NOI ŞI EUROPA – Editorial

După evenimentele din decembrie 1989, visul
oferit poporului român de către politicieni a fost
aderarea la UE, integrarea în EUROPA,
perspectiva de a deveni europeni cu acte în regulă
ca şi cum am fi emigrat de undeva din afara
Europei, din ţinuturi foarte îndepărtate sau dintr-o
civilizaţie şi o istorie total diferite de cele ale
acestui continent. De fapt ceea ce ni se oferea nou
era perspectiva unei societăţi democratice, iluzia
că prin alegeri poporul va putea influenţa şi
determina evoluţia societăţii, progresul ei material
şi spiritual. Ni se prezenta perspectiva eliminării
unei birocraţii stufoase, a unui sistem politic bazat
pe dominaţia unui partid unic cu peste 3 miloane
de membri la o populaţie de peste 22 milioane de
locuitori şi înlocuirii acestora cu o nouă birocraţie
şi mai stufoasă, roasă permanent de viermele
corupţiei, şi alimentată de clientelismul unui
număr mai mare de partide, cu programe şi
promisiuni diferite, dar care în esenţă mizau pe
acelaşi model de reformare a societăţii bazat pe
restructurarea economiei, privatizare şi
diminuarea sau chiar eliminarea totală a rolului
statului din economie.

Se propunea o atomizare a deciziilor privind
dezvoltarea economică a României, introducerea
hazardului privind viitorul dezvoltării şi bazarea
viitorului nostru pe oportunităţile de realizare a
profitului de către investitori, indiferent de nevoile
şi aşteptările votanţilor care işi împuterniceau
aleşii să aibă grija de ziua de mâine şi de apărarea
avuţiei naţionale şi valorificarea acesteia în
interesul şi spre binele României şi a poporului
român. De fapt, era vorba de însărcinarea lupilor
să păzească oile, situaţie nepercepută în
adevăratele ei dimensiuni decât de cei care ştiau
că a venit vremea îmbogăţirii prin minciună, jaf,
înşelătorie şi manipulare a maselor.

La mai bine de 25 de ani de la acest început de vis
eliberator, România, devenită ţară membră a UE
cu drepturi depline, teoretic stat suveran şi
independent, se prezintă la apelul observatorului
lucid şi de bună credinţă cu o economie extrem de
firavă, dezindustrializată, cu o agricultură total
dependentă de capriciile vremii, cu rezultatele
producţiilor roditorului pământ românesc însuşite
în mare parte de străinii care au pus mâna la
preţuri de nimic pe cele mai productive suprafeţe
agricole, care scot grâul din ţară pentru a ni-l
revinde la preţuri de speculă, cu circa 90% din
capital deţinut de străini, cu o infrastructură de
transporturi în mare suferinţă, fără flota
comercială de altădată şi fără flota de pescuit
oceanic, cu un sistem de căi ferate total
neperformant şi aproape abandonat, fără
locomotive (din cele câteva mii existente în 1989
mai sunt câteva sute, restul tăiate pentru fier
vechi), trenuri de marfă ale căror vagoane au fost
tăiate de asemenea la fier vechi de firme
clientelare ale integral decidenţilor politici, f[r[
trenuri de personal ale c[ror vagoane au avut în
mare parte acelaş destin distructiv, cu o reţea
rutieră care, deşi s-au cheltuit miliarde de euro,
nu prezintă decât fragmente de autostrăzi, cu
copii abandonaţi de părinţii nevoiti să
pribegească în Europa pentru un loc de muncă, cu
sate îmbătrânite şi fără speranţă, în care fânul şi
furajele nu mai au căutare, iar numărul de animale
domestice a devenit aproape simbolic, cu un mare
număr de analfabeţi şi cu un procent incredibil de
abandon şcolar, cu tineri care caută cu disperare
un loc de muncă înnotând în apa tulbure a
ajutorului de şomaj, fără cercetare ştiinţifică şi cu
un număr de doctori şi spitale mult sub necesar, o
lume în care a crescut mulţimea de cerşetori pe
străzi, cu pensionari care după o viaţă de muncă
îngroaşă rândurile la cozile la care se distribuie
ajutoare sociale primite de la UE, dar şi cu zone
luxoase în care strălucesc, de regulă în spatele
unor împrejmuiri cu garduri de zid ce par ziduri
de cetăţi, vile şi uneori adevărate palate cu grădini
proiectate de arhitecţi peisagişti şi întreţinute de
servitori cu calificare de horticultori, cu
automobile scumpe, ale unor proprietari cu
conturi grase şi afaceri foarte prospere pentru ei şi
familiile lor.

