Actualitate şi trecut la Luna – Omul sfinteste locul

Am fost o nostalgică după viaţa de la
ţară. Cu toate că am trăit mai bine de 44 de ani
la oraş, m-am născut la Luna. În tot acest timp
mi-am dorit să ştiu ce se întâmplă cu dragii mei
consăteni. Aceste informaţii le primeam
telefonic oarecum sumar de la mama mea o
femeie văduvă, singură care ieşea prea puţin
prin sat.

Lunenii au fost, sunt şi vor fii
întotdeauna oameni ambiţioşi şi dornici să-şi
ridice, prin munca lor, nivelul de trai şi confortul
în gospodăriile lor. Acest fapt îl constatam şi eu
de fiecare dată când mă întorceam în sat.
Dar cu toată ambiţia lor de a arăta ceea
ce sunt în stare să facă, fără o coordonare şi o
îndrumare eficientă de la ”centru” obiectivele
erau greu de îndeplinit. Starea proastă a
drumurilor din sat, aducţiunea de apă la fiecare
gospodărie, canalizarea şi modernizarea
instituţiilor reprezentative din sat- au reprezentat
dintotdeauna o prioritate majoră. După revoluţie
am sperat şi eu la fel ca ceilalţi cetăţeni că va
exista o rezolvare. Din nefericire aleşii locali, de
–a lungul anilor, au înţeles greşit administrarea
publică a comunei, ”conformându-se” şi ei la
ceea ce se întâmpla pe plan naţional.

În anul 2004 după ce m-am pensionat,
am revenit (de la Bucureşti) definitiv în sat.
Dezamăgirea şi dezinteresul autorităţilor locale
faţă de bunăstarea comunei, m-au făcut să nu
stau cu mâinile în sân. Am luat legătura cu
primarul şi viceprimarul acelor vremuri, dar
răspunsurile lor m-au lăsat fără grai. Cică sunt
greutăţi de netrecut în realizarea acestor
obiective. Totuşi cu mari-mari eforturi parcă
roata începea să se învârtă. Din 2008 s-a
început cu aducţiunea de apă potabilă şi cu
canalizarea. S-a demarat extrem de greu acest
proiect, cu firme care nu-şi respectau termenele
limită de realizarea lucrărilor specifice,
acumulând întârzieri şi executare de proastă
calitate, dar din partea autorităţilor nu s-a schiţat
nici un gest în a-i penaliza şi a rezilia acele
contracte defectuoase.

A trebuit să ajungem la anul de graţie
2012, când în urma alegerilor locale a ajuns în
fruntea comunei un om de” seamă”, ing. Tor
Laurenţiu, care era cunoscut pentru experienţa
sa de inginer agronom, la fostul CAP, Luncani şi
mai apoi la Asociaţia Agricolă Spicul-Luna. Aşa
că a preluat Primăria, cu greuţăţile lăsate de cei
dinaintea sa dar şi cu un consiliu local ostil
proiectelor sale. Dar nu s-a lăsat impresionat şi
s-a apucat serios de treabă luând ”taurul de
coarne” a reuşit prin multă muncă să repună
multe lucruri pe făgaşurile lor normale. Astfel că
în 3 ani a adus comuna noastră la un nivel de
dezvoltare demn de invidie pentru comunele din
vecinătatea noastră.

În cele ce urmează o să încerc din
cunoştinţele mele să enumăr câteva realizări
majore ale acestor 3 ani cu adevărat fructuoşi:
-S-a finalizat (în sfârşit) alimentarea cu apă şi
racordarea la reţeaua de canalizare a
gospodăriilor, apoi a urmat minunea, pe care
mulţi nu credeau că o vor mai vadea vreodată-
asfaltarea tuturor străzilor şi realizarea rigolelor
pentru colectarea apelor pluviale, din cartierul
Forţaţi.

-În celelalte zone ale satului( Căpâlnă, Deal,
Vale şi înspre Arieş), până la finalizarea
lucrărilor pentru aducţiunile de apă şi canal, s-a
turnat un covor asfaltic de uzură minimă, pentru
ca cetăţenii să nu mai înghită praful, să nu mai
îndure mizeria şi noroiul, şi posesorii de
automobile să nu şi le mai ”rupă”până la
şoseaua principală.

-S-a renovat şi s-a dotat cu aparatură modernă,
căminul cultural.

-Un obiectiv de suflet a fost realizat cu mândria
de om al locului, şi anume construirea şi
amenajarea Muzeului Satului, în locaţia Pusta
din Centru, prin construirea unei clădiri în formă
octogonală, care adăposteşte cu mândrie şi
respect profund-istoria satului nostru,
reprezentată de obiecte specifice zonei noastre
colectate de cetăţenii mai bătrâni ai satului.
-Incă din 2013, s-au făcut demersuri (şi s-au şi
realizat), pentru accesare de fonduri europene
pentru reconversie şi calificare profesională a
forţei de muncă din comună rămasă de izbelişte
în mare parte din cauza închiderii Combinatului
Metalurgic de Câmpia Turzii.

– Din datele mele pot confirma că proiecte cu
fonduri europene mai sunt şi în derulare şi în
alte faze de lucru, urmând a se finaliza în
perioada următoare.

Primarul comunei noastre deşi nu e un
lunean get-beget, e de fapt un ”ghirişan”, şi-a
pus sufletul în slujba lunenilor, lucrând în
continuu împreună cu aparatul de specialitate
din subordinea sa din cadrul Primăriei, la
bunăstarea şi menţinerea bunului renume al
lunenilor.

Gândurile mele din acest articol, nu au
avut intenţia dea critica celelalte conduceri ale
comunei, sau a lăuda actuala conducere, ci doar
pentru a-mi exprima mulţumirea şi speranţa că
anii pe care îi voi petrece în satul meu drag, vor
fi liniştiţi. În plus, bătrâneţile şi tinereţile multor
cetăţeni ai satului, vor fi mai blânde, aşa cum
merităm toţi.
Semnează: ing Suzana Ocolişan Mirică

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.