ANIVERSAREA A 50 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA LICEULUI INDUSTRIAL ENERGETIC DIN CLUJ NAPOCA

Liceul a reprezentat pentru generaţii întregi
instituţia şcolară de cea mai mare strălucire;
perioada anilor de liceu corespunde cu
adolescenţa, este o etapă a vieţii în care
înmuguresc vise şi în carese trăiesc senzaţii de
neuitat, o perioadă a descoperirii frumuseţilor
vieţii, foarte intens trăită şi de foarte mare
importanţă pentru formarea personalităţii
umane. Aceste reflecţii m-au vizitat, alături de
multe amintiri, într-o vineri şi anume pe 20 mai
2016, când Colegiul Tehnic Energetic din Cluj
Napoca a aniversat 50 de ani de la înfiinţare,
ocazie cu care au fost organizate o serie de
manifestări educaţionale, ştiinţifice, culturalartistice şi sportive, la desfăşurarea cărora
am participat.

Mi-am revăzut o parte din foştii profesori, mam reîntâlnit cu foşti colegi, am retrăit
alături de elevii de azi ai colegiului energetic
emoţii specifice perioadei de 5 ani în care am
studiat ca elev pe băncile Liceului Industrial
Energetic din Cluj.
Lumea de azi dispune de mijloace de comnicare
pe care nici în vis nu le puteam imagina atunci,
în anii ’70 ai secolului trecut, astfel încât redau
de pe pagina de Internet a şcolii o prezentare a
istoricului şi evoluţiei acesteia:

”În baza legii nr. 2/1966 şi a Hotărârii
Consiliului de Miniştrii nr. 1378/1966, în ClujNapoca ia fiinţă LICEUL INDUSTRIAL
ENERGETIC, cu specialitatea
electroenergetică, cursuri de zi şi seral. Şcoala a
funcţionat la înfiinţare în localul Liceului nr. 14
din str. Geordano Bruno nr. 46, cu două clase
anul I, curs de zi, având 72 elevi şi o clasă curs
seral cu 34 de elevi. Unitatea şcolară era
subordonată Ministerului Învăţământului şi
tutelată de Ministerul Energiei Electrice.
În anul şcolar 1967- 1968 ia fiinţă: GRUPUL
ŞCOLAR ENERGETIC CLUJ, care
şcolarizează muncitori, electricieni CSR.
Unitatea şcolară a funcţionat în primul an în
localul Liceului nr. 10 din str. Horea nr. 52, cu 5
clase: trei clase profesional de zi, una clasă curs
profesional seral şi o clasă de maiştrii.
In anul şcolar 1967- 1968, Liceul Industrial
Energetic Cluj şi-a continuat activitatea în
localurile din str. Kogălniceanu nr. 16 şi din str.
Petofi nr. 2, având în total 8 clase la zi şi 2 clase
la curs seral, cu un nr. total de 270 elevi.
In 1967 s-a început construirea noii locaţii a
Liceului Industrial Energetic Cluj, din str.
Pascaly nr. 2/4 cu fonduri de la Ministerul
Energiei Electrice, în valoare de 13.200.000 leietapa a I-a, prin grija IRE Cluj, care a urmărit
execuţia lucrării.

În anul şcolar 1968- 1969 se inaugurează, pentru
Liceul Industrial Energetic Cluj, un local
modern cu 16 săli de clasă, o cantină, un atelier
(mecanic, confecţii metalice, bobinaj) şi un
cămin de 300 de locuri. Începând cu anul 1970
are loc extinderea spaţiilor construite în prima
etapă, construindu-se o clădire cu 10 săli de
clasa, o sală modernă de sport (dată în folosinţă
în februarie 1975) şi extinderea cantinei până la
300 de locuri. Liceul Industrial Energetic Cluj
dispune acum de 5 laboratoare, sala profesorală,
Săli pentru material didactic, cabinete de
specialitate şi ateliere, Simulator de manevre pt.
staţiile de transformare, un muzeu al şcolii, o
bibliotecă (cu 25.000 volume), spaţii destinate
serviciului administrativ.