Societatea s-a polarizat, au renăscut aroganţa,
dispreţul pentru oamenii de rând, categorie
denumită de unul din apologeţii şi beneficiarii
noilor vremuri ”prostimea”, atitudini provenite

mai ales din partea elitelor de politicieni şi
îmbogăţiţi ai unei nesfârşite tranziţii – spre ce,
nimeni nu ştie precis, spre o destinaţie iluzorie
similară celei spre care se îndrepta ”trenuleţul
comunismului”, un fel de Eldorado al
promisiunilor deşarte de mai bine.

În lumea europeană de azi suntem mai liberi,
liberi să circulăm, liberi să vorbim, liberi să ne
alegem modul de viaţă, dar suntem mai
supravegheaţi ca oricând, mai dependenţi ca
oricând de energia electrică, de sistemele de
comunicaţie şi de calcul, de telefoane mobile şi
mijloace electronice capabile să ne controleze
integral jocul vieţii, capabile să asigure cea mai
strictă supraveghere şi înregistrare a tot ceea ce
facem, ce spunem, ce gândim, să ne influenţeze
adeseori decisiv comportamentul, starea de
sănătate fizică şi mintală, echilibrul şi sistemul
propriu de valori. Suntem educaţi, instruiţi şi
avertizaţi permanent că noi suntem vinovaţi de tot
ce ni se întâmplă, că trebuie să avem grijă în
primul rând de noi înşine şi de cei apropiaţi nouă,
că interesul colectiv este o valoare învechită care
aparţine vechiului regim politic şi vechiului
sistem de gândire, noţiunile care ar putea asigura
solidarizare şi diminuarea individualismului şi
egoismului aparent protectoare, noţiuni cum ar fi
patriotismul, dragostea de ţară şi de neam,
respectul tradiţiilor şi valorilor naţionale sunt tot
mai marginalizate şi minimalizate, aproape
eliminate complet din manualele şcolare şi
înlocuite cu valori şi priorităţi regionale, europene
sau şi mai în vogă, globale, evitându-se sintagma
„mondiale” deoarece ar aduce aminte de cele două
cumplite războaie ce au zguduit omenirea în
secolul 20.

Pe această linie de gândire se regăseşte şi euforia
generală după intrarea în NATO cu toate
consecinţele sale. S-a instalat un aer liniştitor din
punctul de vedere al asigurării securităţii
teritoriului, al apărării în caz de agresiune sau
război, izvorât din convingerea că vom fi apăraţi
de orice primejdie de trupele NATO, că nu mai
avem nevoie de serviciu militar obligatoriu, că
doctrinele de apărare dinainte de 1989 bazate pe
doctrina militară a războiului întregului popor, pe
capacitatea de mobilizare a tuturor resurselor
umane şi materiale pentru apărare la caz de nevoie
reprezentau o concepţie de sorginte naţionalistcomunistă şi autarhică, că am intrat într-o Europă
cu prieteni, fără pericole şi, mai mult, că tratatul
de aderare la NATO reprezintă un scut
inexpungnabil.

