CITIND « Gândul Anonimului » nr. 51 – 52. IMPRESII şi TRAIRI

Gabor Dragoş s-a născut în 14.08.1931 în com.
Botoşana jud. Suceava din părinţi învăţători. Şi-a
petrecut copilăria în Basarabia de unde familia lui s-a
refugiat în România în 1940 şi în 1944. A absolvit
liceul în Piteşti (1950) şi Institutul Politehnic din
Bucureşti fac. Energetică secţia Hidroenergetică
(1955). A lucrat în sistemul energetic (ing. şef adj. la
CTE Paroşeni, ing. şef Trust Energomontaj) până în
1970, după care a trecut în energetica nucleară unde a
fost 18 ani director al întreprinderii beneficiare pentru
prima centrala nuclearoelectrică din ţară din care 10 ani
pe şantierul CNE Cernavoda. După pensionare (1997) a
mai lucrat în sectorul privat în activităţi legate de
domeniul energetic nuclear, până în 2010.

Este
căsătorit, are 3 copii şi acum 4 nepoţi.
Sunt un nou venit în lumea plină de istorie, de
trăiri intense, amintiri, acte de cultură, judecăţi de
valoare pe care o cuprinde minunata revistă
« Gândul Anonimului » ; numărul 51-52 /
decembrie 2013 este primul ei număr pe care l-am
citit, din bunăvoinţa prietenului meu inginerul
Indre Gheorghe. A fost o încântare s-o citesc de la
un capăt la celălat.

În primul rând m-a impresionat legătura revistei şi
a multora din cei care o scriu, cu un spaţiu
geografic şi de suflet, comuna Luna. E uimitor câţi
oameni cu har de povestitori dar şi de analişti ai
sufletului naţiunii şi al generaţiilor noastre, a
putut produce acel colţ de ţară ! Dragostea de
locurile copilăriei care transpare din rândurile
scrise de ei mi-a trezit o durere în suflet, întrucât,
eu fiind născut în Bucovina, trăindu-mi copilăria
în Basarabia (de unde familia mea s-a refugiat de
două ori) am fost adoptat de plaiurile Ţării
Româneşti (cu excepţia unui interval de 10 ani în
care profesia m-a dus pe tărâmuri dobrogene) aşa
că mă simt ca un om frustrat de lipsa unui loc al
copilăriei în care se te poţi întoarce din când în
când pentru a te regăsi.

Multe din articolele citite au găsit ecou în
gândurile şi trăirile mele. « Cuvântul de aducere
aminte » rostit de dl. Indre Gh cu ocazia
aniversarii a 40 ani de la absolvirea promotiei
1973 a Liceului Industrial Energetic din Cluj –
Napoca descifrează faptele de viaţă trăite de
generaţiile care şi-au început activitatea în anii
1960-1970, epocă de dezvoltare economică şi şiau continuat-o în perioada de după 1990 când
confruntarea cu legile dure ale pieţei libere şi ale
capitalismului sălbatec au distrus multe din
realizările lor aducând insatisfacţia şi frustrarea.
Fără îndoială că serialul « Rezultatele Reformei »
va descifra multe din cauzele prăbuşirii economiei
noastre naţionale de după 1990, dar, referindu-mă
şi la episodul din acest număr al revistei, respectiv
« Politicianul », cred că ar trebui făcut efortul de a
identifica şi « mugurii vieţii noi », cum se spunea
pe vremuri, adică elementele care ne pot da
speranţa normalităţii.

Cred că trebuie să fim
conştienţi de faptul că sistemul democraţiei
dezvoltat de occidentul european nu este lipsit de
defecte şi inconveniente dar este singurul care s-a
dovedit până acum capabil să asigure simultan
libertatea şi creşterea nivelului de trai al
societăţilor care l-au aplicat.
Am fost impresionat de ţinuta înaltă a articolelor
dedicate diverselor aspect ale vieţii culturale.

Interviul cu pictorul Radu Dărângă mi-a trezit
interesul pentru curentul « autohtonismului etnic,
luminat de spiritualitatea ortodoxă » ca fiind o cale
de redresare prin artă a fiinţei morale a neamului
nostru.

Este cuceritor peisajul cultural care se
desprinde din interviul cu scriitorul Emil
Lungeanu, condus cu o competenţă la care nu te-ai
fi aşteptat din partea unui inginer, decât în cazul că
acesta s-ar numi Gh. Indre. A fost pentru mine o
revelaţie desvăluirea unor valenţe ale personalităţii
„poetului naţional”, bănuite de fiecare dintre noi,
dar nici o dată cuprise într-o prezentare
cuprinzătoare şi convigătoare ca aceea din
articolul „Mihail Eminescu şi … ştiinţele exacte” a
dlui Ovidiu Ţuţuianu.