Începând cu anul şcolar 1968 – 1969, Grupul
Şcolar Energetic Cluj funcţionează în localul
nou al Liceului Industrial Energetic Cluj,
ambele unităţi de învăţământ folosind în comun
întreaga bază materială. Grupul Şcolar Energetic
Cluj şi-a mărit numărul claselor la 10, în anul
şcolar 1968-1969, din care 6 clase profesionale
curs de zi, 2 clase ucenicie la locul de muncă,
una clasă profesională curs seral şi o clasă de
maiştrii, cu un nr. total de 213 elevi.
În anul şcolar 1969 – 1970 se înfiinţează cursul
Postliceal seral, care pregăteşte tehnicieni
electroenergeticieni.

Prin ordinul Ministerului Energiei Electrice nr.
806, în anul şcolar 1971 – 1972, Liceul
Industrial Energetic Cluj şi Grupul Şcolar
Energetic Cluj fuzionează sub denumirea
de: Liceul Industrial Energetic Cluj,
dispunând de o direcţiune unica, creindu-se
condiţiile pentru trecerea la un proces instructiv
educativ întemeiat pe organizarea şi dotarea
laboratoarelor şi cabinetelor de specialitate.
În 1977, în baza Decretului 207-208, se
modifică denumirea Liceului Industrial
Energetic Cluj în Liceul Industrial nr. 1 Cluj,
care dispune de trei profile: electrotehnică,
mecanică şi construcţii, adăugându-se şi două
meserii: electrician electroenergetic şi
electronist. În anul şcolar l976- 1977 se
înfiinţează clasele de liceu cu predare în limba
maghiară, care au funcţionat până în anul 1988.
Ordinul nr. 8269/ 21.06.1990 al Ministerului
Învăţământului şi Ştiinţei modifică din nou
denumirea Liceul Industrial nr. 1 Cluj – Napoca
în: Grupul Şcolar Industrial Energetic Cluj.
Ordinul nr. 4565/ 19.09.2000 al Ministerului
Educaţiei Naţionale, în urma unei evaluări
instituţionale, modifică denumirea Grup Şcolar
Industrial Energetic Cluj-Napoca
în: COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC
CLUJ- NAPOCA, denumire sub care
funcţionează şi în prezent (în anul şcolar 2015-
2016).

Continuând tradiţia şi performanţele fostului
Grup Şcolar Industrial Energetic, Colegiul
Tehnic Energetic pregăteşte elevii de liceu şi
şcoala de arte şi meserii într-o gamă variată de
specializări şi meserii. Astfel, la liceu, pe lângă
diploma de bacalaureat, absolvenţii primesc
diplomă de tehnician recunoscută în U.E. în
specializările instalaţii electrice, electrotehnică
şi automatizări. Orele de laborator tehnologic şi
cele specifice de practică se desfăşoară în
laboratoare şi ateliere şcoală. Cursurile de
informatică se efectuează în trei laboratoare
moderne, dotate cu unităţi performante, de
ultimă generaţie, legate atât în reţea locală, cât şi
conectate la reţeaua internet. La Şcoala de Arte
şi Meserii elevii sunt pregătiţi în meseriile:
electrician întreţinere şi reparaţii aparate din
industria electrocasnică, electrician în instalaţii
electrice şi energetice. În primii doi ani, aceşti
elevi îşi desfăşoară practica în atelierele şi
cabinetele şcoală. În anii terminali, sub
îndrumarea maiştrilor instructori, prin relaţii de
parteneriat, elevii îşi desfăşoară practica în
producţie într-o serie de societăţi comerciale
având profilul meseriilor elevilor pregătiţi de
noi. De la înfiinţare şi până în prezent,
promovabilitatea elevilor la sfârşit de an şcolar a
fost de peste 90%.

La examenul de bacalaureat,
elevii claselor a XII-a (liceu) şi a XIII-a (rută
progresivă) au promovat în proporţie peste 85%,
majoritatea fiind, în prezent, studenţi sau
absolvenţi de studii superioare. La şcoala de arte
şi meserii, promovabilitatea la absolvire a fost
de 100%, o bună parte dintre absolvenţi
angajându-se la firme de stat/particulare, în
municipiu sau judeţ, sau continuând studiul
liceal, prin ruta progresivă. În decursul anilor s-a
observat o creştere calitativă a procesului
educaţional, după cum relevă statistica, acest
aspect confirmând recunoaşterea valorii liceului
la nivel local şi judeţean pe baza rezultatelor
obţinute. Astfel, planul de şcolarizare propus a
fost realizat în fiecare an şcolar.