Una din marile dobândiri ale acestor ani şi a
transformărilor profunde a fost fără nici o îndoială
recunoaşterea dreptului la asociere şi declararea
lui ca principiu şi mecanism important în
organizarea şi funcţionarea societăţii româneşti.
S-au constituit pe această bază partidele politice
cu scopuri programatice bine definite
reprezentând aspiraţia unor grupuri de membri ai
societăţii de a obţine şi menţine un rol hotărâtor în
luarea deciziilor politice, în elaborarea legilor şi
actelor normative care urmau să guverneze ţara, să
formeze guvernele care urmau să conducă
destinele poporului român, dar şi asociaţii fără
scopuri politice, categorisite de cadrul legal ca
asociaţii neguvernamentale independente, care îşi
propuneau să reprezinte şi să apere interesele unei
comunităţi restrânse şi precis definite cum ar fi o
categorie profesională, un grup de oameni cu
preocupări şi interese comune de ordin social sau
cultural, literar, artistic, umanitar, etc. Astfel de
asociaţii care existau la începutul anilor 90 în
forma şi cu limitele de exprimare a acţiunii
specifice restricţiilor dinainte de 89 s-au
reorganizat şi consolidat, iar altele noi s-au
constituit şi s-au înregistrat ca persoane juridice în
acord cu cadrul legislativ în vigoare. Între acestea
Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial
al Energiei (CNR CME) este fără nicio îndoială
una din cele mai mari şi mai reprezentative
asociaţii profesionale, neguvernamentale din
România.

Constituită iniţial numai din
profesionişti şi companii din sectorul energiei
electrice, asociaţia a dobândit forţa şi importanţa
pe care o are azi de abia după regândirea statutului
şi integrarea tuturor domeniilor din sectorul
energiei, industria energiei electrice, industria
petrolului, industria gazelor naturale, industria
minieră, domeniile industriale ale valorificării
resurselor energetice regenerabile, domeniile
utilizării eficiente a energiei ş.a.

Indiscutabil că cea mai importantă acţiune prin
care se exprimă capacitatea organizatorică, de
reprezentare şi influenţare a dezvoltărilor din
sectorul energiei pe care o realizează CNR CME
în ultima vreme, la fiecare doi ani, este
desfăşurarea lucrărilor Forumului Regional al
Energiei FOREN, care reuneşte specialişti şi
instituţii din domeniu, din ţară şi din regiunea de
sud est a Europei, în cadrul unei manifestări ce
durează 5 zile: de duminică până joi.
Trebuie precizat că această manifestare cu
dimensiune regională îşi are rădăcinile în
eforturile depuse după 90 de organizare a
Conferinţei Naţionale a Energiei (CNE) a cărei
primă ediţie a avut loc în 1992 sub egida RENEL
Regia Autonomă de Electricitate, înfiinţată prin
lege în 1990. Din 1992 până în 2000 s-a organizat
CNE pentru dezbaterea problemelor energetice ale
ţării. În anii 2000, 2002,2004 şi 2006 s-a organizat
FOREN ca forum naţional extinzându-se aria de
acoperire şi pe sectoarele petrol, gaze şi minerit,

iar din 2008 s-a extins aria de acoperire geografică
la nivel regional în strînsă legătură cu dezvoltarea
pieţelor regionale de electricitate şi gaze,
evenimentul devenind recunoscut ca eveniment
desfăşurat sub egida CME.

Programul este deosebit de complex, se
desfăşoară sub egida CME şi cu participarea
autorităţilor reprezentative UE (reprezentanţi ai
Comisei UE) reprezentaţi ai secretariatului CME
de la Londra din România reprezentanţi ai
Parlamentului, ai Ministerul Energiei, şi
reprezentanţi ai Comitetelor membre ale CME din
Regiune şi ai ţărilor învecinate cum sunt cei din
Republica Moldova.