Este remarcabilă preocuparea revistei pentru
problemele actuale de politică contemporană. Aş
dori să citesc continuarea la articolul „La care
…escu ne vom opri” scris de dl. Ion Petrescu, care
să inglobeze şi ultimele evenimente respectiv
episodul „Crimeea” şi celelalte care ar putea urma.
Este zguduitor strigătul de alarmă din articolul dlui
dr. Gelu Nemţu „Încercări de resuscitare a
<Transilvanismului> pentru destructurarea
României”.

El este cu atât mai actual astăzi când
asistăm la eşecul unei coaliţii politice dintre două
partide politice româneşti, provocat nu de conflicte
ideologice ci de orgolii personale, urmat prin
logica aritmeticii parlamentare de o alianţă care se
va deconta din capitolul interesului naţional. Să
avem în minte cutremurătoarele cuvinte ale
academicianului Dan Berindei redate în articolul
citat: „Nu mai avem patrioţi! Nu mai avem
conştiinţă colectivă şi nici un fel de educaţie
naţională. Ţara se risipeşte!” şi să ne comportăm
astfel ca să le contrazicem, aşa cum şi-ar dori-o şi
cel care le-a pronunţat.
*
Citirea acestei reviste este un moment de încântare
şi de îmbogăţire sufletească. Sincere felicitări şi
mulţumiri celor care fac posibilă apariţia ei şi celor
care o îmbogăţesc cu gândurile lor.

Dragos Gabor

Ștefania Berczeller
Dec 25, 2013

Draga Gheorghe
Am citit cu atentie exemplarul din revista ta trimis
prin e-mail. M-a interesat in mod deosebit articolul
dlui Inginer Daiconescu Gheorghe. Ca si dansul,
sunt si eu revoltata de schimbarile intervenite in
graiul romanesc. Din acest motiv nu urmaresc prea
mult emisiunile TV transmise la noi pnetru ca nu
suport felul de a vorbi al crainicilor si al
invitatilor, abuzul de neologisme si tot felul de
expresii. Limba romana s-a creat de a lungul
secolelor si nu poate fi schimbata de cativa
amatori lipsiti de cunostiinte lingvistice si literare.
In 1997 cand am fost la Dej la intalnirea de liceu a
sotului meu ( 50 de ani ) colegii lui erau uimiti de
felul in care vorbeam limba desi in acesti 40 de ani
nu prea am vorbit, in afara de sora mea si de o
prietena. Cu sotul vorbim in casa maghiara ca asa
e obisnuit el si ebraica. Dar cred ca am pastrat
frumosul grai romanesc. De asemenea m-a
impresionat articolul tau despre liceul nostru si
despre absolventii lui. Eu am stiut de la bun
inceput ca voi ati fost alesi prin examene grele si
ca erati aproape cu totii elevi excelenti si de aceea
mi-am permis sa va predau in mod mai avansat
fata de programa ceruta. Ma mandresc si acum cu
rezultatele voastre in viata, cu succcesele voastre
si reusitele in ciuda vietii nu prea usoare pe care
ati avut-o in acei ani. Dar voi ati venit cu dorinta
de a studia si de a inainta si de aceea ati reusit
„malgre tout” cum spun francezii. Si cuvantarea ta
la intalnirea colegiala a fost foarte adevarata si ma
bucur ca te-au ales pe tine sa vorbesti.
Iti doresc in continuare mult succes in toate
activitatile tale
Cu mult drag Stefania

Alexandru Mihaila posted to
Gheorghe Indre

Gheorghe Indre, inainte de a fi un autor daruit din
plin cu talent, este un facator de publicatii, un
infocat sustinator al fenomenului cultural
romanesc, un roman adevarat, din legendara
comuna Luna, pentru care recursul la istorie a
devenit un exercitiu de patriotism. I-am purtat si-i
port admiratie si recunostinta pentru merituoasa sa
activitate.

Semnal Observatorul Militar nr. 7 19-25
februarie 2014

În cel mai recent număr al publicației
(51-52) Gheorghe Indre aduce în atenție
un interviu foarte bun cu scriitorulEmil
Lungeanu- ”Fără ordin de serviciu cu
ștampila Parnasului ești fie veleitar, fie
plagiator fie postmodernist!. Revista
păstrează semnăturile cunoscute
(Gheorghe Văduva, Ioan Bălăei, Dan
Gâju) și continuă să spună povestea unui
romănism curat prin ochii unor oameni
deosebiți. De remarcat , Gândul
Anonimului a intrat în al XII-lea an de
existență deși ete gestionat și susținut
finaciar de numai doi pasionați:
Ion Mazere Luneanu și Gheorghe Indre.
(C.P.)

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.