Jaques de Molay rosteşte
celebrul blestem: „Clement, şi tu Philippe, trădători
ai credinţei jurate, vă invit pe amândoi dinaintea
Tribunalului Dumnezeiesc! Pe tine, Clement, la 40 de
zile, şi pe ține, Philippe, înainte de sfârşitul anului! „
Şi aşa a şi fost! Papa Clement moare de durere atroce
de rinichi, după exact 40 de zile, iar Regele, va muri
în noiembrie, doborât de pe cal de un mistreţ. Totul
are recunoaştere documentară. „Sic transit gloria
mundi”! Dar se impun şi câteva lămuriri: cum este
posibilă o acţiune atât de extinsă fără ca secretul
să nu „transpire”? Se crede că templierii cunoşteau
complotul ( mai puţin ferocitatea urmărilor ) deoarece
au fost arestaţi numai 150 de cavaleri!
Cum de nu au fost găsite uriaşele lor tezaure?
Se pare că ei le-au evacuat cu ajutorul unor care şi a
unor cavaleri deghizaţi în negustori. Au mers iniţial
în Portugalia, apoi au trecut cu o corabie în Scoţia.
Cu aurul lor a fost construită celebra catedrala de
la Rosslin, în subsolul căreia este ascuns tezaurul şi
artefactele biblice. Este interesant că multe sculpuri
decorative, reprezintă porumb şi aloe vera, plante care
trăiau numai în America şi asta, cu 200 de ani înaintea
lui Columb!!!

Dar Ordinul a putut fi oare desfiinţat complet
când el era raspândit pe un teritoriu uriaş, necontrolat
de Rege şi Papă? Evident că nu! Marele Maestru
Jaques de Molay, înainte de moarte, moarte care se
pare că şi-a acceptat-o ca martiriu, a lăsat un testament,
publicat mai târziu de Armenius sub titlul de „Cartea
Transmiterii”, în care şi-a desemnat urmaşii. Deci,
Ordinul a avut în continuare o existenţă ocultă. Ultimul
Mare Maestru este în prezent Don Fernando Peneira
de Souza Fontes, Mare Prior General Magistral al
O.S.M.T.H. Din cauza stării precare a sănătăţii,
interimar este Marele Maestru Gerard Villier, Mare
Prior General al Franţei.
Dar care este rolul României în cadrul
acestui glorios şi tragic Ordin? După Revoluţia din
Decembrie 1989, România, care a găzduit vremelnic
Ordinul Templier pe teritoriul nostru, pentru lupta
ei seculară cu agresiunea semilunei, pentru sângele
vărsat şi pentru eroismul ei în slujba creştinismului
a fost primită ca membru de onoare al O.S.M.T.H.
Internaţional. Mare Prior Magistral al României
a fost ales şi recunoscut cavalerul Dan Vasiliu.
Reprezentantul lui pentru Franţa este ofiţerul Mare
Cruce Cuturela Sandu. O.S.M.T.H. Din România, a
fost invitat în 2008 să facă parte ca membru printre
cele 10 Mari Priorate din Franţa, Olanda, Suedia, Ţara
Galilor, Germania, Italia, Spania, Belgia şi Grecia,
fondatori ai Asociaţiei Internaţionale O.S.M.T.H.,
ai Muzeului Templier şi ai sediului internaţional
din Paris. Cavalerii de azi numai sunt războinicii de
ieri, iar Ordinul este ecumenic, propovăduind pacea
în lume şi ajutorul nevoiaşilor. Titlul de „Cavaler
Templier “ este unul nobil şi atrage candidaţi cu
dotări speciale din toate profesiile şi culorile politice
exercitând un benefic rol social.
Mihai ŞURUBARU

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.