ERA DIMINEAŢĂ ŞI PLOUA. PLECAREA TATEI

Tata a murit ca un câine. A trecut un sfert de veac de atunci, dar nu pot uita cum a murit tata. Aşa cum nu pot uita drumul până „acasă”, ca să îl conduc la mormânt. Am zis „acasă” pentru un motiv tare ciudat şi banal, în acelaşi timp. Într-un fel… Pentru că toată viaţa […]