Efortul depus de CNR CME pentru organizare şi
realizare este imens, el se întinde de fiecare dată
pe durata a doi ani. El începe aproape imediat
după încheierea unei ediţii, cu evaluarea
rezultatelor şi formularea declaraţiilor finale şi a
lecţiilor de învăţat şi se finalizează cu deschiderea
şi desfăşurarea lucrărilor viitorului eveniment.
Anul acesta FOREN şi-a desfăşurat lucrările în
perioada 11-16 iunie la Costineşti, Complexul
turistic VOX MARIS, bucurându-se de
participarea ministrului energiei la deschidere, a
unui secretar de stat din cadrul Ministerului
energiei, a unui reprezentant al Secretariatului
CME de la Londra şi a unui reprezentant al
DGTREN din cadrul Comisiei Europene precum
şi a câtorva sute de reprezentanţi din industria
energetică, la expoziţia organizată în cadrul
FOREN participând peste 30 de companii.
Rezultatele exprimate în date statistice şi cifre ale
celei mai recente ediţii sunt cunoscute şi publicate
pe pagina de WEB a CNR CME
www.cnr-cme şi
ne permit o încercare de evaluare a importanţei şi
dimensiunii FOREN în Europa corespunzător
titlului Noi şi Europa.

Evenimentul european cu care dorim să facem
comparaţie este EUROPEAN UTILITY WEEK
care se organizează anual de compania Synergy,
Clarion Events Ltd din Olanda şi acoperă o arie
tematică şi o structură de desfăşurare
asemănătoare cu FOREN. Pentru a da
dimensiunea reală şi proporţiile dintre cele două
evenimente menţionăm câteva caracteristici şi
anume:

EUW durează 3 zile şi are mai multe
secţiuni de comunicări şi dezbateri şi o
expoziţie cu realizări şi aspecte
tehnologice din domeniu, de la transportul
energiei electrice până la utilizatorul final
FOREN durează 5 zile şi, după cum bine
se ştie, are secţiuni de comunicări,
evenimente importante, mese rotunde şi o
expoziţie pe temele specifice sectorului
energetic.
La EUW din 2015, care a avut loc la
Viena, s-au înregistrat şi au participat
9300 de oameni din 77 de ţări, iar în
2016, la Barcelona, se estimează
participarea a circa 12000 participanţi
La expoziţia de la Viena au participat 500
de expozanţi, iar la Barcelona se
estimează că vor participa circa 600 de
firme expozante.
Şi FOREN şi EUW sunt evenimente
regionale, privite la scară globală dar, cu
toate strădaniile noastre ca organizatori,
imensa diferenţă de dezvoltare şi progres
social şi economic dintre cele două
regiuni se reflectă, păstrând proporţiile,
din păcate, şi în rezultatele celor două
evenimente reliefate prin cifre şi date
statistice.

Nu discutăm aici multe alte detalii, calitatea şi
conţinutul dezbaterilor, anvergura şi valoarea
vorbitorilor, costurile participării, dimensiunea
bugetelor celor două evenimente, etc..
Ideea acestui editorial ne-a fost sugerată şi de una
din intervenţiile participanţilor la discuţiile pe
marginea evenimentului Trilema Energiei din
cadrul FOREN 2016,
în cadrul căruia s-a discutat
conţinutul şi utilitatea studiului Trilema Energiei
pentru anul 2015, elaborat de compania de
consultanţă Oliver Wyman în baza unui contract
cu CME, în care unul din participanţi observa
prezenţa unei abordări entuziaste şi oarecum
triumfaliste. Din toate motivele prezentate mai
sus şi, din păcate, din multe altele în calitatea
mea de consilier al CD al CNR CME, responsabil
de organizarea evenimentului, nu am putut să nu
roşesc şi să nu îmi caut anumite explicaţii.

Ceea ce pe mine m-a entuziasmat în prezentarea
Raportului Trilema Energiei pentru 2015 ţinea de
ideile din raport, de conţinutul acestuia şi modul
de prezentare a datelor şi informaţiilor, de metoda
de elaborare, de înaltul profesionalism al
experţilor care au lucrat la raport şi mai ales de
utilitatea acestui document ca instrument de
orientare şi sprijin pentru elaboratorii de politici
energetice.
Gheorghe Indre

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.