De la înfiinţare şi până în prezent, în cadrul
Colegiului Tehnic Energetic Cluj-Napoca, s-au
obţinut rezultate notabile, consecinţă a efortului
izvorât pe de-o parte din credinţa în misiunea de
dascăl din partea cadrelor didactice, iar pe de
altă parte, graţie interesului acordat învăţăturii,
dorinţei de instruire şi autodepăşire a elevilor,
creându–se premisele unui viitor promiţător.”
Prezentăm câteva fotografii de la acest moment
aniversar de mare dimensiune şi importanţă
pentru învăţământul din Cluj, fapt pentru care a
fost onorat cu prezenţa de către reprezentanţii
cei mai de seamaă ai autorităţilor locale: domnul
primar Emil Boc şi domnul prefect al judeţului
Cluj.

La acel ceas aniversar, încărcat de
semnificaţii, nu am putut să îndepărtez din
minte şi asaltul unor reflecţii cu gust amar. În
1966 s-a decis, conform celor prezentate mai
sus, înfiinţarea acestei impresionante instituţii
şcolare şi în acelaşi an a început să
funcţioneze, chiar dacă nu existau toate
condiţiile materiale întrunite. În 1967 s-a decis
construirea localalului şcolii şi a principalelor
clădiri: atelierul mecanic, cantina, internatul,
iar în septembrie 1968, la începutul anului
şcolar, mare parte din ele erau finalizate. Nu a
fost nevoie de licitaţii, nici de împrumuturi
pentru finanţare, nu s-a îmbogăţit nimeni în
urma construirii, nu a fost nevoie de
consultanţi străini, totul s-a realizat cu eforturi
româneşti: proiectarea, construcţia, mobilarea,
ulterior dotarea atelierului mecanic şi a
laboratoarelor. A fost nevoie doar de voinţă
politică reală şi bine intenţionată.
Nu au beneficiat nemeritat nici constructorii,
nici investitorul, nici banca finaţatoare;
singurii benficiari au fost elevii şcolarizaţi,
generaţiile de atunci şi generaţiile viitoare, 45
de generaţii, sute şi mii de elevi calificaţi ca
muncitori, maiştrii, tehnicieni şi apoi
continuându-şi studiile marea majoritate ca
ingineri. Elevii nu au trebuit să plătească taxe,
ba mai mult s-a instituit un sitem de burse de
merit. Intrarea la liceu nu se făcea pe criterii
de avere, nici pe dosare sau pe pile, admiterea
era pe bază de concurs iar pentru mine
concursul de admitere a fost cel mai sever
examen din toată viaţa mea de elev sau
student. Am fost 6 pe loc la sesiunea din vară
iar media minimă de admitere a fost 7,75
(formată din patru note). În sesiunea din
toamnă, organizată pentru că s-a decis
suplimentarea numărului de locuri, media
minimă de admitere a 8,25. Toţi colegii mei de
clasă din liceu au fost premianţi în şcolile
generale unde au absolvit, iar şcoala generală
din acele vremuri era o instituţie serioasă, bine
finanţată, cu programe şcolare stabile şi
învăţători şi profesori de regulă serioşi şi foarte
dedicaţi misiunii lor.

Nu s-a vorbit atunci de suspiciuni de corupţie,
nu era nevoie de DNA şi cătuşe, totul s-a făcut
conform normelor în vigoare. Mă gândeam în
cât timp s-ar realiza un astfel de proiect în
zilele noastre? Câte discuţii ar fi fost despre
finanţarea din fonduri europene? Câţi
politicieni şi-ar fi însuşit ideea şi s-ar fi
împăunat cu realizarea ei? Cât de mari taxele
şcolare? Cum sunt salarizaţi profesorii? Etc.
Dar o asemenea privire peste umăr, cu
încercarea de a înţelege şi îndura asprimea
realităţilor, este imediat indexată ca nostalgie
păguboasă şi nedemocratică, care nu poate să-
şi reprezinte libertatea ca valoare supremă
dobândită azi care compensează toate
neajunsurile şi nereuşitele. Aşa o fi, dar
totuşi…

Nu putem să încheiem aceste consideraţii fără
a felicita profesorii şi elevii liceului şi fără a
ura acestei şcoli de mare valoare ”La mulţi ani
cu împliniri şi realizări în întreaga activitate!”
Absolvent al Liceului Industrial Energetic din
Cluj, promoţia 1973,
Gheorghe Indre

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.